Interviul lui Gheorghe Nichita

Am citit si recitit interviul cu Gheorghe Nichita. Ma gandeam sa nu am niciun fel de reactie, mai ales ca am vazut ca Iulian Micu si-a facut cativa prieteni pe aceasta tema. Sper sa nu-mi bage nimeni gheara in gat dupa.
Recunosc: m-a interesat intotdeauna ce fel de OM este Gheorghe Nichita, mai ales ca am avut sansa sa-l cunosc in cateva ocazii. L-am vazut intotdeauna ca pe un om extrem de puternic si nu mi-am schimbat parerea. De altfel, imi schimb destul de greu parerea despre oameni si prima impresie e ca un feeling care nu ma face sa ma insel aproape niciodata. Spunand unei persoane ca e “alunecoasa” spre exemplu, de obicei, asta o simt din prima si nu ma face sa ma schimb. Sau daca spun ca e desteapta, atunci asa este.
Dar revenind la Gheorghe Nichita, am citit interviul din simpla curiozitate de a vedea de ce este animat, de ce e suparat, de ce e incantat, de ce e miscat acest om. Povestea vietii sale este una ca in Forbes: exemplu de succes. De fapt, m-a impresionat profund (fara dram de ironie in ceea ce spun) pentru ca am simtit un gen de empatie fata de ceea ce Gheorghe Nichita a povestit. De ce empatie? Din motivul simplu ca am trait si eu marea majoritate din trairile sale. Am avut si eu domnul meu Trandafir, am avut si eu momente grele in care a trebuit sa lupt pentru supravietuire. Pare de-a dreptul lacrimogen dar drame personale sunt la nivel individual. Ludic acum, pot sa spun ca si eu ador vinul alb, imi place sa ma imbrac cu ceea ce simt ca ma face sa ma simt bine si nu imi place “varza”. Imi place marea si mai putin muntele, dar nu refuz un week-end de liniste la umbra. De asta, m-am simtit intr-un fel de magulire proprie. Am aflat ca dincolo de a fi in Forbes, am aceleasi placeri si tabieturi ca ale omului Gheorghe Nichita, cu mica diferenta ca mie, personal, nu imi e frica de momentul mortii precum si cu faptul ca eu nu sunt persoana publica. Asta ar fi ca in legile logicii: cu gen proxim si diferenta specifica.
Daca omul Gheorghe Nichita are calitati si defecte? Probabil ca are, dar cu totii le avem. Atat calitatile, atat defectele. Ca este un om extrem de ambitios, perfectionist, ca isi respecta cuvantul dat, proababil ca asa este. Nu pot sa stiu asta, dar stiu ca fiecare dintre noi ne cunoastem cel mai bine propria persoana si ca daca declaram asta inseamna ca asa trebuie sa fie.

PS: Nu am inteles de ce a fost scos acum acest interviu cu Gheorghe Nichita, fara a fi campanie electorala, dar, probabil ca cei de la Flacara Iasului vor da o explicatie in timp.