King's speech (2010)

Mi-am propus sa vad in seara aceasta Discursul Regelui (King's Speech) mai ales datorita succesului rasunator pe care l-a avut la Oscar, la Premiile Bafta, dar si datorita faptului ca, in sine, dintotdeauna mi-a placut actorul Colin Firth. Cu doisprezece nominalizari la Oscar, Discursul Regelui e un film aparte care surprinde pagini de istorie, de la mijlocul sec. al XX-lea, cand Marea Britanie trebuie sa-si consolideze pozitia interna dupa abdicarea fratelui mai mare al lui Bertie, viitorul George al VI-lea, tatal actualei regine. Povestea surprinde dificultatile de vorbire pe care regele le intampina atunci cand trebuia sa vorbeasca in public si felul in care se va ajunge la succes cu ajutorul unui logoped "neortodox", Lionel Logue. Dincolo de un povestea simpla a filmului, a momentului istoric cunoscut, filmul inseamna mult mai mult.
In primul rand, este magnific felul in care este surprinsa societatea englezeasca de la mijlocul sec. al XX-lea, lumea extrem de ritualizata regala, fastul si eticheta de sange albastru, precum si gradul minim de deschidere(la acea vreme) a Casei Regale in raport cu societatea englezeasca "comuna". Tot pe acest fundal, lungmetrajul are o serie de cadre naturale care iti raman in minte. Un amestec de smog, blanuri regale, masini de epoca si gazon tuns impecabil pe domeniul coroanei.
Apoi, filmul surprinde prin felul in care "povestea e povestita". Inlantuirea replicilor e plina de fast, de inteligenta, cu putin umor englezesc extrem de rafinat si de placut auzului si vazului. Acest "cocktail" da o tenta aparte relatiei care se stabileste intre Bertie si Lionel. E surprinzatoare dimensiunea psihologica a povestii si a personajului Bertie, interpretat "mai mult decat impecabil" (sic) de Colin Firth. Clar ca actorii sunt de prima clasa, iar Oscarul primit de Firth pentru cel mai bun actor principal e meritat din plin.
Surprinde, de asemnea, fina si reusita intrepatrundere dintre imagine, joc de rol si muzica. Parti din Mozart, Bethoveen redau atat de bine spiritul regal si spiritul epocii.
E un film care te faci sa fii atent la detaliu si la intreg, in acelasi timp, care te tine conectat pana la finalul sau prin interpretarea de exceptie a actorilor, prin transpunerea extrem de reusita a momentului istoric, prin forta si pregnanta detaliului! Verdictul e clar: merita a fi vazut!

De la cravata la politica

Imi plac cravatele. M-au fascinat in asa masura la un moment dat incat m-am apucat si am invatat de una singura sa fac nod. Doi: imi plac nodurile frantuzesti la cravata si tipul asta stiu sa-l fac. Acum, felul cum iti asortezi cravata e un act de dichis. Sa nu iti pui o cravata in dungi daca e asa costumul sau daca si camasa nu e intr-o culoara, obligatoriu cravata trebuie sa fie. Sunt tot felul de reguli si reguli, mai ales daca iti propui un stil clasic. Acum, ca intre cravata si politica este o stransa legatura, nu m-am gandit la modul serios. Parea mai mult un fel de subiect pentru asa-zise reviste glossy. Germanii au demonstrat insa contrariul. Am vazut pe Tvr Cultural o emisiune legata de obligativitatea purtarii cravatei in Bundestag. Emisiunea era de-a dreptul interesanta, spunand ca parlamentarii germani au fost obligati sa poarte cravata la intruniri, cu atat mai mult daca aveau de tinut un discurs in Parlament. Cravata, ca accesoriu putea chiar sa spuna daca esti parlamentar de origine est-germana sau din fosta RFG. Culorile sobre(alb, negru, gri, albastru inchis) erau preferate de parlamentarii din fosta RDG, pe cand putina culoare era pigmentata in tinuta celor vest-germani. A fost o adevarata revolutie cand Gerhard Schröder a sustinut primul speech in plen fara cravata. De fapt, e considerat revolutionarul tinutelor fara cravata din Bundestag o a doua asa-zisa revolutie inregistrandu-se atunci cand Verzii au intrat si ei in Parlament si au mers si pe tinutele casual. Acum e cert ca si la noi cravata e asa ca un fel de "lanterna" a partidului. La PSD am vazut ca e folosita cravata rosie asortata cu camasa alba sau bleu, am vazut cravate galbene si la PNL, iar la PD-L probabil ca initiatorul modei "vestitei cravatei visinii-violet" e Emil Boc. Mai ramane ideea de cravata portocalie. Ma intreb pe viitor ce fel de cravata vor purta membrii USL. Ca tot era in trend acum vreo doi-trei ani cravata cu picatele, poate va fi una rosie cu picatele galbene. Sau poate vor trece la papion. E de vazut...

SUPERB: Gary Moore - Still Got The Blues

Used to be so easy to give my heart away.

But I found out the hard way,

there's a price you have to pay.

I found out that love was no friend of mine.

I should have known time after time.

So long, it was so long ago,

but I've still got the blues for you.

Used to be so easy to fall in love again.

But I found out the hard way,

it's a road that leads to pain.

I found that love was more than just a game.

You're playin' to win, but you lose just the same.

So long, it was so long ago,

but I've still got the blues for you.

So many years since I've seen your face.

Here in my heart, there's an empty space

where you used to be.

So long, it was so long ago,

but I've still got the blues for you.

Though the days come and go,

there is one thing I know.

I've still got the blues for you.