Lista PRO-CONTRA Mircea GEOANA (cf. Radu Tudor)

La "Punctul de intalnire", Radu Tudor a propus o lista PRO-CONTRA Mircea Geoana alaturi de Victor Ponta si de Nita.
Cam asa suna:

MIRCEA GEOANA

PRO
1. Hrebenciuc
2. Vanghelie
3. Gheoghe Nichita
4. Nita
5. Toma (OLT)
6. Dragnea
plus cele 39 de filiale


CONTRA
1. Nastase
2. Mitrea
3. Diaconescu
4. Ponta
5. Adrian Severin
6. Duvaz
7. Ion Iliescu
8. Rus
9. Puscas
10. Dancu

Gheorghe Nichita la Sinteza Zilei

In seara asta am urmarit, ca in fiecare seara, Sinteza Zilei. In a doua parte a emisiunii au fost prezenti: Sorin Oprescu, Victor Ciutacu si Gheorghe Nichita, din transmisie directa de la Iasi.
De ce tin sa amintesc de acest moment. Pentru ca tema zilei era interesanta si de importanta pentru cetateni. Dincolo de luptele politice interne ale partidelor despre care am tot auzit in ultima vreme, problemele de ordin edilitar revin in prim plan. Mai exact, e vorba despre situtia CET-urilor din tara, despre posibila marire a facturilor.
Ca sa exprim lucrurile cat se poate de clar si de ce am considerat ca trebuie amintit momentul din aceasta seara. Din cauza subiectului in sine.
Altfel spus, la Iasi, subiectul CET a tot fost adus in discutie. Nu stiu de cate ori nu am mai tot auzit despre acordarea politizata a fondurilor in tara in functie de culoarea primariilor. Nu stiu de cate ori nu l-am auzit pe Gheorghe Nichita discutand despre felul in care s-au dat banii pentru CET la Iasi, despre fondul total, despre cati bani s-au dat la Brasov sau la Suceava. Despre discutia legata de necesitatea unui proiect legislativ care sa modifice cuantumurile sustinute de ANRE pentru energie. De cate ori nu am auzit despre expresia “CET-urile, gauri negre in bugetele locale”.
Ceea ce am remarcat in seara aceasta, a fost sustinerea situatiei intr-o maniera comuna, la nivelul primarilor indiferent de coloratura politica, in speta Iasul si Bucurestiul. Ma bucur ca politicile regionale au ecou la nivel national si ca se recunoaste acest ecou.
Ceea ce ar trebui sa urmeze de acum e ca acest ecou sa fie auzit si la nivelul guvernului. Agenda locala astfel completata la nivel national nu ar trebui decat sa constientizeze agenda institutionala a administratiei centrale.
In alta ordine de idei, ma bucur ca am auzit vocea lui Gheorghe Nichita in aceasta seara pe o situatie reala din teritoriu, situatie care trebuie spusa si amintita asa cum este ea “la locul de batina”.

PS: Prin aceste randuri nu m-am decis sa fac laudatio gratuit lui Gheorghe Nichita ci am vrut sa amintesc momentul fiindca merita si fiindca Gheorghe Nichita a fost vocea mea in seara asta, asa cum a fost vocea oricarui iesean.

Scena politica – intre agonie si extaz

Observ ca apele sunt tulburi in politica ieseana. Alegerile ultime prezidentiale au rearanjat structurile interne ale partidelor, indiferent de coloratura politica. Era un moment de asteptat care, din pacate, e mai mult conditionat de prezenta directa sau indirecta, mai mult sau mai putin tacita a presedintelui.
La PSD, taberele par sa se mai fi conturat in ultima vreme: Geoana – Diaconescu – Mitrea. Deocamdata trei par a fi candidatii pentru presedintie. As prevedea insa ca Mitrea ori se va retrage, ori va incerca “sa rupa” din grupul celor care s-au intalnit la Poiana Brasov cu Geoana. Altfel, rolul sau pare a fi pus sub semnul intrebarii si sansele sale de castig, de asemenea. Implicatiile, insa, pe scena ieseana nu se lasa asteptate. Dupa ce se parea ca Ion Solcanu ar fi incheiat “afacerile” cu politica, declaratiile sale vin sa sustina aripa Nastase-Diaconescu, limitand orice posibil gest de acces de pe alta filiera.
In PNL, aripa lui Tariceanu e deschisa clar spre guvernare si spre Basescu, in orice moment. Doar Crin Antonescu este cel care mai guverneaza in vreun fel sau altul linistea in partid. Verticalitatea sa este apreciabila insa, as crede, oarecum indoielnica. Din moment ce liberalii au fost imediat dupa alegerile prezidentiale la o runda de negocieri cu Basescu “cu jalba in mana” pentru premier, asta mi-ar spune “nu zi niciodata nu”. Faptul ca au luat decizia sa se indeprateze pe viitor de PSD si ca unii membri ai partidului au criticat tandemul Antonescu – Geoana, ma face se cred ca usa negocierilor va fi mereu deschisa daca va fi si convenabila. La Iasi, Relu Fenechiu l-a criticat o perioada pe Antonescu, tinta lui actuala, in baza declaratiilor sale, fiind acum Ludovic Orban, care este, de altfel, mana dreapta a lui Crin Antonescu. Cu toate acestea, vicepresedintele liberal Victor Chirila sta lipit ca de un fir de ata de postul sau din CJ, un CJ al vointei lui Constantin Simirad.
Nici in PD-L lucrurile nu sunt “asa de plane” precum par. Preda a tot iesit cu acuzatii la adresa conducerii partidului. Axa Videanu-Blaga pare a incomada “pe cei de drept” din partid pe fundalul unor decizii de “sustinere infantila” a candidatului la fel de infantil, Prigoana JR. Mai nou, Blaga propune schimbarea numelui partidului in Popular, fara niciun fel de identitate ideologica. Prababil un anumit tip de identitate nomica la nivel national versus european. In rest, Boc este la fel de “adancit” in treburile tariiuitand ca este seful partidului de guvernamant. Pentru Iasi se reactiveaza vechile lupte de dinainte de campanie. Dan Carlan este prea putin vizibil la nivel local, Oprea nici atat dar ziua de 24 ianuarie le-a oferit ambilor posibilitatea de a sta mai aproape sau mai departe de presedinte. In rest, “vedete locale care pare a face legea” sunt viceprimarul Gabriel Grigore sau Constantin Serban. Bineinteles, toate in prezenta “tacut-administrativa” a lui Constantin Simirad.
Mai merita a fi amintit aici si grupul independentilor. Pare sa joace un rol important la nivel cenrtal nascand nostalgii si la nivel local. Gabriel Oprea a devenit un fel de “tampon” al Parlamentului. Refugiatii “in baza” legii se refugiaza in grupul celor care sunt asa-zis independenti dar cu pastrare de functie. Pentru Iasi, cel care a starnit senzatia avea sa fie Tudor Ciuhodaru.
In concluzie, asa cum apare scena politica nationala si locala, miscarile de trupe probabil ca vor fi in continuare cel putin pana cand se vor linisti apele interne ale partidelor. Dupa, probabil ca atentia se va intoarce mai mult asupra eficientei guvernului actual, a reformei in administratie, a disponibilizarilor, a somajului, a finantarilor externe, a crizei, teme care au cam fost umbrite si prea putin criticate constructiv de opozitie in ultima vreme.

Primaria Iasi a initiat petitia: "24 Ianuarie - Sărbătoare naţională legală a României"

Destinatar: Cetatenii Romaniei

Curajul şi voinţa unei naţiuni nu au contat niciodată mai mult ca pe 24 ianuarie 1859. Hotărârea ieşenilor ca Alexandru Ioan Cuza să devină domn, a devenit voinţa unui popor.

Sacrificându-şi capitala, moldovenii au dat românilor o ţară. Au adus bucurie şi speranţă în inimile românilor din Transilvania, Basarabia şi Bucovina aflaţi încă la acea vreme sub stăpânire străină. Alături de fraţii lor munteni au dat românilor un singur domnitor, au dat românilor un nou destin, de popor unitar, care să ia frâiele istoriei în propriile mâini şi să facă mai apoi paşii fireşti spre Independenţă şi spre Marea Unire.

Semnarea acestui manifest vă aduce alături de cei care doresc recunoaşterea publică oficială şi legală a unui adevăr istoric de netăgăduit: România s-a nascut la Iaşi !

De aceea, propunem ca 24 ianuarie sa devina Sărbătoare naţională legală a României !


Voteaza aceasta initiativa aici:

www.petitieonline.ro

Promoveaza initiativa aici:

www.petitieonline.ro

Politicienii, magia si prostia (lectie de antropologie politica)

Incep sa-mi imbogatesc vocabularul: flacara violet, imbogatire energetica, emisii negative, vodoo, emisie energetica, aura, stapanire energetica. M-am crucit. Cand a deschis Hrebenciuc subiectul nici macar nu am citit cu exactitate articolele dintr-o scarba imensa generata de prostia, nebunia sau ce o mai fi, ca nu pot sa-mi dau seama. Acum imi vine sa rad. Ascult Sinteza Zilei si tocmai am audiat un monolog de-al lui Vosghanian pe problema energetica a politicienilor. Aseara Mihaela Geoana amintea despre un Geoana golit de energie. I-auzi Geoana vulnerabil la dezbaterea cu Basescu ca cel din urma avea un vrajitor langa camera numarul 3.
M-astept ca Basescu sa devina vraciul sef, ideologul OTV-ului, magul romanilor. La cat de otevizati sunt unii, maine poimaine aud ca apar lacasuri de cult pentru Zeus. La ce as putea sa ma mai astept? Dar privesc emisiunea mai ceva decat o ora de “Mister Bean” sau cu alti comici ai lumii. Oare mai are rost sa ma crucesc de aberatiile si nebuniile in care mai cred superstitiosii nostri politicieni? Probabil ca nu. Nu stiu care e mai “sarit” dintre ei: Basescu ca foloseste, Hrebenciuc ca spune, Geoana si sotia ca vin acum in public si amintesc despre acelasi episod sau Vosghanian pe care anterior l-am vazut si vorbea cu atata credinta despre toate astea?
Oricum, n-am mai ras cu atata pofta demult pe un subiect atat de bun precum cel din seara asta de la Sinteza. Mi se pare total rupt de realitate. Noroc ca nu mai avem alte preocupari. Nu cred in niciun fel de religie, asa cum nu cred nici in prostii legate de magie, vrajitori si vrajitoare. Cred doar intr-o lege a compensatie: pentru ca stiu ca atunci cand primesti o palma nejustificat, de regula, destinatarul ia altele cumulat.
In rest, faptul ca acum la Sinteza se discuta live despre criza, m-a readus cu picioarele pe pamant si nici macar nu-mi mai vine sa zambesc. Oare ce e mai bine sa auzi: triste “incapacitate de plata”, “buget”, “somaj” sau “magul suprem”, “energie solara sau selenara”, “aura mogulica”,”cenru energetic polarizat”.

Nebunul de alb

Prosperitate Solidaritate Demnitate

De dupa alegeri se vorbeste despre reforma in PSD, despre schimbarea lui Geoana, despre alti lideri activati deodata de izul puterii, al presedintiilor de partid. Mediatizarea acestui subiect insa mi se pare mai mult un bun subiect de presa, subiect insa pe care prefer sa-l urmaresc, din pasiune pentru jocurile de domino ale puterii, in raport cu declaratiile tot mai “de mahala” ale diferitilor PDL-isti de cap ai tarii la OTV.
Legat de subiect, doua aspecte majore as vrea sa le punctez: pe de o parte, ideea de “revolutie in PSD” si apoi falsul subiect.
In primul rand, ideea de “revolutie” in interiorul partidului. Mi se pare fireasca si legitima. E nevoie de schimbari de pozitie, de consolidari interne pentru ca partidul sa-si sustina in exterior rolul de cel mai mare si mai important partid de opozitie. Reforma interna (desi m-as feri sa folosesc termenul asa dupa cum l-am pus si pe cel anterior intre ghilimele) inseamna sau ar trebui sa insemne acces pe scena a unor politicieni mai tineri daca merita si trecerea in planul doi a altora care nu au un anumit “feeling social-democrat”. Nu numai atat insa, dar m-as limita la atat pentru a nu teoretiza excesiv. Prin raportare la cei care sunt adusi in lumina relfectoarelor, nu cred ca Mircea Geoana trebuie spanzurat cu capul in jos pentru rezultatul la prezidentiale caci, totusi, aproape 50% dintre romani l-au votat. Ceea ce i s-ar putea imputa, in opinia mea, este evolutia de la un moment dat din campanie. Daca e rememorez momente de campanie, nici aici nu a fost totul negativ. Imi aduc aminte de momente alaturi de Crin Antonescu, de Johannis in care a fost stralucitot, a aratat si un altfel de lider. Imi pare rau sa o spun dar “romanii e prosti” daca au putut si pot sa prefere otv-izarea si manelizarea de doi lei a lui Basescu. Ce mai? Astia suntem, asta am ales, cu asta defilam. Acum, tot Geoana este cel care a coordonat cateva campanii din care PSD-ul a iesit pe locul doi (voi apela la logica simpla: primul clasat, primul castigator, fara menajamente prea lungite): prima runda de europarlamentare, a doua runda de europarlamentare, locale, parlamentare, prezidentiale si un referendum. Aici, as critica capacitatea de mobilizare in interiorul partidului in calitatea sa de lider. Daca e sa se ceara asumarea responsabilitatilor, atunci sa se asume tot de la un capat la altul, cu bune, cu rele.
De Miron Mitrea nu mai auziseam demult. S-a activat destul de virulent acum. Personal, l-as cota ca pe un foarte bun “manager intern al partidului”, cu o capacitate de organizare si cu experienta dar cu prea putin "staif politic" sau de lider de politic dincolo de marginile partidului, in raport cu ceilalti politicieni, in raport, sa spunem, cu Antonescu.
Adrian Nastase e un om cu o cultura vasta, un om politic si fondator de ideologie politica autohtona redutabil, daca e sa ma raportez la ceea ce a insemnat ecoul politicilor lui Blair la nivel european. Ma intreb insa care mai este ecoul dosarelor sale la nivelul mentalului popular? O mai fi traind “matusa Tamara”? Pe termen lung, prin raportare la o confruntare externa politica, cu Basescu, cu Crin Antonescu, ma intreb care ar putea fi reminescentele trecutului. In rest, e un foarte puternic lider politic, cu statura si pregnanta pentru cei care stiu sa priveasca politica realist. "Tamare" au fiecare dintre ai nostri politicieni. "Nenorocul" de moment al lui Adrian Nastase e ca numai a lui "a ajuns celebra."
Apoi Cristian Diaconescu ar mai fi sustinut cel putin de Mitrea, conform declaratiilor sale. Am mai spus-o pe acest blog: e un politician de alta clasa, actuala. Cam putin vizibil in ultima vreme, cu ceva pierderi de lupte electorale in trecut. Bun orator dar parca ii lipseste ceva din forta omului politic copt, sa spun. Daca e sa ma raportez comparativ la el si la Antonescu, ar fi cam de aceeasi “clasa” dar Diaconescu e cu o treapta de experienta mai jos. Remarc insa aici, ca analiza strict subiectiva pe care incerc sa o conturez, nu tine de comnpetente strict personale profesionale. Nu as putea sa-i reprosez nimic, in alti termeni, diplomatului sau fostului ministru de externe Cristian Diaconescu, dar ma refer aici la “un fel de logica intoarsa”, a romanului, votantului, consumatorului de cancan politic, pasionatului sau a celui interesat de politica. Meritocratia nu prea mai tine, in ultima vreme cel putin, de societatea noastra.
Cel de-al doilea aspect pe care il enuntam in prima parte a textului se refera la ‘falsitatea subiectului”. Ce vreau sa spun? Ca orice subiect politic si acesta a fost politizat. S-a sustinut si se va sustine probabil pana in martie mult in mass-media asa dupa cum se va arata cu degetul din partea opozantilor politici largindu-se implicatiile subiectului la nivelul a tot ceea ce inseamna evolutia PSD-ului ca partid de opozitie. Falsitatea subiectului consta in concretetea sa. Asa cum sunt lupte de succesiune in PSD sunt si vor fi in PNL sau in PD-L. Asa cum reminescente ale trecutului sunt in PSD si vor fi, tot asa sunt si in PNL sau in PD-L.
Sper ca liderii PSD si PSD, ca partid in sine, sa-si pastreze demnitatea in toata aceasta perioada indiferent care vor fi consolidarile de pozitie din interior, indiferent care vor fi tentatiile politice de moment.

A zambit Victor Ciutacu

Aseara m-am uitat la Sinteza Zilei, cat printre gene, cat clar orientat. Am mai spus-o pe blog ca ma uit la emisiunea asta asa cum ma uit si la Mircea Badea. Ce mi-a atras atentia? In minutul 49 sec 50, stiu cu precizie, l-am vazut pe Victor Ciutacu razand. Declar ca nu prea mi-a placut Ciutacu. Nu spun ca este nepregatit, nici pe departe. Nu pot sa spun ceva negativ despre structura sa profesionala. Nici pe departe. Nu prea mi-a placut el asa pentru ca mi se pare arogant, uneori. Imi plac oamenii directi, care spun lucrurilor pe nume si el se incadreaza la categoria asta. Bila alba. Dar felul in care se combina astea cu o anumita doza, parca de aroganta, m-au facut sa mai "stramb din nas".
Aseara insa l-am vazut zambind. Trebuie sa recunosc ca era sarmant. Nu "ca barbat" cum a spus Udrea vis-a-vis de Traian Basescu si despre care nu imi mai vine sa vorbesc din cauza prostiei, grosolaniei, gretei care simt ca ma apuca cand imi aduc aminte de imaginile de pe 11 de la OTV. Era sarmant prin calitatile sale harismatice pe care le arata rar sau chiar deloc. Sunt foarte putini oameni pe care ii vad in jurul meu zambind si cand o fac sunt plini de harisma fara sa stie. Victor Ciutacu a avut harisma unui om dincolo de ceea ce e aproape zilnic. Asadar, m-am aliat "fanilor castigati" ai lui Victor Ciutacu.

PS: Poza pe care am gasit-o si pe care am atasat-o mi s-a parut dumnezeiasca ;)

Rashomon (1950)

Acum vreo doua seri am vazut Rashomon. Filmul este realizat de Akira Kurosawa in anul 1950. Actiunea filmului se petrece in Japonia secolului al XII-lea si are acelasi farmec aparte regasit si in Cei sapte samurai sau in Ultimul samurai, cu mentiunea ca, in afara de ultimul, celelalte doua nu sunt realizate in imagini color. Tocmai de aceea, as putea spune ca are o atractie aparte. Amestecul de imagine inedita, lumini si umbre aduce parca ceva din Tarkovski, dar intr-o alta maniera combinata cu acea tacere si cu acea imagine a asiaticului ganditor, aflat intr-un fel de transa definita si definibila, as spune, de acel rit al confucianismului, al religiei in general si al cultului onoarei.
Actiunea filmului e simpla: un samurai este atacat de catre banditul Tajomaru, este ucis iar sotia lui este batjocorita. Adus in fata judecatorului, Tajomaru poveste prin prisma propriei perceptii ceea ce s-a intamplat. Povestirea sa este urmata de marturia femeii, a celui ucis, prin gura unui medium, si a doi martori. Toate marturisirile sunt diferite astfel incat toate par valide asa dupa cum toate par sa aiba scapari in anumite puncte sau par a fi insotite de minciuni.
Filmul e pus in scena sub forma unei povestiri in povestire (povestire cadru) cu un final aparte,profund. E unul dintre filmele aparte pe care le-am vazut, care te tine cu mintea treaza in inceercarea de a patrunde dincolo de itele misteriosului. Ideatic, e un film care ataca probleme ale umanului: firea fiecaruia dintre noi, atat de complexa si atat de pervertibila, care poate scoate in evidenta atat idei si principii de nedestramat sau poate suferi de complexe care tin de ruptura dintre spatiul public si cel privat, de interes general, bine general sau interes individual. Pe aceasta temelie complexa se aduc in discutie idei care vizeaza adevarul suprem, minciuna, onoarea, instinctele, viziunile despre viata sau despre individ ale fiecaruia.
In concluzie, un film care merita a fi vazut cu maximul de atentie pentru a suprinde simbolistica imaginilor, replicilr, inteligenta lor, tipologia personajelor, a actiunii, in ansamblul sau.

Bugetul national

Zilele acestea se contureaza bugetul national pentru 2010. Se tot vorbeste despre banii dati intr-o parte sau in alta, la un minister sau la altul, pe un proiect sau pentru un altul. De principiu, banii nu ajung. Asa anunta guvernul Boc IV. Culmea e ca pana la alegeri toate pareau destul de roz. Boc spunea ca pensiile se vor indexa cel putin proportional cu rata inflatiei, salariile la fel. Scumpiri majore nu vom avea, asa cum nici energia nu se va scumpi.
Bineinteles, ca se va continua reforma, dar 2010 va fi un an de stabilizare, chiar crestere economica.
Deodata, bugetul acesta pentru 2010 aduce ceva “modificari postelectorale”. Pensiile scad. Daca a treia transa nu vine de la FMI in ianuarie-februarie, e posibil sa se intre in incapacitate de plata. Nimeni nu mai vorbeste despre o majorare a salariilor cel putin minima. ANRE a “facut episodul” cu “indexarea care nu inseamna marire” atat de penibil, atat de jenant. E clar ca majorarea pretului la energie se va resimti in toate produsele.
Apoi, se vorbeste despre majorari ale preturilor unor produse, gen carne de porc, de pasare ce ajung pana la 50%. Nu sunt niste amarate de 0, 0000 procente. Un pachet de tigari ajunge peste o suta de mii vechi. Si aici nu e vorba de a judeca dupa principiul sunt fumator sau nu sunt fumator, ci trebuie sa se aiba in vedere faptul ca e o alta majorare pentru un anumit produs.
Procesul de minimizare a cheltuielilor in sectorul bugetar e clar dimensionat: invatamantul preuniversitar. Nu as vrea sa intru acum intr-o alta discutie care sa vizeze eficienta acestui sector sau lipsa ei. Ceea ce vreau sa remarc e faptul ca exista “generatii de sacrificiu”: profesorii si pensionarii.
In alta ordine de idei, ma intreb care este eficienta si eficacitatea acestui proiect bugetar, daca, in acelasi timp, exista bani pentru a mari primele de vacante de la ministere cu aproximativ 32%, sau pentru MAI (minister cu greutate in organizarea alegerilor prezidentiale, tin sa reamintesc), unde primele cresc cu 10%? Apoi, mai mult, cum de e posibil ca bugetele SRI, SIE sa creasca in conditii de criza, bineinteles? Cum de e posibil ca bugetul de cheltuieli al presedintiei sa creasca, tot asa cu nu stiu cate alte procente? “N-am inteles” de ce Ministerul Dezvoltarii trebuie sa aiba asemenea buget daca e un minister care s-a unit cu vechiul Minister al Integrarii care ar trebui sa atraga bani europeni, nu sa se finanteze din bugetul de stat. Apoi “n-am inteles” de ce Elena Udrea (atat de titrata “pupila” din presa internationala) are nevoie de circa 1000 de angajati la Minister? E vorba de a substitui “gradul de competenta” proprie? Spuneam mai demult intr-o postare (si anticipam bine observ) ca nu cred in reforma institutionala administrativa la nivel central fie ca e vorba despre Parlament sau despre Guvern. Nimeni nu spunea atunci ca aparatul administrativ al ministerelor nu se va “imbogati”. Acum se observa asta. Apoi, faptul ca unele agentii din tara au trecut in subordinea unor ministere si ca asa s-au marit unele bugete, e exact pe dos fata de parcursul normal intr-un stat normal. E contrar principiului subsidiaritatii, descentralizarii si deconcentrarii. Apoi, mi se pare ca e mai mult calcul politic de centralizare si de control a numirii pe criterii politice in cat mai multe posturi. Nimic eficienta, nimic eficacitate.
Revenind la lista prioritatilor care lipseste din vocabularul si practica guvernului Boc IV, “ma intreb retoric” cum de Elena Udrea are bani sa faca la Snagov un teren de golf dar bani pentru pensii, salarii, indexari bugetare sectoriale nu se gasesc? Si ca sa fac corelatia cu lantul de scumpiri, inclusiv a cresterii anumitor taxe si impozite (apare si taxe noi, cea pentru fast-food-uri), e clar: bugetul de stat e si va fi “falit”, se sustine din “banutul” luat tot de la cei care au mult mai putin decat cei foarte putini care au foarte mult. Asta nu inseamna ca as sustine o logica “a tragerii in teapa” a celor bogati ca doar nu suntem la Scaieni dar e vorba, simplu, de magari prosti de tractiune si de falsi “consumatori de posmagi”. De fapt, din moment ce s-a schimbat si modalitatea de impozitare a produselor de lux, asta spune multe. Ceva in genul, “multi, multi, dar bine ca prosti!”
Adaugand la aceste “ingrediente” si antecedentele celorlalte guverne Boc fata de Iasi, nu pot decat sa concluzionez ca Iasul si reprezentantii sai in Parlament nu vor fi luati in seama mai ales daca sunt de alta culoare politica, asa cum nu cred ca pe Boc, sau pe Basescu, sau pe Udrea, sau pe Videanu (ii mentionez pe ei caci sunt la conducere, dar maniera de selectie e strict aleatorie) ii intereseaza sau ii va interesa pe ce se duc banii din buget, daca proiectele sunt relevante, daca au importanta din punct de vedere social.
Singurul lucru care ma pune pe ganduri si il prezint ca pe un final deschis, e cum de nu au stiut opozantii politici in campanie despre faptul ca pensiile nici macar nu se indexeaza, pot sa scada chiar? Era un fel de bomba electorala. Sau au stiut?

Pentru 2010

Mi s-a reprosat a nu stiu cata oara ca sunt ironica, ca nu respect traditiile, lucrurile care tin de un anumit feeling de Sarbatori, ca, eu nu am dorinte, cum am putut sa scriu asemenea text cu ce imi doresc pentru 2010 si tot asa.
Nu ca gandul asta ma chinuie extrem, nu ca tin sa fac confidente, dar, constat ca autoironia , parodia la care apelez de multe ori nu pentru a fugi de anumite situatii ci pentru a le “descalci”, sa spunem, nu sunt gustate.
De principiu, nu stiu daca ar trebui sa-mi pese. Dar sa spun cateva lucruri “de om normal” pentru 2010 pe care mi le doresc pentru mine.
Ca traditie, de cand ma stiu, in familia mea, la trecerea dintre ani, se spune ca trebuie sa-ti pui o dorinta care ti se va implini in anul urmator, ca starea de spirit pe care o ai in acele momente, daca esti alaturi de familie, asa va fi tot anul.
Anul trecut nu mi-am pus nicio dorinta dar in toti anii din urma mi s-a implinit ceea ce mi-am dorit. Anul acesta mi-am pus iar o dorinta. Nu e nerealizabila, asa cum nu e nici usor realizabila. O sa vad. Fara discutie ca nu voi putea spune ce e caci, conform traditiei, cica, nu poti sa spui ce a fost decat la urmatoarea trecere dintre ani.
Ce ar mai fi de zis pentru 2010. Toata ziua de intai am avut o atitudine pozitiva, nemotivata de ceva anume, dar persistenta. Cica asa va fi tot anul. De aceea mi-am propus pentru 2010 sa am o atitudine pozitiva indiferent care vor fi circumstantele.
Mi-am mai propus, de asemenea, sa-mi “apar” bucata de “covor” si daca eu voi sti ca e albastru ciel, atunci asa va fi indiferent daca unii imi vor spune ca e mov.
Fara discutie, si in raport cu analiza proprie pe care mi-o fac des si in raport cu criterii dure, nu voi incerca sa fiu mult mai incapatanata decat sunt dar nici nu voi mai tolera sa vad mov acolo unde stiu sigur ca este albastru.
De asemenea, mi-am promis pentru 2010 sa nu-mi mai pese decat de ceea ce consider ca merita din pacate chiar daca asta nu va insemna altruism, asa cum imi voi pastra fidelitatea indiscutabila fata de tot ceea ce merita.
Mi-am mai propus, pentru 2010, sa fiu la cei 1.70cm pe care ii am, fara un centimetru in plus sau in minus, asa cum nu-mi doresc altceva sa am acelasi grad de hotarare pe care l-am avut in multe alte momente si care m-a facut sa realizez ceea ce mi-am propus.
Si imi mai propun pentru 2010:da, sa fiu ironica, asa cum sunt, sa nu mai las ceea ce m-a suparat la un moment dat nerezolvat, sa "treaca de la mine" din simpla presupozitie de a fi "diplomat" nu un gen de Adriana Bahmuteanu la usa cortului. Cum, insa, observ ca doar asa esti "in carti pentru sefia de la TVR, nu stiu daca se mai merita diplomatia in cele mai multe dintre situatii".
Asta imi doresc pentru 2010 in baza principiului motto-ului propriu de viata pe care imi place sa-l amintesc uneori cand am ocazia: “per aspera ad astra!”

Un pic de cultura politica, domnilor!

M-au exasperat discutiile de la tv in perioada lansarii dezbaterilor de campanie de la Bucuresti dupa plecarea lui Bogdan Olteanu la Banca Nationala. O gramada de politicieni, de speta portocalie, au spus ca PSD-ul e “naspa”, ca a renuntat la candidat la Bucuresti in favoarea PNL-ului, ca se organizeaza tot mai prost.
S-au transferat o serie de insuficiente la nivelul acestei decizii de parca ar fi fost o cauzalitate reala si indiscutabila intre aceste decizii.
Apoi alti membri marcanti ai partidului au iesit si au vociferat extrem de rapid ca liderii sunt prosti, slabi, ca unii controleaza si controleaza prost.
Mai mult, intr-o seara, l-am vazut pe Realitatea Tv, pe prezentatorul ala care i-a luat interviul lui Basescu cu copilul lovit si pe care nu mai retin cum il cheama facand o adevarata teorie a chibritului despre decizia de semnare a acelui “gentlemen agreement” intre PSD si PNL, de parca se intalnise cu OZN-uri cu fundita roz.
Cum de a renuntat PSD-ul la la o functie parlamentara in favoarea lui Radu Stroe? De ce s-ar fi negociat neparticiparea la aceste alegeri din partea PSD-ului in schimbul sustinerii din partea PNL-ului la alegerile prezidentiale? Cat de morala este o asemenea decizie? Ce s-a pierdut?
De ce spun ca m-au exasperat discutiile. Pentru faptul ca s-a facut tam-tam pentru un fapt care este cat se poate de normal la altii, care tine de logica stricta a tipului de sistem electoral existent.
Mai clar, asemenea practici de “intelegere” (fara tenta peiorativa) intre partide sunt normale in Marea Britanie unde sistemul electoral este unul majoritat, cu circumscriptii uninominale pentru desemnarea parlamentarilor in Camera Inferioara a Parlamentului londonez.
In alta ordine de idei, partidele britanice fac un calcul clar al posibilitatii de castigare a alegerilor intr-o circumcsriptie, iar acolo uinde recunosc ca nu au sanse, lasa pe candidatul cu sanse, in baza unui acord, sa castige locul in Parlament. Asemenea “trocuri” (iar fara tenta peiorativa) se intampla si sunt normale.
Ratiunile sunt simple: nedivizarea voturilor intre candidati, oferirea de sanse reale unui candidat, configurarea unor majoritati parlamentare post electorale. E normal in baza principiului “invingatorul ia totul”.
La noi, in asemenea situatii speciale, plecarea unui candidat, principiile electorale sunt identice. In perioada normala de alegere a parlamentarilor, lucrurile cu uninominalul sunt usor diferite in sensul redistribuirii, si Bogdan Olteanu era un exemplu valid.
Acum, insa, Prigoana JR. sau Radu Stroe merg pe aceeasi lege a majoritarismului fara barter: primul clasat, unicul castigator din prima, in alta ordine de idei.
Ori acest “gentlemen agreement”, dupa cum i-au spus politicienii, poarta numele in literatura de specialitate de DESISTARE.
Cel putin plecand de la principiul votului nerisipit, practica e una care nu tine de aspecte de morala, sau de putere sau de lipsa a ei, sau de organizare sau de lipsa a ei.
E o logica politico-electorala prcticabila la cei cu ceva mai multa traditie democratica si cu mecanisme institutional-electorale stabilite clar.
Dincolo insa de teoria politica, vom vedea cine va castiga si ce va valida o astfel de practica si o astfel de candidatura precum a lui Radu Stroe dar si precum cea a ineditului Prigoana JR.

Traditii "autohtone"

Traditii de Anul Nou. E un fel de Capra de criza, de mascati, un fel de "macel" ca la Ruginoasa.

























Nu stiu care era rolul acelei cutii...























Blonda asta ma duce cu gandul la o blonda a tarii...























Aici cel mai interesant era gulerul rosu...























O palarie porticalie...
























Asta e Casper?
























Poza asta am facut-o cu dedicatie...























Aici, cel mai mult imi place "fata" cu Basescu presedinte...
























Un altul, alta....