Meciul Romania – Franta

Avem o Constitutie dupa model francez. Ne place sa spunem ca sistemul de drept autohton are la baza modelul romano-german. “Liberte, egalite, fraternite!” ,pare sa strige politicianul roman cu pieptul dezgolit in ultima vreme. Probabil ca motto-ul revolutionar e un fel de echivalent al “principiului paritatii” din "Sfanta Alianta". Asta e si crezul lui Basescu. Semi-prezidentialism.
Franta are un sistem semiprezidential. Cu un presedinte ales prin vot direct o data la cinci ani. Initial, in timpul celei de-a Patra Republici mandatul era de sapte. Presedintele poate dizolva Parlamentul francez. S-au folosit de aceasta prerogativa si Chirac, si Mitterrand. Sarkosy nu inca. El are probleme de imagine. De fapt, nu asta e regula jocului democratic francez. Parlamnetul poate fi dizolvat (nu in primul an al mandatului si nu de doua ori intr-un an) de presedinte mai ales atunci cand acesta nu are majoritatea dorita in Adunarea Nationala, camera inferioara a legislativului. Mitterrand nu s-a dezmintit in 1981 si nici Chirac in 1997. Acum Sarkosy nu se cramponeaza de acest lucru. De fapt, mai “dureros” pentru el e faptul ca “doamna nu e bagata in seama” in lumea muzicii. De asta Bodo a fost cel putin linistit. Elena e si ea mai “linistita”. Chiar si Gigi Becali a spus-o “in naivitatea sa”: “e fiica presedintelui. Nu ai cum altfel. Mai mult nu pot sa comentez.”
Dar aceasta fata morgana a semi-prezidentialismului ii impaienjeneste inca ochii lui Basescu si ii abureste ochelarii atunci cand ii poarta. In semi-prezidentialism e mult mai bine. Poti sa dizolvi Parlamentul “dupa capul tau”, numesti singur primul-ministru si imparti cu el prerogativele executive, numesti indirect guvernul (Cabinetul in Franta). Daca ii trece prin cap presedintelui sa-si mareasca mandatul la sapte ani? Dar nu asta ar fi urmatoarea problema a agendei o data ce semiprezidentialismul s-ar institui. Care? Sistemul electoral, mai exact alegerile pentru legislativ. In Franta, la momentul actual avem un sistem majoritat cu doua tururi cu liste deschise cu un prag electoral de 12,5%. Logica ar putea fi copiata: pragul electoral ar elimina “pe cei mici”. Ar ramane problema aliantelor ulterioare intre cele doua tururi, eventual. De aceea, am mai spus-o: e de vazut care va fi viitoarea structura a uninominalului. Situatiile de coabitare ar putea sa reapara. In orice eventualitate, insa, alegerile parlamentare” ar putea fi provocate”.
Semi-prezidentialismul francez insa e considerat unul “exemplar” cu grad de functionalitate ridicat chiar si pe perioadele de coabitare. Asta nu a exclus eliminarea extremistilor lui Le Pen, din contra. Ma tem ca la noi totul e “pervertibil”. Cum va fi inteles semi-prezidentialismul? Cum va vrea “cel puternic”. De asta sau macar cel putin de asta Geoana ar trebui “sa-si piarda virginitatea”.Asta daca nu e prea tarziu.