duminică, 30 august 2009

Sorin Oprescu - Trei scenarii politice posibile















Dupa ceva timp m-am gandit sa mai scriu cate ceva despre prezidentiale, mai ales ca se apropie cu pasi extrem de rapizi. Am lansat pe blog si un minisondaj prin care incerc sa vad daca Oprescu va mai candida sau daca e dezirabil pentru aceasta functie.
Sorin Oprescu a avut iar cateva “aparitii calup” cu problema prezidentialelor. A lasat ceva timp pana s-au mai linistit apele de la ultimele sale tatonari de teren si acum incepe iar discutia. Am vazut ca incearca sa-si legitimize candidatura prin vointa populara, cea mai legitimata in definitiv.
Am inteles ca ar fi declarat la Realitatea ca e cel mai bun candidat in acest moment pentru lupta de la Cotroceni si nu ma indoiesc de asta, am mai spus-o.
Scenariile politice penru prezidentiale ar putea fi urmatoarele:

1. Oprescu intra in cursa cu sprijinul total al PSD-ului. In acest posibil caz, Geoana renunta la a mai participa, voturile dinspre stanga nu se vor diviza intre cei doi, partidul se va mobiliza pentru castigarea alegerilor. Oprescu va castiga alegerile, va remania guvernul cu posibila negociere interna: Geoana prim-ministru. In PSD vor fi miscari de pozitie dure si orice “tradare de grup” va fi aspru sanctionata.

2. Oprescu intra in cursa cu sprijinul partial al PSD-ului. In acest posibil caz, pot fi doi candidati dinspre stanga politica, Cozmanca ar putea fi sef de campanie pentru Oprescu, va lua legatura cu toate organizatiile din tara acolo unde se pastreaza legaturile pe filiera Ion Iliescu. In interiorul PSD-ului se vor reconfigura polii de atractie. In paranteza fie spus, poate de aceea si Florin Ghetau se intreba care va fi sprijinul lui Simirad pentru prezidentiale si dinspre ce filiera spre ce.

3. Oprescu intra in cursa cu sprijinul partial al PSD-ului. Din acest al treilea posibil unghi de vedere, Oprescu intra in lupta tocmai pentru a diviza voturile catre stanga si pentru a-l face castigator pe Basescu, sustinut de un partial PSD interesat de negocieri ulterioare cu PD-L-ul in urmatorul guvern remaniat. De fapt, din acest punct de vedere, s-ar putea vedea o revigorare subita a grupului de la Cluj, mai ales ca Dancu e mai “pe felie” in ultima vreme.

Nu am trecut in niciunul dintre posibilele scenarii renuntarea la candidatura a lui Traian Basescu. Nu cred asta de nicio culoare. Despre pozitionarea lui Crin Antonescu in toata ecuatia prezidentiala nu as putea presupune decat ca vor conta procentele sale in posibile negocieri viitoare mai ales dupa al doilea tur presidential dupa cum va conta si diferenta dintre primii doi clasati in primul tur, finalisti pentru al doilea.

PS: Cele trei scenarii au caracter posibil si nu isi propun sa satisfaca criteriul exhaustivitatii.

sâmbătă, 29 august 2009

How to Steal a Million(1966)


















Nu m-am gandit niciodata ca am sa laud DDTV sau sa-i fac reclama gratuita pe blogul meu.
De ce spun asta: pentru ca nu m-am gandit ca pot gasi termen laudativi pentru fratele sau sora mai mica a OTV-ului.
De ceva vreme postul in cauza transmite filme, spun ei, dintre cele mai bune. In seara asta am vazut “How to Steal a Milion”. De fapt am revazut acest film stiind ca e una dintre comediile bune pe care le-am vazut cu ceva timp in urma. Distributia este cu greutate: Peter O’Toole, Audrey Hepburn, in regia lui William Wyler.
Filmul aduce in prim plan aerul si romatismul anilor ’60, captiveaza prin inlantuirea comica si inteligenta a replicilor si, chiar daca acel happy-end pare a fi predictibil, apar detalii care dau o nota aparte, negandita cursului de actiune. Personajele au un sarm aparte, mult simt umoristic, atragand prin amestecul de inocenta, eleganta si, bineinteles, invelis de tact artistic al celor doi mari actori in sine.
E un film relaxant pentru o seara de week-end. Merita a fi vazut!

vineri, 28 august 2009

Voci critice la politica externă a lui Traian Băsescu

















Am gasit hoinarind pe net un articol interesant. Am zis ca merita citat. Pus la categoria "bilant":

august 25, 2009 in George Visan, International, Posts by author | Tags: Adrian Cioroianu, Calin Popescu Tariceanu, Cristian Diaconescu, Kosovo, Lazăr Comănescu, Marea Neagra, Mihai Răzvan Ungureanu, Nabucco, NATO, politica externa, Romania, Rusia, securitate energetica, Sinergia Mării Negre, SUA, Traian Băsescu, Ucraina, UE | by George-Adrian Visan

În martie 2009, Revista 22 a publicat un bilanţ critic al politicii externe a României în mandatului lui Traian Băsescu, realizat de Ileana Racheru şi Octavian Manea. Dosarul celor doi are meritul de a privi dezinhibat şi nepartizan politica externă a României şi de a evidenţia direcţiile şi rezultatele acesteia în timpul celor aproape cinci ani de când Traian Băsescu a devenit preşedinte. În linii mari sunt de acord cu concluziile acestui bilanţ. Totuşi, voi evidenţia anumiţi factori care au influenţat în mod decisiv politica externă a României între 2004 şi 2009.

Un factor decisiv, dar neglijat în bilanţ, a fost impactul personalităţii lui Traian Băsescu asupra politicii externe româneşti. Rolul lui Traian Băsescu în politica externă a fost hotărâtor în aceşti 5 ani ,impunând opţiunile şi priorităţile şi neacceptând abaterile de la acestea. Declaraţiile sale tranşante şi proiectele politice au marcat politica externă a României. Nu se poate vorbi de o izolare a României pe plan extern, aşa cum acuză criticii săi, dimpotrivă mandatul său a fost caracterizat de activism diplomatic.


La nivel instituţional, preşedintele României are un rol central în realizarea/implementarea politicii externe, atribuţiile sale în acest sens fiind stabilite de Constituţie. Procesul luării deciziilor în cadrul politicii româneşti presupune cooperarea a trei instituţii: Preşedinţia, primul ministru(Guvernul) şi Ministerul de Externe. Conflictele de politică internă care au determinat destrămărea Alianţei DA s-au reflectat negativ asupra politicii externe românesti. În 5 ani, România a avut 4 miniştri de externe: Mihai Răzvan Ungureanu, Adrian Cioroianu, Lazăr Comănescu şi Cristian Diaconescu. Dacă adaugăm şi interimatul asigurat de Călin Popescu Tăriceanu (martie-aprilie 2007) rezultă că România a avut în timpul mandatului lui Traian Băsescu 5 miniştri de externe. Instabilitatea instituţionlă generată de frecventele schimbări de miniştri de Externe, a căror calitate a variat, a afectat în mod negativ calitatea şi coerenţa politicii externe româneşti.

Schimbările dese de la conducerea Ministerului de Externe nu au însemnat neapărat eşecuri majore în politica externă a României. Mihai Răzvan Ungureanu şi Adrian Cioroianu au fost victimele conflictului dintre Traian Băsescu şi fostul său partener de coaliţie şi guvernare, Călin Popescu Tăriceanu. Singurul conflict serios pe teme de politică externă dintre Traian Băsescu şi Călin Popescu Tăriceanu a avut loc în momentul în care primul ministru a luat decizia unilaterală de retragere a trupelor româneşti din Irak.

Chiar dacă Călin Popescu Tăriceanu poate fi caracterizat ca fiind un politician pro-european şi Traian Băsescu ca fiind atlanticist, tensiunile dintre cei doi nu au avut ca substrat opţiunile de politică externă – politica externă a fost „victima” conflictului politic şi instituţional dintre cei doi.

Relaţiile cu Ucraina: Nu cred că România avea vreo şansă să oprească construcţia Canalului Bâstroe, chiar dacă acesta îi pune sub semnul întrebării cvasimonopolul asupra controlului gurilor de vărsare ale Dunării în Marea Neagră. România îşi poate menţine însă poziţia prin amenăjări ulterioare ale cursului fluviului şi prin scăderea taxelor de tranzit. Procesul câştigat la Haga cu Ucraina în privinţa delimitării platoului Mării Negre este important nu pentru accesul la resursele (potenţiale) de acolo, ci pentru stabilirea clară a suveranităţii României şi controlul efectiv al graniţei maritime. Chiar dacă rezultatul procesului nu a fost din punct de vedere juridic niciodată pus la îndoială, poziţia României fiind fundamentată pe jurisprudenţa Curţii Internaţionale de Justiţie, victoria are o semnificaţie morală importantă pentru români, obişnuiţi mai mult să piardă teritorii decât să le câştige. Atât preşedintele Viktor Iuşkeno cât şi Traian Băsescu au instrumentalizat temele din relaţia bilaterală pe scena politică internă, cu declaraţii naţionaliste, care au lăsat impresia că relaţiile româno-ucrainiene sunt mult mai tensionate decât sunt în realitate.

România şi regiunea Mării Negre: Politica externă a României din ultimii cinci ani la Marea Neagră reprezintă un caz clasic de neadecvare a intereselor la mijloacele disponibile. România a adus pe agenda internaţională a UE şi a Statelor Unite regiunea Mării Negre pentru a contrabalansa condominiul ruso-turc din această regiune. Greşeala fundamentală a politicii externe a României la Marea Neagră a fost că a încercat să atragă actori din afara regiunii, fapt ce a generat la Moscova şi Ankara percepţia că Bucureştiul ar fi vectorul intereselor acestor actori terţi. O a doua greşeală a fost faptul că România nu a înţeles decât prea târziu că regiunea Mării Negre are o prioritate secundară în politica externă americană, iar Uniunea Europeană nu poate veni decât cu iniţiative soft, cum este Sinergia Mării Negre. Singurul succes notabil în Marea Neagra a fost semnarea în luna iulie a acestui an a acordului de tranzit pentru Nabucco (care nu echivalează neapărat cu realizarea proiectului). Nabucco are nevoie de furnizori, (conducta a fost proiectată înainte ca aceştia să fie identificaţi). În plus, România şi celalalte ţări implicate în proiect trebuie să concureze cu Rusia, care face tot ce îi stă în putinţa pentru a-l submina.

Războiul de anul trecut dintre Georgia şi Rusia a reprezentantat o evoluţie regională îngrijorătoare. În primul rând, a relevat faptul că regiunea este instabilă din punct de vedere politic, regimul instaurat în urma revoluţiei portocalii din Georgia (condus de Mihail Saakaşvili) a avut un comportament imprevizibil şi periculos.

În al doilea rând, Rusia este pregătită să răspundă militar prin incursiuni militare în regiunile separatiste ale statelor aliate cu Occidentul .

În al treilea rând, candidatura Georgiei la NATO nu a garantat securitatea acesteia (şi a regiunii Mării Negre).

În ultimul rând, conflictul ruso-georgian a demonstrat vulnerabilitatea traseelor energetice (conducta Baku-Tbilisi-Ceyhan aproape a fost tăiată de atacurile aeriene ruseşti).

Impactul asupra politicii externe româneşti în Marea Neagra nu poate fi subestimat, forţând practic o realinierea a acesteia. România a renunţat, practic, la internaţionalizarea rapidă a Mării Negre, preferând să coopereze cu Turcia pe teme legate de securitatea regională şi energetică.

Relaţiile cu Rusia: În timpul mandatului lui Traian Băsescu, relaţiile cu Rusia nu s-au îmbunătăţit şi au continuat o traiectorie descendentă. Această situaţie a fost cauzată de interesele divergente ale celor două state în chestiuni considerate a fi fundamentale: internaţionalizarea Mării Negre, extinderea NATO în spaţiul ex-sovietic, utilizarea de către SUA a unor baze de pe teritoriul României în sprjinul operaţiunilor din Orientul Mijlociu şi Afghanistan. securitatea energetică şi conflictul din Transnistria. Singura poziţie comună pe o temă de politica internaţionala a fost nerecunoaşterea independenţei Kosovo, ambele state contestând declaraţia de independenţă a autorităţilor de la Pristina şi au susţinut suveranitatea şi integritatea teritorială a Serbiei. Raţiunile politice care au condus la această coincidenţă au fost însă foarte diferite: România a respins declaraţia din considerente de politică internă, văzând în Kosovo o sursă de inspiraţie pentru mişcarea autonomistă maghiară din ţinutul secuiesc, şi pentru a împiedica fărâmiţarea excesivă a Serbiei (ce ar împinge-o într-o alianţă cu Rusia), în timp ce Rusia vede în Serbia un cap de pod în Sud-Estul Europei pentru politica sa externă. În timpul mandatului lui Traian Băsescu, atât el cât şi miniştrii din cabinetul liberal al lui Călin Popescu Tăriceanu au sperat în relansarea relaţiilor cu Rusia, în special a celor economice. Acest lucru nu s-a putut realiza din cauza intereselor divergente ale celor două state, cât despre accesul la piaţa rusă, dorit de unele grupuri de interese din România, acesta presupune un preţ politic care nu poate fi însă acceptat. Declaraţiile cu tentă naţionalistă ale preşedintelui Băsescu au afectat foarte puţin relaţiile bilaterale, fiind cel puţin ignorate la Moscova, care ştia foarte bine că acestea vizau o audienţă internă. O tensionare a relaţiilor bilaterale a avut loc în ultimele 6 luni( scandalul de spionaj cu legături la Kiev şi Moscova şi alegerile din R. Moldova, unde Rusia a sprijinit în mod făţis tabăra comunistă şi a acuzat România pentru incidentele care au urmat scrutinului de la 7 aprilie).

Relaţiile cu R. Moldova: Interesele României în R. Moldova ţin de integrarea acesteia în structurile euro-atlantice şi scoaterea din sfera de influenţă a Rusiei. O R. Moldova ostilă la graniţă şi satelit al Federaţiei Ruse ar reprezenta un risc politic şi de securitate foarte mare pentru România. Ecuaţia este complicată şi de naţionalism, o bună parte dintre români fiind sensibili la posibilitatea reunificării cu R. Moldova. Cartea naţionalistă a fost jucată abil de Traian Băsescu în politica internă, dar cu mai puţin succes în relaţiile bilaterale. Declaraţiile privind posibilitatea unei reunificări, chiar şi în cadrul UE au agravat tensiunile diplomatice. Relaţiile bilaterale au atins cel mai scăzut nivel în aprilie 2009, când guvernul moldovean a acuzat România de instigarea la violenţă în timpul protestelor de stradă din Chişinău şi a impus un sistem de vize pentru accesul cetăţenilor români în R. Moldova. Victoria opoziţiei în alegerile anticipate din R. Moldova deschide oportunitatea relansării relaţiilor bilaterale.

NATO şi UE: Cel mai mare succes diplomatic al României în timpul mandatului lui Traian Băsescu a fost organizarea în 2008 a summitului NATO la Bucureşti.

Ca membru UE, România are o lipsă acută de strategie şi este în continuare monitorizată la capitolul justiţie.

În plus, România a găsit cu greu sprijin din partea statelor UE, obţinând finanţare pentru proiectul Nabucco după ce şi-a utilizat veto-ul în CAGRE. Germania şi Italia nu sprijină eforturile de asigurare a securităţii energetice, preferând relaţiile privilegiate cu Rusia.

România trebuie să „înveţe” să creeze coaliţii cu state membre ale UE care împărtăşesc aceleaşi obiective pentru a-şi promova interesele în domeniul securităţii energetice. Un succes notabil la nivel european este semnarea unui parteneriat strategic cu Franţa în februarie 2008.

Relaţiile cu SUA: Cea mai importantă relaţie bilaterală a României este parteneriatul strategic cu Statele Unite încheiat în 1997. Mandatul lui Traian Băsescu reprezintă apogeul acestei relaţii, fiind marcat de implicarea SUA în problemele Mării Negre şi desfăşurarea de trupe americane pe teritoriul României.

Cooperarea cu SUA a scăzut în intensitate începând din 2008, în urma războiului dintre Georgia şi Rusia şi a alegerilor prezidenţiale din Statele Unite. Este posibilă o relansare a parteneriatului strategic în 2010, după alegerile prezidenţiale din România. În cadrul parteneriatului strategic au apărut şi teme sociale cum este includerea cetăţenilor români în cadrul programului Visa Waiver. Relaţiile economice nu sunt la fel de dezvoltate cum sunt cele politice şi militare, principala cauza fiind percepţia oamenilor de afaceri americani potrivit căreia România este o ţară coruptă.

Relaţiile româno-americane ar putea fi afectate de afacerea Bechtel, care ar genera un sentiment profund anti-american la nivelul populaţiei. De asemenea, achiziţionarea de avioane de luptă în viitor, ar putea afecta negativ relaţiile bilaterale, dacă în jurul tranzacţiei ar plana acuzaţii de corupţie sau dacă România ar opta pentru avioane la mâna a doua (într-un contract care ar fi perceput ca fiind dezavantajos de către opinia publică şi opoziţie).

Concluzii:

Mandatul lui Traian Băsescu(2004-2009) a marcat consolidarea puterii preşedintelui în procesul de formulare a politicii externe.
Perioada 2004- 2009 a fost marcată de o activitate diplomatică intensă.
Procesul de formulare a politicii externe a fost afectat de instabilitatea politică internă şi de schimbarea frecventă a miniştrilor de Externe.
Incoerenţele din politica externă românească s-au datorat asumării unor obiective mult prea ambiţioase, în raport cu mijloacele disponibile.
Temele de politică externă au fost instrumentalizate pe scena politică internă.
Nu se poate afirma că România a fost izolată din punct de vedere politic din cauza alegerii lui Traian Băsescu ca preşedinte în 2004.
Se impune reevaluarea obiectivelor de politică externă pentru a fi în conformitate cu mijloacele disponibile.

George VIŞAN


Ca sa nu mai amintim de episodul preluarii in toata presa internationala a ultimelor evenimente legate de afacerile familiei Basescu. Numai la noi se poate din toata Europa asta.

miercuri, 26 august 2009

Comisia Udrea














Ma gandeam ca astazi n-am ce sa scriu pe blog. De fapt ar fi subiecte de abordat precum situatia din PD-L Iasi si presupusa demisie a lui Movila, la nivel central sunt multe “faze” (sa zicem) care mai de care mai interesante dincolo de un sfarsit de august marcat de vacante inca.
Unul dintre subiectele care merita, din punctul meu de vedere, atentia este Udrea si comisia Udrea. Am vazut-o acum cateva seri pe respectabila doamna ministru Elena Udrea la emisiunea Gabrielei Vranceanu-Firea vorbind despre “asa-zisele” acuze, spunea dumneaei si unde cele doua doamne se targuiau mai ca la gura cortului despre cum pe nu stiu de contract era trecut cu un zero mai mult decat platise distinsa doamna ministru pentru niste jaluzele, pare-mi-se. Ceva in genul: “dom’le, alea costau 7000 de lei, euro” sau ce or mai fi fost, “da’ nu stiu cum s-a facut ca in hartoagele alea era trecut 70 000”.
Situatia era destul de aprinsa caci Gabi Firea tot insista spunandu-i doamnei ministru ca nu are de ce sa-si faca griji daca se pot justifica cu acte banii, iar doamna Udrea tot insista pe ale ei: “ca e facatura”, ca i se pun bete in roate si tot asa.
Normal ca balciul continua: se face o comisie de ancheta condusa de Ludovic Orban, comisia e inregistrata si “sufla” in presa asa-zise convorbiri interne. Se face o ancheta pentru comisie si pentru informatiile “suflate”. Se incep audierile dupa ce se tot muta sediul lor prin cladirea Parlamentului. Balada micului greier continua cu audiatii. Nu sunt de gasit: unul isi ia concediu cu doua zile inainte de audieri, presedintele de comisie incearca sa ia asa-zisa planificare a concediilor dar nici aia nu e de gasit. Restul audiatiilor nu vin. Mai mult, doamna Udrea urmeaza cursul celorlalti audiati.
Continuarea e pe masura: membrii comisiei sunt atentionati. Pot si vor fi eventual audiati la randul lor. Iar acum vine cireasa de pe tort: Ludovic Orban e trecut in sesizarea Elenei Udrea catre Comisia de Ancheta…..”Ludovic Organ”:

“Sesizarea Elenei Udrea către Comisia de anchetă îl menţionează pe liberalul Ludovic Orban, repetat, cu numele de Ludovic "Organ", motiv pentru care, potrivit relatării lui Nicolae Bănicioiu (PSD), "o doamnă de la cabinetul preşedintelui Camerei" a încercat să retragă documentul pentru a-l corecta.

Vicepreşedintele comisiei Nicolae Bănicioiu i-a informat pe membrii comisiei că, în pauza şedinţei comisiei, "o doamnă de la cabinetul preşedintelui Camerei Deputaţilor" a încercat să sustragă această sesizare a Elenei Udrea pe motiv că vrea să corecteze numele lui Ludovic Orban, care a fost scris greşit.

Bănicioiu a povestit că doamna de la cabinetul preşedintelui Camerei a spus că a fost sunată de la registratură pentru a i se spune despre această greşeală.

"Nu este normal ca orice corespondenţă să treacă pe la cabinetul preşedintelui Camerei şi ca un document să poată fi retras", a spus Bănicioiu.

Ministrul Turismului Elena Udrea a trimis, miercuri, membrilor Comisiei de anchetă în cazul său, o sesizare în care apreciază că orice cercetare în acest cadru al comisiei este improprie, a declarat vicepreşedintele comisiei Nicolae Bănicioiu.”

Conform www.mediafax.ro, 26.08.2009


Nu e MAGNIFIC???!! Cu adevarat, magnific!

marți, 25 august 2009

Paul Sava: “De ce va iubiti tara?”















Imi plac oamenii comunicativi, inventivi si constructivi. Desi nu il cunosc personal pe Paul Sava, mi se pare ca se incadreaza la aceaste categorii. Ii citesc blogul mai ales ca este interesant. Cum zilele trecute am postat un articol pe blogul meu prin care il anuntam oficial ca l-am bagat in lista mea de bloguri, am creat un link schimband ceva pareri. Asa ca in unul dintre comentarii m-a invitat sa particip la concursul pe care l-a initiat si, in acelasi timp, m-a rugat “fara sa-mi impuna nimic”, spune el, sa promovez concursul “De ce va iubiti tara?”
Cum ideea mi se pare draguta tocmai pentru ca promoveaza un anumit tip de interactiune in mediul on-line (si acea leapsa pe bloguri mi s-a parut interesanta), ceea ce confera un anumit tip de individualizare a user-ilor in spatiul virtual, am sa trec in continuare dupa legea copy/paste conditiile de participare ale concursului pe care “initiatorul-sef” le-a enuntat si am sa dau si un link catre blogul sau:

De ce vă iubiţi ţara?
În primul rând, merg pe principiul că aveţi mai multe motive să vă iubiţi ţara decât să o urâţi.
Lansez primul concurs de pe acest blog, concurs intitulat "De ce vă iubiţi ţara?".
Criterii:
-concursul se adresează bloggerilor din România şi Republica Moldova
-tot ce trebuie să faceţi este să scrieţi despre acest concurs pe blogurile voastre, să oferiţi cel puţin 3 argumente pentru care vă iubiţi ţara şi să lăsaţi un comentariu pe acest blog la acest articol cu link spre blogul vostru unde dovediţi participarea la concurs
-nu sunt eligibile argumentele sarcastice sau ironice
-cresc în greutate articolele cu video sau audio
-nu sunt eligibile argumentele extremiste
-aveţi sanse mai mari să câştigaţi un premiu dacă folosiţi următoarele cuvinte-cheie sau combinaţii de cuvinte: peisaj, natură, Uniunea Europeană, prosperitate, familie, prieteni, posibilităţi, speranţă.
-blogul trebuie să fie mai vechi de 2 luni
-aveţi şanse mai mari să câştigaţi dacă scrieţi corect în limba română cu sau fără diacritice.

Premii:
-Locul I- 3 cărţi
-Locul II- 2 cărţi
-Locul 3- o carte.
Titlurile cărţilor vor fi anunţate săptămâna aceasta.
Printre cărţile oferite se va afla şi un volum de poezii al unui poet român, nu voi dezvălui numele încă.
Concursul se închide pe 15 septembrie 2009. Câştigătorii vor fi anunţaţi pe 20 septembrie.
Voi apela la varianta unui juriu cu 2-4 membri în condiţiile în care participarea va fi numeroasă.
Cărţile se vor trimite prin Poştă la adresa indicată de câştigători printr-un email după anunţarea câştigătorilor.
Alegerea blogurilor câştigătoare va fi justificată. Va fi publicată la finalul concursului lista blogurilor participante.
Să curgă comentariile!

Update 1 Cărţile oferite drept premii

Premiul I
Albert Camus-Străinul
Milan Kundera-Nemurirea
Ray Bradbury-Omul ilustrat

Premiul II
William Gibson-Neuromantul
Octavian Soviany-Scrisori din arcadia

Premiul III
Hari Kunzru-Virusul".

Asadar, BAFTA tuturor participantilor!

PS: Am facut si un fel de banner simplu ca tot sunt in toane bune in dimineata asta :)

duminică, 23 august 2009

CATEGORIE NOUA: Iasul in ochii mei

M-am decis sa fac o categorie noua pe blog: Iasul in ochii mei. Am mutat si celelalte fotografii pe care le-am postat pana acum si care surprind orasul prin filtrul propriu.

Azi am facut mai multe fotografii hoinarind aiurea pe stradute mai mult sau mai putin centrale. Una dintre fotografiile facute insa mi-a placut cel mai mult. Iat-o:


TRAIAN Mircea BASESCU




















Acum mai mult timp m-am intrebat pe blog: ce a insemnat episodul Ciorogarla? Cum nu mai cred demult in coincidente, am tot asteptat sa vad cate ceva "asa mai printre randuri" prin presa, televiziuni. Nu prea m-au multumit informatiile gasite si cred ca a fost transpus asa un fel de "val al ignorantei" fata de subiect.
Cateva randuri scrise de Bogdan Tiberiu Iacob (nu stiu cine e) m-au facut parca sa inteleg ca fidelitatea inseamna foarte mult in zilele astea:


"Mircea Băsescu - de la înghețată și pui congelați la achiziții de armament

În presa de ieri a explodat bomba "Mircea Băsescu", mai precis afacerile acestuia cu armament, prin implicarea într-o firmă de profil, alături de nume grele din industria de apărare și de reprezentați ai unor firme americane de prestigiu. Cum a ajuns afaceristul mărunt de odinioară, specializat în înghețată și comerț cu pui, să facă saltul la fregate de război sau alte asemenea produse e greu de înțeles. Un lucru e de netăgăduit, însă: pentru ca Mircea Băsescu să ajungă în această postură, era necesar să nu întîmpine nicio rezistență din partea unor înalți factori de răspundere din armată, ca și din partea serviciilor secrete militare. Adică din partea acelor structuri care și-ar putea pune întrebarea cum ajunge o firmă înființată peste noapte în situația de a face jocuri financiare de miliarde de euro? Ca să schimbi fără să bată la ochi un om numit de Tăriceanu la conducerea Direcției de Informații a Armatei nu e foarte greu, cum s-a întîmplat în cazul generalului Francisc Radici, în debutul anului. Ca să schimbi o droaie de șefi dintr-o dată e, însă, mult mai complicat. E nevoie e un pretext puternic, și ce pretext mai bun putea fi găsit dacă nu misteriosul scandal al furtului de arme de la Ciorogîrla, care a fost îngropat discret, după ce și-a atins scopul?


Scandalul Ciorogîrla a făcut "curățenie" în structurile grele ale armatei
În urma scandalului, despre care acum nu mai suflă nimeni un cuvînt, și-au pierdut capetele șeful Statului major al Forțelor Aeriene, generalul locotenent Constantin Croitoru, șeful Direcției Contrainformații și Siguranță Militară din cadrul MApN, generalul de brigada Ion Ungureanu, şeful Direcţiei Contrainformaţii şi Siguranţă Militară de la SMFA, lt. Col.Maricel Popa, precum şi ofiţerul de contrainformaţii de la Brigadă, maiorul George Uţă. A fost eliberat din funcţie şi şeful Resurse la SMFA, generalul de Brigadă Costel Tătaru. De asemenea, a fost eliberat din funcţie şeful Serviciului Poliţie Militară din Statul Major General, colonel Marcu Pleşanu, şeful secţiei Pază şi Securitate în serviciul Poliţiei Militare din SMG, colonel Constantin Pupăză şi şeful Direcţiei Contrainformaţii şi Siguranţă Militară din cadrul SMG, general de brigadă Ion Ungureanu. Toate aceste personaje sunt piese grele ale unui puzzle uriaș de interese, care putea încurcau anumite socoteli de afaceri. Altfel spus, pentru ca afacerile de familie ale diverșilor puternici ai zilei să se nască și să prospere, era imperios necesară "curățarea" prealabilă a terenului de "bolovani". În locul lor, trebuiau instalați oameni de încredere, abia apoi fiind declanșată vînătoarea de contracte de zeci și sute de milioane de euro cu statul."

joi, 20 august 2009

AGENDA DE IASI: parodie, informare sau ce?









Am aflat si eu acum catva timp ca s-a deschis in targ o "noua pravalie" cu stiri: AGENDA DE IASI. Nu stiu cine se ocupa de ea dar m-am decis sa-i fac azi reclama gratuita pe blog. Mai "rasfoiesc" asadar din cand in cand site-ul sa vad ce mai e nou pe sub soarele lor.
Am gasit azi un articol aparut de pe 18 august la ei despre activitatea europarlamentarilor nostri de capatai. Era sa fac infarct ca doar te pomenesti ca e-BA o fi avand activitate, Vadim si Becali si ei. Dar acum poate pleca Becali din tara ca nu am mai auzit nimic?
M-am apucat dar sa citesc:

"Corneliu Vadim Tudor, Gigi Becali şi Elena Basescu sunt trei dintre personajele pitoresti ale peisajelor politice romanesti. Faptul ca au ajuns in Parlamentul European si ne reprezinta acolo, a starnit multe semne de intrebare in ceea ce priveste puterea noastra de decizie si de alegere corecta a reprezentantilor romaniei la nivel inalt. Asadar, ne-am propus sa va aratal un mini program zilnic al unui cioban, al unui ultranationalist si al fetei lu` tata in institutia europeana.

Ora 7.00 - d-ul Becali iese din camera si coboara in pijama in fata hotelului. Confruntat cu privirile socate ale receptionerilor, realizeaza ca nu e la Bucuresti si, deci, nu are 30 de oi simbolico-relaxante de muls. Somnoros, se intoarce in camera.
Ora 7.15 - d-ul Vadim iese din camera si pune pasta de dinti pe clantele europarlamentarilor UDMR.
Ora 8.00 - d-ul Becali se trezeste.
Ora 8.05 - d-ul Vadim se trezeste.
Ora 8.10 - domnisoara Elena Basescu se intoarce din club.
Ora 8.30 - d-ul Vadim si d-ul Becali se intalnesc la micul dejun. D-ul Becali face un scandal monstru. Cum si-au permis sa-i serveasca lui, care se pricepe la lactate, o branza mucegaita? I se explica faptul ca branza e Camembert. "Atunci sa-i spuneti lu' Camambert ca ma pis pe branza lui! Are noroc ca nu e Giovanni aici ca-l si scuipa!" D-ul Vadim a concluzionat : "Nu te enerva, ca nu-i mare branza!"
Ora 9.00 - D-ul Becali se ascunde in baie ca sa nu-l vada Dumnezeu ca fumeaza.
Ora 9.15 - D-ul Vadim se intalneste in holul hotelului cu europarlamentarii UDMR. Schimbul de replici demonstreza tuturor delegatiilor din preajma ca semnele pentru sex oral, mama si morti sunt universale.
Ora 9.30 - Incep lucrarile. Emotii. Si d-ul Becali si d-ul Vadim sunt inscrisi astazi la cuvant.
Ora 10.30 - Ca sa mai treaca timpul, d-ul Vadim face Sudoku si d-ul Becali nu face Sudoku.
Ora 11.00 - George Becali ia cuvantul pentru prima data in Parlamentul European. "I am onorated that za romanians votated me to be or not to be.aaa. scuze.to be parlamentarashion in.here. My mission here iz to show that with.credinta in Dumnezeu it will be ok! I am the Bear, the vulturation, the warrior of light! Thank you! Fortza Steaua!" (........................................)

Ora 15.00 - Se reiau lucrarile Parlamentului European. D-ul Vadim joaca biliard pe messenger cu Gheorghe Funar. D-ul Becali joaca poker on-line cu laptopul ascuns sub masa, ca sa nu-l vada Dumnezeu.
Ora 16.00 - Domnisoara Basescu se trezeste si pleaca la shopping.
Ora 17.00 - se termina programul zilei. D-ul Vadim il duce pe d-ul Becali intr-un muzeu unde avea loc o expozitie speciala. D-ul Becali insista sa cumpere un tablou cu o "tipa zambareata". Ghidul insista ca Mona Lisa nu e de vanzare! D-ul Becali se enerveaza : "Orice are un pret! N-am io bani sa cumpar un ca&$% de tablou?!"
Ora 18.00 - Cei doi intra intr-un magazin si se intalnesc cu d-ra Elena Basescu. O pun in tema cu ce s-a intamplat la lucrarile Parlamentului.
Ora 19.00 - Toti trei mananca scoici la un restaurant din centru.
Ora 19.10 - D-ul Becali sustine ca scoicile se vomita mai usor decat pateul de gasca.
Ora 20.00 - Intoarcerea la hotel.
Ora 20.15 - D-ul Becali intra in dus.
Ora 20.15 si 20 de secunde - D-ul Becali iese din dus.
Ora 20.45 - D-ra Basescu deschide laptopul si isi pune gandurile pe hartie.
Ora 20.45 si 10 secunde - D-ra Basescu inchide laptopul.
Ora 21.00 - D-ul Vadim se uita la dvd-uri cu Elena Ceausescu si plange..
Ora 22.00 - D-ul Becali adoarme uitandu-se la el insusi pe Pro TV.
Ora 22.30 - D-ul Vadim adoarme uitandu-se la el insusi pe Otv.
Ora 23.00 - D-ra Basescu pleaca in club."

Sursa: Un om si atat


Cam sec din punctul meu de vedere. Parca nu suntem la show-uri de bancuri seci. Cam greu de "gustat".

miercuri, 19 august 2009

O piesa cu versuri extraordinare: "In any other world"- Mika

Acum catva timp cautam ceva muzica buna (cel putin din punctul meu de vedere) asa ca am intrebat pe toata lumea ce-mi recomanda. Una dintre recomandari era Mika - "In any other world".





In any other world
You could tell the difference
And let it all unfurl
Into broken ruminants

Smile like you mean it
And let yourself let go

Cos it's all in the hands of a bitter, bitter man
Say goodbye to the world you thought you lived in
Take a bow, play the part of a lonely lonely heart
Say goodbye to the world you thought you lived in
To the world you thought you lived in

I tried to live alone
But lonely is lonely, alone
So human as I am
I had to give up my defences

So I smiled and tried to mean it
To let myself let go

Cos it's all in the hands of a bitter, bitter man
Say goodbye to the world you thought you lived in
Take a bow, play the part of a lonely lonely heart
Say goodbye to the world you thought you lived in
To the world you thought you lived in

Cos it's all in the hands of a bitter, bitter man
Say goodbye to the world you thought you lived in
Take a bow, play the part of a lonely lonely heart
Say goodbye to the world you thought you lived in
To the world you thought you lived in

Say goodbye to the world you thought you lived in
Say goodbye

In any other world
You could tell the difference

[Spoken]
"I never ever, I forget my story.
My face is not sad, but inside, I am sad."

marți, 18 august 2009

Articolul din Deutche Welle...Oare pana unde am avut dreptate?

















Vineri, 14 august, s-a petrecut pe ruta Brasov-Iasi un groaznic accident rutier. Nimic nu avea sa ma pregateasca insa pentru imaginile transmise in direct de la fata locului de o televiziune de stiri. Si nu eram pregatit sa observ saltul televiziunii de la lipsa oricarui control, la cruzime si apoi la nesimtire. Romania are nevoie urgenta de un mecanism de control si sanctionare a derapajelor din massmedia.

Ca un accident e o stire nu poate nega nimeni. Cine urmareste televiziuni sau mediile de informare online va gasi stiri despre accidente care nici macar geografic nu au nimic in comun cu privitorul. Cu totii aflam de soarta unor mineri chinezi prinsi in subteran sau de cea a unor turisti intr-un autocar undeva in Spania. Sigur ca o asemenea informatie are darul de a ne pune pe ganduri. Societatea mizeaza pe un efect educativ si preventiv la difuzarea unui asemenea material. In fond, dupa un buletin informativ cu mai multe asemenea evenimente grave fiecare dintre noi se va gandi macar o secunda inainte de a se sui la volan, de pilda, cat de tare va apasa pedala de acceleratie pe drumul spre casa.

S-a rupt frana de mana

Romania nu face exceptie de la regula, nici tarile occidentale nu dau inapoi de la a relata despre un accident. Dar aici se termina asemanarea intre presa romaneasca infometata de scandal si senzational si presa vestica infometata doar de revenirea lenta la cifrele de publicitate avute inainte de izbucnirea crizei economice. Televiziunea romaneasca, in speta cea de stiri – pentru ca despre ea este vorba – nu stie cum sa trateze o stire tragica.
Daca soferul impresionat de aflarea vestii unui accident va mai lua piciorul de pe pedala din dreapta, televiziunea de stiri mai degraba isi va “tuna” carul de emisie inainte de a trimite reporterii pe teren. Nimic nu sta in calea imaginilor in exclusivitate. Intregul flux informational se intrerupe. Romania este pret de cateva ore izolata de tot si intra in sfera ireala a goanei dupa senzational. Un senzational, care dupa standardele presei occidentale este nu numai inutil informarii opiniei publice, ci mai ales daunator celor afectati direct de acea tragedie.

La Scanteia s-a aprins vapaia


In comuna ieseana Scanteia, 13 pasageri ai unui microbuz si-au pierdut viata in urma coliziunii cu un tren. Ca localnicii, in special cei tineri, filmau si fotografiau cu telefoanele mobile scena tragediei era probabil de asteptat. Ca televiziunea de stiri va specula aplombul de afirmare al tanarului din mediul rural si va lansa o campanie furibunda pentru dobandirea unor imagini de la fata locului este insa josnic. Nu a durat mult si televiziunea, prin vocea etern excitata a moderatorului de dupaamiaza, anunta cu o mandrie deloc justificata de un factor de ordin profesional sau deontologic ca a intrat in posesia primei fotografii cu accidentul tragic. Nu stiu sa numar minutele in care retina mi-a fost bombardata de imaginea a doua cadavre zacand pe sinele de tren.

Acesta a fost momentul in care televiziunea de stiri a trecut granita utilului informational. Pe parcursul orelor de transmisie ocupate de accidentul de la Scanteia, presarate cu interminabila repetitie a fotografiei cu cadavre, opinii de specialisti si interviuri absurde cu demnitari guvernamentali, stirea nu s-a schimbat. A ramas tot timpul aceeasi. Si acum este aceeasi: “13 persoane si-au pierdut viata in urma coliziunii microbuzului in care se aflau cu un tren. Cauza accidentului a fost, se pare, neglijenta soferului la trecerea la nivel cu calea ferata”. Televiziunea de stiri putea sa rezume totul la o durata rezonabila, dar nu a facut-o. A cautat sa scoata senzationalul la iveala, sa pironeasca o tara intreaga in fotoliu de dragul ratingului si sa nu isi indeplineasca rolul asumat de ea insasi: raspandirea informatiei.

Cruzimea de pe sticla


Prima fotografie de la locul accidentului nu a reprezentat decat inceputul unei avalanse de imagini ingrozitoare. Sange, morti, raniti in stare de inconstienta, rude lesinand, bocind, urland, jelind pe cei dragi luati atat de brusc de langa ei.
Reporterul dus ca vantul si ca gandul la Scanteia a inceput prin a filma eforturile echipelor de interventie care se straduiau sa descarcereze o batrana ce supravietuise teribilului accident. Destul de repede i s-a parut insa neinteresant pentru ca filma numai uniforme de pompieri si ISU din spate. Asa ca si-a indreptat obiectivul catre doua cadavre care zaceau pe locurile din fata ale microbuzului. Apoi a focalizat in prim plan chipul unui barbat mort. Acesta a fost momentul in care senzationalul de pe sticla romaneasca s-a transformat in cruzime.

De ce a fost nevoie de imagini in prim plan cu chipul batranei scoasa dintre fiare in timp ce medicii de pe salvare incercau sa o reanimeze? Imagini cu stomacul ei saltand de la forta masajului cardiac. Si pentru ca aparent nu era suficient, imagini in prim plan cu medicul de interventie in timp ce o intuba pe batrana.

De ce a fost nevoie de imagini cu trupurile neinsufletite aliniate la marginea sinei de tren? Imagini cu sora unei tinere femei decedate care plangea, urla si nu se mai putea tine pe propriile picioare. Imagini cu sotul femeii care a ingenunchiat deasupra cadavrului iubitei si aproape se sufoca in lacrimi. Imagini cu el intinzandu-se langa tanara lui dragoste, parand ca vrea sa moara odata cu ea. Imagini cu tanarul lesinand de durere in bratele cumnatei.

Saltul la nesimtire

Materialul video cu suferinta rudelor celor morti in accident este, se pare, pentru televiziunea de stiri mult prea valoros pentru a fi pierdut la o emisie in direct. Efortul reporterului (probabil admonestat de producator ca fara imagini “ca lumea” sa nu se mai intoarca la birou) trebuie consemnat si pastrat la vedere inca multa vreme. Asa ca a ajuns online. Sa il poata revedea oricine, oricand. Iar imaginile de pe site au fost etichetate “Imagini necenzurate de la accidentul din Scânteia”.

Acesta este momentul in care televiziunea de stiri a trecut de la cruzime la nesimtire. Termenul “necenzurat” poate lasa impresia ca televiziunea argumenteaza publicarea acestor imagini prin libertatea presei si prevederile codului deontologic al jurnalistului roman – care il obliga sa prezinte evenimentul respectiv in totalitatea aspectelor sale. Continuand pe firul acestui rationament, concluzia este urmatoarea: Nesimtirea televiziunii de stiri este ancorata chiar in codul deontologic al Clubului Roman de Presa si in indiferenta Consiliului National al Audiovizualului.

Lipsa totala a reglementarii profesionale

Intr-o tara occidentala, echivalentul CNA-ului romanesc someaza – a se citi nu are de lucru. Luand Germania ca exemplu, Landesanstalten fur Medien se ocupa de acordarea de licente si cam atat. Desi aceste institutii sunt investite cu putere de sanctiune si monitorizare, controlul efectiv al mediilor de informare este lasat chiar in seama acestora. Der Deutsche Presserat (Consiliul german al presei) este responsabil de monitorizarea aparitiilor din massmedia, iar acest organism este format din reprezentanti ai diferitelor trusturi, publicatii etc. care participa VOLUNTAR la aceasta forma de AUTOREGLEMENTARE.

Codul presei germane a fost elaborat de jurnalisti, nu de manageri si nici de institutii de stat. Nu de redactori sefi, ci de cei care fac – ceea ce se presupune ca face orice ziarist – teren. Acest document detaliaza normele de comportament al jurnalistului activ in Germania in toate situatiile intalnite de-a lungul istoriei pe teren si a fost asumat tot VOLUNTAR de toate mediile de informare din aceasta tara. Citez din normele de aplicare a prevederilor de la articolul 11:

Prezentarea unor evenimente intr-o maniera nepotrivit de senzationala survine in momentul in care omul este transformat intr-un simplu obiect si este injosit. Este cazul in special la persoanele muribunde, cele care sufera fizic sau sufleteste a caror filmare sau fotografiere nu serveste interesului public.
Difuzarea unor imagini de la accidente si catastrofe naturale va tine cont de probabilitatea ca acestea sa fie vazute de copii si de posibilul efect al imaginilor asupra copiilor.
Relatarile de la locul unui accident vor tine cont de respectul datorat victimelor tragediei si de suferinta, respectiv sentimentele rudelor acestora. Cei afectati de o tragedie nu trebuie sa fie a doua oara victime din cauza relatarii nepotrivite a jurnalistului.

Cine face ordine?

Desigur ca presa germana nu e sfanta, departe de mine acest gand. Dar injosirea unor oameni ore in sir pe post nu se intampla. Iar mecanismul de sanctionare a diferitelor scapari mediatice introdus de acest Consiliu al Presei mizeaza pe cel mai de pret bun al jurnalistului care lucreaza in Germania: propriul nume. Daca membrii Consiliului sesizeaza o incalcare a codului deontologic, masura punitiva este cat se poate de simpla: recunoasterea prin publicare/difuzare a greselii comise intr-un spatiu/interval orar hotarat de Consiliu. Rusinea, frica de a fi dezamagit publicul si stirbirea renumelui propriu in fata concurentei – acestea sunt haturile care tin in frau presa germana.

In Romania, site-ul CNA intampina vizitatorul astfel: “Consiliului Naţional al Audiovizualului este garant al interesului public şi unică autoritate de reglementare în domeniul programelor audiovizuale”. La Consiliul german, printre obiectivele sale de activitate se numara “pastrarea renumelui si imaginii presei germane”. – Cum a fost garantat interesul bietilor oameni implicati in tragedia de la Scanteia si vrea oare CNA sa imbunatateasca imaginea presei romanesti?

In Romania, site-ul CRP se deschide cu un comunicat in care presa se plange ca “distribuitorul de presa Network Press Concept, fostul Rodipet, continua sa incalce flagrant prevederile contractului de privatizare si prevederile protocolului cu CRP”. Mi-a luat atat de mult sa gasesc codul deontologic (de nivelul primului curs de la facultatea de jurnalism) incat am crezut ca el nu exista de fel. La Consiliul german, codul presei este unul din butoanele meniului principal de navigare pe site. – Care este atunci preocuparea principala a CRP: banul sau calitatea produsului jurnalistic?

Drama victimelor de la Scanteia poate avea efecte dincolo de sfera familiilor indoliate. Este datoria statutara a autoritatilor si datoria morala a presei care le-a calcat intimitatea in picioare sa schimbe ceva. Un asemenea episod nu are voie sa se mai intample. Daca nu va fi asa, atunci suferinta lor cauzata de mediatizarea la nivel national va fi fost in zadar...

Autor: Laurentiu Diaconu-Colintineanu
Redactor: Robert Schwartz

duminică, 16 august 2009

De ce mi-e iar greata!












Au trecut cateva zile de la tragedia care s-a petrecut la Letcani. Acum parca m-am mai linistit dupa ce stomacul mi-a stat incordat si m-a durut pana la Dumnezeu si-napoi. Nu pot sa cred nici acum ce s-a intamplat si nu pot sa cred ca au plecat dintre noi.
M-am uitat azi inca o data la pozele si filmele aparute in presa. Acum m-am mai linistit si parca am putut s-o fac cu oarecare distanta. Cand le-am vazut insa prima oara, nu pot sa spun decat ca a fost cumplit.
Am vazut apoi ce s-a intamplat la Scanteia si am inteles ce au simtit ce care aveau legaturi de familie sau cunostinte printre cei decedati.
Nici macar nu stiu daca presa nu ar trebui sa fie cenzurata in vreun fel sau daca nu ar trebui sa se gaseasca si pentru acest spatiu virtual un anumit gen de atentionari ca pentru filme sau alte emisiuni de la tv.
Cand cei care ma cunosc m-au contactat sa-mi spuna ca s-a intamplat, cand cei mult mai apropiati decat mine de acea familie m-au intrebat daca pot sa se uite la acele fotografii, filmulete, le-am spus clar ca nu.
Am urmarit apoi tot ce s-a scris prin toate ziarele si comentariile vizitatorilor. De aici mi-a aparut din nou acea stare de greata. In asemenea momente, pentru mine cel putin, cautarea de asa-zisi vinovati, aruncarea gainii dintr-o curte in alta mi se pare inutila. Mi se pare jignitor sa te bagi cu picioarele in intimitatea unui om sau sa comentezi tampenii si ineptii de genul: de ce Loganul nu e BMW si BMW-ul nu e Logan, de ce unul e smecher si altul bou.
Mi se pare inutil sa cauti sa aperi SMURD-ul sau “sa-l bagi la apa”. Nu mi se pare normala o asemenea pozitie cocotata pe tragedia unei familii. Din acest punct de vedere nu pot sa ascult pozitia niciunui politician fie el Dan Carlan (pe care de altfel il admir caci e unul dintre greii politicii locale), fie oricare dintre contestatarii sai. Sa nu fiu inteleasa gresit: daca pentru SMURD exista o problema de functionalitate nu trebuie evitata discutia dar nici nu trebuie “cocotata” pe durerea celor care sunt implicati intr-un fel sau altul in accidentele care s-au petrecut.
Cine stie: poate ca durerea e prea mare si nici macar nu stiu care ar trebui sa fie rolul politicienilor, administratorilor locali, politiei, presei. Nu stiu pana unde, in aceste momente, e simpla informare, atragere a atentiei sau manipulare a informatiei, atragerea spre sensational vs. tragic.
Cel putin cred ca decenta si bunul simt trebuie pastrate pentru cei care nu mai sunt si din respect pentru cei care au ramas in urma lor secati de lacrimi.

PS: Am inchieat acest subiect pentru a nu cadea in latura penibilului.

vineri, 14 august 2009

Madalina Tudose si Paul Sava





















"Rasfoiam" blogurile si iata ca Madalina Tudose m-a trecut in lista ei de bloguri. Ce sa zic: ma onoreaza. Multumesc. Te voi trece si eu in lista mea la categoria politicieni ca ti se potriveste. Salut asadar blogerii liberali si, ce sa zic, o adevarata onoare sa ma vad in lista ta intre Mircea Badea si Marius Danga.

Un alt bloger ce-mi urmareste blogul e Paul Sava. Paul, m-am tot gandit sa te trec in lista mea de bloguri dar m-am tot chimuit ca nu stiu la ce categorie. Apoi stii cum e vorba: mai bine mai tarziu decat niciodata. Multumesc de intelegere. Te trec la categoria: bloguri "ca-ntre-preteni" dar daca vrei o alta mai bine da un semn.

Misterele creierului uman
















Creierul uman ramane inca o enigma pentru cercetatori, neurologi, anatomisti, medici si pentru lumea intreaga. Se spunea ca ne folosim doar o parte din creier, inca nu se stie exact cat, insa ce se intampla cu restul nefolosit? Sau ce anume din posibilul comportament sau simturi ori interpretari se ascund in acele zone? Cum am putea explica patologiile nervoase si neurologice, bolile mintale sau, de ce nu, inteligenta? Am putea-o influenta prin manipularea materiei nervoase? Creierul ascunde multe mistere si in incercarea de elucidare si descoperire a acestora sunt cateva curiozitati exceptionale care au iesit la iveala. Va prezentam unele din cele mai interesante lucruri pe care le stim despre creier.

1. Creierul, mai rapid ca... gandul?

Se spune ca gandul are una din cele mai mari viteze, si totusi... Sa va dau un exemplu pentru a intelege mai clar: mergand se intampla uneori sa te impiedici si in mai putin de o secunda corpul tau reuseste sa se si redreseze, deci el in mai putin de o secunda interpreteaza toate modificarile tridimensionale ale echilibrului si reuseste sa identifice organele care ar putea interveni in refacerea acestui echilibru postural, trimitandu-le si semnalele pentru miscarile necesare. Abia dupa ce ti-ai reglat echilibrul te dezmeticesti si iti dai seama ca te-ai impiedicat si era sa cazi. Mecanismele sunt foarte complexe, undeva in urechea interna se alfa organele responzabile de echilibru, cel putin al capului, dar la nivel cerebral exista organe nervoase specializate in mentinerea echilibrului intregului corp etc. Ideea este ca noi ar trebui sa cititm tratate intregi pentru a intelege functia echilibrului, o functie cu care creierul lucreaza in mai putin de o secunda. Cum este posibil? Se pare ca viteza cu care circula informatiile intre sinapsele neuronale este foarte mare, de peste 270km/h. Este exceptional cum mecanisme biofizice si biochimice pot atinge o astfel de performanta!

2. Creierul este mai activ noaptea decat ziua

In urma tuturor activitatilor pe care le intreprindem ziua, raportat la odihna din timpul noptii, am tinde sa credem ca cea mai mare parte a activitatii creierului se produce ziua. Totusi, prin studii electrice si nu numai, cercetatorii au sesizat ca noaptea creierul este mult mai activ decat ziua. Oamenii de stiinta nu au putut explica cert mecanismele care stau in spatele acestui rezultat uimitor, insa ei cred ca activarea intensa cerebrala din timpul somnului se datoreaza tuturor proceselor reparatorii atat la nivel celular si energetic, cat si ca ansamblu functional, ca structurare a memoriei, estompare a stimulilor afectivi prea puternici sau marcanti, deci practic are loc o reechilibrare atat fizica, dar si psihica, emotioanala, comportamentala.

3. Cu cat avem un IQ mai mare, cu atat visam mai mult

Avand in vedere explicatia de la subpunctul 2 devine logica aceasta concluzie. Cu cat creierul nostru reuseste sa acumuleze si sa proceseze mai multa informatie, cu atat are mai multa nevoie de a amortizeaza excesele, pe care le prelucreaza si le inhiba sau potenteaza ori elibereaza sub forma de vise. Ideea de interpretare a viselor are deci un gram de adevar, astfel ca dimineata, daca va ganditi la ce ati visat, puteti deduce unde sunt punctele de tensiune in subconstientul vostru, puncte ce va pot afecta viata, avand puterea de a le estoma si in mod constient.

4. Neuronii sunt regenerabili si continua sa creasca toata viata

Mai bine de o suta de ani s-a considerat ca neuronii nu se regeneraza. Ulterior, prin studii recente s-a ajuns la concluzia ca marea majoritate a neuronilor cresc si se dezvolta pana in jurul varstei de 7 ani, de aceea copilul mic trebuie sa aiba tot felul de activitati care sa ii puna la treaba atat capacitatile intelectuale, cat si motrice (dans, pian, alte sporturi ce necesita o coordonare mai intensa, nu doar alergare). Ulterior alte studii au scos in evidenta ca unii neuroni se regenereaza chiar la 2 saptamani. Acest fapt s-a aflat in incercarea de a explica functia olfactiva (mirosul). La anumite mirosuri foarte puternice sau care contin noxe toxice neuronii olfactivi, o buna parte din ei, mor. La cateva astfel de intamplari, daca nu s-ar regenera, ar trebui sa fie distrusi toti si noi sa ramanem fara miros. Insa acest lucru nu se intampla, pentru ca la doua saptamani neuronii olfactivi se regenreaza, mentinandu-ne functia olfactiva in bune conditii. Totodata alti neuroni din creier se regenereaza, unii insa cu o rata foarte lenta, de exemplu de 30 de ani. Astfel, daca moartea unui astfel de neuron s-a produs la 40 de ani, teoretic regenerarea lui ar trebui sa fie finalizata undeva la 70 de ani, insa la aceasta din urma varsta este mai putin probabil datorita proceselor de senescenta (imbatranire) care intervin. Si regenerarea neuronala ramane inca neelucidata complet. S-a mai descoperit de asemenea ca axonii neuronilor cu mielina se regenereaza doar daca in continuitatea lor se afla tot teaca de mielina. Mai clar exprimat, dam un exemplu: neuronii cu mielina intra in structura nervilor membrelor. Daca un om intr-un accident isi taie mana, el se poate duce rapid la spital si mana i se pune la loc. Axonul neuronal din mana taiata (neuronul arata ca un copacel, coroana e corpul neuronal, de obicei se afla in creier, trunchiul e axonul si poate fi foarte lung, chiar un metru, iar radacinile butonii terminali unde se fac sinapse) ar trebui sa moara, insa restul axonal din bratul care a ramas legat de corp isi trimite prelungirea in continuare prin teaca de mielina care ii creaza un mediu favorabil cresterii, astfel se regenereaza.

5. Creierul nu poate simti durerea

Desi el reprezinta centrul de perceptie si interpretare a durerii, totusi materia nervoasa propriu-zisa nu prezinta receptori pentru durere. Va ganditi probabil: atunci cum ne doare capul? Sau de ce apar la un moment dat acele dureri insuportabile cand exista o tumora cerebrala care creste si apasa pe materia nervoasa? Aceste dureri apartin tesuturilor adiacente materiei nervoase, ele fiind inclusiv de natura vasculara (cand creste tensiunea intracraniana ne doare capul).

6. Creierul este cel mai mare consumator de energie

Desi reprezinta doar 2% din greutatea corpului, creierul are nevoie de 15% din cantitatea totala de sange si de 20% din cantitatea de oxigen pentru a functiona, precum si de o mare cantitate de glucoza pentru a-si desfasura procesele.

7. Ne folosim mai mult de 10% din creier

Exista un mit cum ca noi ne-am folosi in jur de 7% din creier si doar Einstein a folosit 10%. Cercetatorii au ajuns insa la concluzia ca in orice moment tot creierul nostru are o activtate mai mult sau mai putin intensa, insa cel putin o activitate bazala, care sa-i mentina tonusul. Practic nu exista zona inactiva din creier si dupa rezultatele cercetatorilor ne folosim mai mult din materia nervoasa, practic fiecare arie intra in activare intensa in anumite situatii. De asemenea capacitatea noastra de a stoca informatii in memorie este imensa, celulele creierului uman pot stoca de cinci ori mai multa informatie decat Eciclopedia Britanica (sau cel putin asa sustin teoriile).


Sursa: Healthy.ro

miercuri, 12 august 2009

Dincolo de viata....


















Tocmai am aflat cu stupoare ca doi dintre cei care si-au pierdut vietile in accidentul de la Letcani din aceasta dupa-amiaza imi sunt cunoscuti...
Nu pot sa ma gandesc decat la cei trei baieti ramasi in urma parintilor, de nici patru ani cel mai mare dintre ei...

SA VA ODIHNITI IN PACE!

Feminin vs. Feminitate vs. Feminism
















M-am gandit sa scriu ceva pe blog daca tot am revenit “in urbe”. Cum ultimile saptamani de vacanta mi-au lasat un gust dulceag in minte, imi vine greu sa reiau subiecte “grele” cu ce a mai facut Basescu, ce mai preconizeaza guvernul Boc. Daca e sa fiu onesta pana la capat, nu am citit ziarele de vreo trei zile, nici locale, nici nationale, si nici macar stirile nu le-am mai urmarit. Pana sa pornesc insa motoarele (care ce-i drept cam scartaie), m-am gandit sa fac o incursiune prin toate blogurile de pe newsiasi. E un demers pe care il fac rar, dar cand am timp si chef iau blog dupa blog pana dau finish listei.
Ce mi-a atras atentia: gasesc pe blogul Madalinei Tudose o trimitere catre blogosfera, vezi doamne, feminina. I-auzi! Asadar, repede click pe blogosfera feminina. Dau peste un site plin de ursuleti si maimutoaie. Ma mir ca nu e roz. Niste semne orientale prin el, pe margine. O fi ceva cabala sau, ma-ntelegi, cine stie ce alte giumbuslucuri. Inceputul e promitator...
Titluri de continut de rubrici: “vrabiuta nevrotica”, “conduse de pisici”. I-auzi. Uau, ce profound, ce profound!
Titluri de articole: “Pai, interviu cu Monica”. Imi vine in minte intrebarea lui Mircea Badea: “Cine e Monica?” Un plasat “pai” la inceput e fraza ca sa dea “fibra” si culoare “texturii”. Devenim seriosi, citim cu patos si aflam cu un “pai” suierat pe buze cine e Monica. Eheheeee!
Apoi pompos: “Interviu cu Tara Duveanu”. Ridic dintr-o spranceana. (spun asta pentru ca nu pot sa arat). Si Tara? Cine e Tara? Oficial aflu: zice Nadia B. ca pe Tara Duveanu nu o cheama de fapt Tara Duveanu ci Irina, are 22 de ani si ….isi castiga banii din scris. Eh, ma-ntelegi! Femeia independenta! Ce stiu eu! Da’ cine e Nadia B.? Asta e ca in “Lantul Slabiciunilor”.

Iaca mai jos pe site: “Alergia la mucegai. Remedii”, “Alergia la mucegai. Particularitati”. Apoi, i-auzi: “In pat cu picamerul meu”, “N-am sa ti-o iert niciodata!”, “Of, barbatii!”, “Fata din timpul actului”. Asta din urma parca iese din tiparul celorlalte. Zice Lorena asta. Da’ cine e Lorena?

Isi mai dau cu subsemnatul: Sana ( asta e laptele ala?), Dana, Nina si, inca o data, Nadia B. Fata asta scrie mult. Probabil ca isi urmeaza idealul anuntat mai sus.

Nu pot sa citesc asa ceva si nici nu pot sa dau link spre asa ceva. De fapt m-am uitat printr-un articol si atat. In rest, ma amuza titlurile pline de patima feminina??!! Mi-a pierit pana si solidaritatea de gen. Dar sa facem diferenta intre feminin via asa-zisa “blogosfera feminina” si feminism. N-au nicio treaba una cu alta.
Eh, in fine. Clar insa: nu pot sa promovez asa ceva pe blogul meu nici macar "la misto".

PS: Opiniile de mai sus nu isi propun sa aduca atingere demnitatii umane. Declar ca respect parerea celor din jur si dreptul la opinie, la actiune. In baza principiilor anterior mentionate, mi-am exprimat si eu pozitia fata de cele lecturate.