LA MULTI ANI TUTUROR IN 2011!

URATURA STUDENTEASCA PENTRU 2011:

Buna seara de la mine,
N-am mai fost de-un an de zile
N-am mai fost de-un an si-o vara,
Si-am venit sa uram iara.

Vine trenul de la Iasi,
Incarcat cu meseriasi,
Frunzulita mai baieti,
De 4 ani suntem studenti…
Fiecare a intrat,
Unde Dumnezeu a dat
Unii mai smecherasi
Duc viata la Poli Iasi
Iar altul mai obosit
La Cuza a nimerit
De trei saptamani in post
Pe la cursuri n-am mai fost
Si ma cearta mereu tata
C-am uitat sa scriu cu dreapta
Ne-am pornit de-alalta seara
Sa uram intreaga tara
Sa uram si munti si vai
Si-am ajuns si pe la voi
HAI…HAI…


URARE PENTRU INTENRAUTI:

Aho, aho, prieten bun...
Care stai pe mess acum...
I-a opreste-te din scris...
Si-asculta ce-am de zis...
Chiar de esti cu DND...
BE RIGHT BACK sau BRB...
Sper sa nu imi dai ignore...
Ca iti spun un plugusor...
N-am intrat sa te stresez...
Am intrat sa iti urez...
La Multi Ani si fericire...
Liste de id-uri pline!......
Sarbatori fericitee!!!!!

De ce imi place Ezel

Ma uit la o telenovela turceasca. Urmaresc Ezel. Ce-i drept mi-am pus "serioase" intrebari despre acest "fenomen". Ce se intampla cu mine? Imbatranesc si "am ajuns in mintea telenovelor"? De ce oare o urmaresc. Ce-i drept acum a cam inceput sa ma plictiseasca dar oricum e altceva fata de cele sud-americane. Transpar dincolo de filmuletul respectiv imagini si traditii din viata turcilor care sunt interesante. Bine, acum ce-i drept "astea" ar putea fi vazute si intelese din cateva episoade pentru o asa-zisa istorie a civilizatiilor, dar uite ca pare a fi mai mult. Mi-am tot chinuit mintea, am inteles ca nici faptul ca "verisoara' mea" urmareste "capodopera" nu e motivatia reala a mea. Povestea telenovelei e oricum stupida, predictibila dar "iaca" tot urmaresc filmul. As putea sa gasesc cine stie ce "explicatie elevata" sau cine stie ce ironie rece, dar, aseara am aflat adevaratul raspuns. De ce urmaresc Ezel? Simplu: pentru ca Gigi Becali e impresionat de povestea "acestui Conte de MonteCristo" turcesc. Deci ca sa fiu in rand cu lumea". Se pare ca de asta ma uit la Ezel. Acum, ce sa zic? As fi renuntat, dar daca si Gigi se uita, cum sa nu-l urmaresc si eu...
In concluzie, daca vrei sa fii "becalian", trebuie sa te uiti la Ezel!

Simplu si din inima: CRACIUN FERICIT TUTUROR!

Reglementari de Ajun

Pana si in Ajunul Craciunului poti scrie ceva politic. Abia ce ma deconectasem putin de la acestea, ca a aparut un subiect "de interes national": reglementarea activitatii sexuale a detinutilor. Ce e drept la sfarsit de an agenda politica e extrem de incarcata. Daca in anii trecuti se faceau reglementari de genul: nu ai voie cu capacul de la baie pe partie, acum subiectul acesta. Fara indoiala ca trebuie sa ne punem in concordanta cu aquis-ul comunitar, dar mi se pare oarecum comic si discutabil, ca sa nu folosesc alti termeni. Te intrebi simplu: ce o fi calculat si cum Boc si ai sai si apoi europenii (daca asa spun normele comunitare) in ecuatia ca detinutii pot sa-si vada jumatatile o data pe luna in primele trei luni si apoi o data la trei luni. Te intrebi apoi daca toate puscariile au camere speciale de "cazare" a "intrevederii", daca or fi conditiile bune, cate ore, mai mult sau mai putin, pot sa stea, sa se vada, daca sunt supravegheati sau nu. Un adevarat chin "al gandirii". Si apoi de ce in primele trei luni doar o data lunar si apoi trimestrial? "Genul asta de matematizare" mi se pare comic. Pe de alta parte, mi se pare, spuneam, discutabil. Noi inca n-am reglementat multe aspecte care tin de viata noastra in general. Culmea ca altii au facut-o. Parca iar ne zbatem intr-un fel de "anticivilizatie". Dincolo de toate astea, stirea mi s-a parut "buna". Ce mai, de interes national!

Un fel de poveste a vorbei

Se spune ca experienta vine odata cu varsta. Uneori da, alteori,nu. Oricum, de multe ori imi place sa stau de vorba cu cei mai in varsta decat mine. Ce vremuri au mai trait unii oameni, ce experiente. Stai, le asculti si parca nu iti par a fi adevarate. Imi place sa stau de vorba cu bunicu', sa ascult din experientele sale traite in perioada celui De-al doilea razboi mondial. Ascultam azi, la o cafeluta, cum a gasit "un neamt" (dupa cum a zis el) pierdut prin paduri, ramas in urma batalionului sau, cum, in munti fiind, i-a dat de mancare si cum l-a coordonat pana la granita austro-ungara instituita in 1944 in Carpatii Orientali. Mi-a mai povestit cum mergea pe carari de munte minate, cu grija si cum, copilandru fiind, a gasit un proiectil si l-a detonat, luand o bataie zdravana de la tatal sau pentru pericolul in care s-a pus. Mi-a istorisit apoi despre prietenul lui italian, Robert, care lucra la domeniul coroanei si cu care facea cele mai mari nazdravanii la acea vreme. Cum au incercat sa gaseasca o pusca si cum au "umblat" prin paduri de bezmetici in cautarea uneia. L-am intrebat daca au gasit si mi-a spus ca nu. Doar ca au gasit la un moment dat, el si Robert, doar o caruta cu cutii cu armament german, "cu zvastica pe ele", dupa cum imi povesteste. Mi-a mai povestit cum a incercat altadata sa prinda un pasrav de doua-trei kg, tot cu un proiectil, in speranta ca ar fi putut darama stanca sub care pestele se ascunsese. Normal ca nu a reusit. Spuse de el, toate aceste peripetii imi par ca rupte de prin cine ce stie ce jurnal celebru parca de neinchipuit pentru vremurile noastre. Pagini de istorie, spune el, traite si nu "asa doar de prin carti". Ce timpuri, ce evenimente si cum le-a mai trait!

Iasul la Zece pentru Romania!

Am urmarit ca in fiecare an Zece pentru Romania. Ceea ce m-a facut sa incerc un sentiment de mandrie a fost prezenta Iasului pe podium prin nominalizarea Universitatatii Petre Andrei din Iasi si prin prezenta Rectorului Doru Tompea. FELICITARI!

Catalin Ivan. Europarlamentar

Cu putina intarziere, il felicit pe Catalin Ivan pentru proiectul sau de promovare online a activitatii sale in Parlamentul European si, de asemenea, ii urez succes in continuare!

Sa mai zambim putin!

- Este adevarat ca salariile profesorilor au fost majorate in luna octombrie 2008 cu 50% ?
- Teoretic, da.
Dar nu in luna octombrie 2008, ci in luna mai 2010 ;
si nu cu 50%, ci cu 25 % ;
si nu au fost majorate, ci diminuate.


Schema glumei de fata este dupa faimosul banc ce a facut inconjurul lumii pe timpul Uniunii Sovietice:

-E adevarat ca la Moscova li se ofera cetatenilor automobile Mercedes ?".
-In principiu, da.
Dar nu la Moscova, ci la Leningrad ;
si nu automobile Mercedes, ci automobile Lada ;
si nu li se ofera, ci li se confisca ...

PS: Unul dintre bancurile "cu dichis" auzite azi. Asa de profunzime.

SUPERB: Those were the days

PS: Folklorul rus este gigantic. Ca si literatura rusa. Mai ales realismul rus. "Crima si pedeapsa", una dintra cartile mele preferate...

Stangism sau "dreptism"?

Sistemele de partide se impart, in general, in sisteme monopartidiste, bipartidiste sau pluripartidiste. Este o clasificare a lui Maurice Duverger, care are la baza criteriul numarului. Pe de alta parte, un alt autor specific domeniului stiintelor politice, Sartori distinge intre sistemele de partide concurentiale si neconcurentiale. Cele din urma nu fac subiectul acestei minime analize deoarece nu sunt specifice democratiilor. Cele concurentiale au la baza criteriul importantei partidului in cadrul ciclului politic si se diferentiaza intre: sisteme cu un partid predominant, bipartidiste, multipartidiste echilibrate si multipartidiste neechilibrate. Ceea ce ar interesa la nivelul acestui demers analitic minim ar fi cum am putea incadra sistemul de partide romanesc. Cu siguranta, e unul multipartidist, daca e sa avem in vedere clasificarea lui Duverger. Pe de alta parte, se pune intrebarea ce fel de pluripartidism e in raport cu teoria lui Sartori. Actualul sistem de partide e unul multipartidist echilibrat. De ce acest lucru? Pentru ca sistemul multipartidist echilibrat se caracterizeaza prin crearea de coalitii de guvernare, care au un carcter polarizat si o structura ideologica asemanatoare sau de aceeasi orientare ideologica minima. Actuala guvernare e de orientare de centru-dreapta cuprinzand UDMR-ul (care se incadreaza pe linia de dreapta ideologica), PD-L-ul (ca partid de centru-dreapta) si UNPR-ul (ca partid care s-a nascut in maniera usor atipica, parlamentara si nu extraparlamentara, ceea ce ridica un inus de legitimitate ideologica). Linia de orientare minima ideologica e de dreapta (cu toate criticile care pot fi aduse aici atunci cand vine vorba de ideologie si incadrare in acest sens). Celalalt sistem – multipartidism neechilibrat- are la baza coalitii instabile si nepolarizate ca orientare ideologica. S-ar putea astfel spune ca un asemenea sistem de partide a fost la noi in perioada de guvernare PSD cu PD-L. Toate conditiile enuntate mai sus, mai bine zis contrariul lor, au fost indeplinite: linii ideologice opuse, instabilitate politica, imposibilitate de guvernare.
Ce va determina insa evolutia urmatoare a sistemelor de partide? La ce ne vom mai astepta? Pasquino, unul dintre politologii italieni, sustine ca linia de evolutie viitoara a sistemelor de partide este stangismul sau orientarea spre stanga a sistemelor de partide, in sensul de a crea partide mici de stanga, de a anihila opozitia de dreapta si de a prelua puterea prin unirea lor dar si printr-o disipare si izolare a celorlalte partide. La noi, lucrurile parca s-au desfasurat exact invers. Un fel de “dreptism” (termenul apartinandu-mi in totalitate, de aceea am apelat la ghilimele). PD-L-ul a preluat la ultimele alegeri politice puterea, a creat alti “sateliti de dreapta”-prin UNPR- apoi a atras tot ceea ce tine de dimensiunea proprie ideologica (prin UDMR) si a izolat din perspectiva accesului la Guvern si la majoritatea parlamentara –PSD-ul si PNL-ul. De aceea, ma intreb aici si acum ce va urma. In baza unui demers logic ar urma sa coaguleze intreaga dreapta politica, prin atragerea PNL-ului catre putere cel putin pentru urmatoarele alegeri. Ar fi singura posibilitate (pe care o vad in acest moment subiectiv) care sa lase pentru inca un mandat PSD-ul in opozitie. Oricum PNL-ul este acum “in pielea” “copilului tinut pe brate” de toata lumea. Pozitia sa este favorabila: la prezidentiale are un candidat clasat pe primul loc in sondaje (care mai de care mai credibile totusi), iar imaginea sa de partid nu e asimilata cu dreapta, in general. E “partidul-balama” de care toti au si vor avea nevoie si care se va bucura de cele mai “spumoase” negocieri pe viitor, in baza jocului politic al unui asemenea statut.
Asadar, e de vazut ce se va intampla: “dreptism” pana la capat sau ce altceva?

Sa mai si zambim!

INTREBARE: Ce este mic si negru si il doare inima?
RASPUNS: Adrian Copilul Minune

PS: Asta e unul dintre bancurile bune auzite azi

Remember Piatra Neamt

Am urmarit intr-o maniera relativa scandalul de la Piatra Neamt. Desi am avut stranse legaturi cu orasul Piatra Neamt, acum exista extrem de putine lucruri care ma mai leaga de acea parte a Moldovei. Nu mai stiam cine e Fatuloiu, cine e seful Politiei, cine mai invarte itele pe la tribunal, care mai sunt majoritatile de detaliu prin institutiile pietrene.
Ca in Piatra Neamt este asa un fel de “traditie” a camatariei, asta o stiu cei care au locuit acolo pentru o perioada cel putin. Locatii precum parcarea de la Petrodava si vis-a-vis, barul de la Ceahlau sau incinta lui, zona de la Unic, partea din fata de la Central spre gara, zona Muzeului de Istorie sau subsolul de la Teatru aveau asemenea “fenomene”. Totul era cand treceai pe acolo, care erau orele, si daca aveai “vreo figura suspecta”. In rest, Piatra Neamt nu se poate spune ca e un oras al mafiei. Daca iti vedeai de treaba ta, nu puteai sa ai probleme. Presa insa il prezinta ca pe un fel de “cloaca” mafiota, cu “cocalari si pipitze de noapte”, cu fenomene underground iesite din comun. Puternica mediatizare a acestui caz mi se pare mai mult un fel de “reglare de conturi” prin tara a Ministerului fata de “nesupusi” mai ales ca alegerile viitoare se apropie. Reglari de conturi au mai fost prin Piatra Neamt si acum cativa ani si nimeni nu le-a bagat atat in seama. De aceea spun ca acum era necesara “stergerea” unor nume si “aducerea” altora noi, poate mai fidele si mai aplecate asupra serviciului de paza si de protectie, orice ar insemna el.
Pana una alta, insa, Piatra Neamt ramane un oras foarte frumos, linistit chiar care merita a fi vizitat si savurat.

Cel mai interesant triou(sic): Ciuhodaru-Nichita-Oajdea

Presa locala ieseana pare sa aiba un nou subiect de discutie care intereseaza: alegerile locale din 2012,de la Primaria Iasi. Ziarul de Iasi a realizat o asemenea analiza (ce-i drept dupa subiectul declansat modest de mine), preluata pe NewsIasi. Am citit articolul, analizele, ajungand la urmatoarea concluzie in acest moment, concluzie ce “mi-a fost ridicata la fileu” si de un comentariu de pe blogul meu.
Cel mai interesant “triou” pentru 2012 va fi cel dintre Ciuhodaru-Nichita-Oajdea, asta in ipoteza ca toti cei trei vor concura.

1. Gheorghe Nichita
E favoritul momentului. Am mai spus-o si o repet. Fac prea multe greseli cei de la nivel central pentru ca “punctele” sa nu fie incasate de opozitie. Poate daca PNL-ul ar avea un contracandidat puternic, le-ar incasa el, dar asa, toate merg spre PSD si inclusiv spre Gheorghe Nichita. Nu va castiga insa din primul tur caci voturile se vor diviza foarte puternic din cauza contracandidatilor.

2. Tudor Ciuhodaru
E un “personaj” extrem de vizibil, competent pe domeniul sau. Putin ahtiat dupa imagine, dar cu vizibilitate pana la urma. A castigat rasunator in colegiul sau in fata unor nume mari de la nivel local in 2008, dar atunci a facut-o sub umbrela PSD-ului. Faptul ca acum e la “independenti” s-ar putea sa-i creeze un “minus de imagine” din cauza rolului jucat de Gabriel Oprea la nivel central. In rest, e greu de atacat, presa locala vad ca o mai face, acum depinde din ce considerente. S-ar putea insa sa “incerce” stanga locala, dar foarte bine s-ar putea sa divizeze voturile de dreapta, ceea ce ar duce la un dezavantaj pentru PD-L Iasi. Apoi daca PD-L Iasi merge pe ideea de a arunca in fata mai multe “nume tari” ca sa vada ce va “cerne” turul I spre turul II, efectul nu va fi decat de divizare a voturilor. Pana una alta, Ciuhodaru are calitatile sale si ar putea face niste emisiuni de competitie electorala “savuroase”.



3. Daniel Oajdea
Daca va candida din partea PD-L Iasi ar putea fi un contracandidat redutabil pentru Gheorghe Nichita. Spun asta pentru ca “sunt facuti cam din acelasi aluat”. Oajdea merge si el pe principii de realpolitik, are un trecut furtunos in Consiliul Local si in “disputele” sale cu Gheorghe Nichita, fiind mai tacut de cand a parasit politica locala. Poate fi extrem de vizibil pe teren, iar o campanie door-to-door l-ar putea apropia de electorat si de omul simplu dincolo de “politicile de birou” si dincolo de latura votului orientata pe criterii de partid. Ar fi interesant aici de vazut cat ar putea recupera aici Oajdea, dupa cum e interesant de vazut cat de “liber de trecut” e. Nu ar fi neaparat un “candidat-berbece”. Cam cum ar putea sa apara o dezbatere electorala intre cei trei? De-a dreptu' savuroasa.

In ecuatie nu il includ pe Constantin Simirad, sau mai bine zis in aceasta ecuatie (mentala, de altfel), pentru ca prevad ca va ramane pe pozitia pe care este tocmai pentru a continua cu succes.
Analiza este oricum ipotetica si depinde de multi alti factori, precum si de felul in care vor mai evolua lucrurile pana in 2012.

Adrian Paunescu

Am tot stat si m-am gandit daca mi-a placut Adrian Paunescu. Personaj controversat, despre el s-a tot scris si s-a vorbit cand de bine, cand de rau. Sa spun ceva numai orientat pozitiv, mi-ar fi imposibil, asa cum si inversul ar fi la fel. Cert este ca nu mi-a placut rolul jucat de Paunescu in cultura ceausista. Poate daca as incerca sa dau o dimensiune sociala, de coeziune sociala, de creare a unui ethos national propriu, rolul sau ar fi acceptabil. Dezirabil, poate. In rest, nu. Apoi m-am gandit ca judecata-mi e prea dura. Sa ne gandim la Junimea si rolul si pozitionarile membrilor sai in realitatile vremii. Pozitionari politice. Probabil ca stim mai putin la nivel de masa si de asta, sa spun, nu ne "afecteaza" atat. La nivel personal, insa, nu pot sa citesc "inflacaratele" versuri ale lui Paunescu " de propaganda" si apoi "ceva in dulcele stil clasic". Mi se pare un soi de ipocrizie, un fel de intalnire a sublimului cu grotescul. Ca om de cultura, ca poet national (desi imi displace exprimarea), probabil ca este unul dintre "cei mai mari", daca nu cumva cel mai mare contemporan. Intr-o beletristica atat "de corcita" astazi, rolul si locul sau sunt de neclintit. Si e bine sa recunoastem ca mai avem si valori. Singura neliniste proprie e faptul ca poate caut si cautam sublimul, sublimul total acolo unde el nu mai poate fi. Altii i-ar spune verticalitate. Eu nu stiu cum sa-i mai spun. Oricum, aceste randuri sunt in memoriam Adrian Paunescu: a omului de cultura, a poetului.

Nicusor Paduraru, viitor candidat la Primaria Iasi in 2012?

Miza alegerilor locale din 2012 e imensa. Probabil ca se vor reconfigura centrii de putere locali, iar pentru PD-L va fi o provocare mentinerea a ceea ce detin in acest moment in institutiile locale. Si pentru Iasi, Primaria (ca de altfel si Consiliul Judetean) va fi o problema sau dilema de optiune pentru Partidul Democrat-Liberal. Cu o filiala decapitata, unde Dan Carlan facea ordinea prin experienta sa cel putin, PD-L Iasi are nevoie in acest moment de lideri puternici si de un candidat-locomotiva pentru Primarie in 2012. Nu spun ca in momentul de fata PD-L Iasi nu are lideri, ci spun ca nu are “locomotiva”. Are “locomotive”.
Desi luptele interne sunt in PD-L Iasi in desfasurare, desi interimatul e asigurat, prevad care va fi viitoarea optiune a partidului pentru Primaria Iasi din 2012: e vorba de Nicusor Paduraru.
Ce m-a facut sa ajung la o asemenea concluzie? Simpla miscare a politicianului de saptamana trecuta: prezenta sa in Consiliul Local, plus declaratiile de presa ulterioare. Mi se pare-intr-o maniera analitica subiectiva total- ca in acest moment politicianul isi pregateste terenul si doza de vizibilitate publica implicita pentru a se antrena in lupta de la locale ce va veni. Ori vorba e celebra: tine-ti prietenii aproape si dusmanii si mai aproape.
Dincolo de aceste considerente, o finala Gheoghe Nichita – Nicusor Paduraru mi se pare in acest moment clar orientata din start spre politicianul de stanga. Nu fac "laudatium" (laudatio - dupa atentionarea lui Paul) pentru nimeni dar cateva concluzii proprii as vrea sa le mentionez:
1. Nicusor Paduraru este un politician incadrabil la categoria “soft politic”, de talie nationala prin titulatura functiei pe care o detine in acest moment
2. Politica locala e de multe ori un fel de “realpolitik” si e de vazut cum se va adapta un politician precum Nicusor Paduraru la realitatile de Bahlui extrem de “moldovenesti”
3. Interventia altor lideri precum Dragomir Tomaseschi pentru Nicusor Paduraru, prezenta Mihaelei Popa alaturi tot de acesta face sa ma gadesc la o posibila orientare clara de forte in arealul portocaliu (oricum era si timpul sa se coaguleze o linie de actiune in PD-L caci alegerile se apropie)
4. E de vazut daca Nicusor Paduraru e santajabil cu ceva in eventualitatea unei campanii asa dupa cum e de vazut daca nu se vor ivi “posibile dosare” pentru candidatul social-democrat de la Iasi.
5. Asa dupa cum e de vazut care va fi sustinerea reala a Centrului pentru cei doi posibili viitori candidati: Nicusor Paduraru sau Gheorghe Nichita, daca liderii celor doua partide mari de la centru ii vor impiedica sau vor fi nevoiti sa-i sustina eventual pe cei doi eventuali candidati.
Pana una alta, personal, ii doresc, in eventualitatea unei candidaturi, succes lui Nicusor Paduraru si, ca muritori de rand, vom vedea cum se va descurca cu partea “hard” de politica.

Superb: Layla - Eric Clapton

Eric Clapton - Layla(unplugged)
Asculta mai multe audio diverse

What'll you do when you get lonely
And nobody's waiting by your side?
You've been running and hiding much too long.
You know it's just your foolish pride.

CHORUS:
Layla, you've got me on my knees.
Layla, I'm begging, darling please.
Layla, darling won't you ease my worried mind.

I tried to give you consolation
When your old man had let you down.
Like a fool, I fell in love with you,
Turned my whole world upside down.


Let's make the best of the situation
Before I finally go insane.
Please don't say we'll never find a way
And tell me all my love's in vain.

Pe unde mai "umbla" IP-ul meu

Din cand in cand ma plictisesc si, neavand altceva mai bun de facut, verific pe unde mai hoinareste IP-ul meu. E un IP fix sau relativ fix, pe care il mai schimb din cand in cand de plictiseala direct de la furnizor fara alte "suste sau manareli". Asa ca, in dimineata asta, neavand altceva mai bun de facut decid sa vad pe unde a mai "hoinarit" IP-ul meu. Nu ca ar fi prima oara cand imi gasesc IP-ul clonat dar ma mai "amuzez" (citat din Mircea Badea) si eu sa vad de "grija" unora. Acum cat gluma e gluma, chiar nu-mi pasa. Mai rau e sa nu o creada altii mai creduli din fire sau mai neinformati. Cum n-am cum sa arat dovezile ca ar insemna sa dau "date pe post, in direct", povestesc vezi doamne "patania". Asadar, facand "cercetari adanci" aflu ca pe 20 august anul acesta, IP -ul meu umbla "de nebun" pe Google cautand "GABI HARABAGIU" apoi pe niste site-uri politice si apolitice iesene. Cum pe Gabi il cunosc, il salut pe aceasta cale si ii spun ca nu l-am cautat eu pe Google ci vreo "clona" de-a mea. Oricum explicatia si motivatia e simpla: pe 20 august abia ce ma intorsesem din vacanta, nici macar nu eram in Iasi si, cu siguranta, aveam altceva mai bun de facut pe la ora 20.00 decat sa fac dioptrii multe pe net in fata calculatorului. Dar ce sa zic? Imi place abordarea. Maine poimaine m-oi trezi ca am spart codurile de la NASA fara sa stiu. Uite de asta am mai spus-o pe blog, in baza unei discutii mai largi, ca ar trebui reglementate mai bine modalitatile de survolare a netului, in anonimat sau nu, aspectele privind legea dreptului de autor si tot asa. Pana atunci insa ramanem cu ce avem.

PS: "N-am inteles" care e scopul unui asemenea demers. Oricum Gabi, multe salutari si sa-ti mearga bine politic :) Trebe sa "dai o bere" ca ti-am facut reclama.

“Radu”, “Pasarici” si “Stanica”

Azi am aflat fara sa vreau de “Radu”, “Pasarici” si “Stanica”. De fapt, pe “Radu” “il banuiam demult. Mai faceam si eu glume copilaresti ca poate il stiu, ca poate nu. Erau evidente reminescentele “Scolii de la Bran” ca sa nu-mi fi dat seama. Apoi dimineata, “Radu” e interesat la ce ora ma trezesc, daca mi-am baut cafeaua sau daca nu, eventual daca mai am chef de o barfa pe la ora zece-unspe. M-am obisnuit cu grija sa parinteasca si ocrotitoare, mai ceva “ca la tata acasa”. La doispe, “Radu” vrea sa stie daca am grija de mine si daca nu care cumva sar peste pranz. Azi, din pacate, am sarit dar “Radu” stie mai bine. Ma astept in grija sa parinteasca sa ma sune de-acum si sa ma avertizeze ca durerile de stomac sunt crunte si ca trebuie sa am o viata linistita si grijulie, tacuta si molcoma care sa nu sara peste mesele de pranz. De altfel, poate o sa intervina si “Starica” pentru ca “Radu” sa poarte manusile de rigoare si sa se “murdareasca” de un asemenea comportament repetitiv sau ca sa dea “impresia” inversa. Oricum are grija “Radu” sa nu-mi fie urat cel putin intre ora mea de trezire si inainte si dupa pana la pranz si dupa, intr-o maniera sacadata precum un orologiu ce ar bate “ora fixa din treizeci in treizeci de minute”. Uneori prefer sa mananc abia pe la trei-patru. Dar “Radu” stie. “Pasarici” e si el informat dar oricum nu-i pasa sau se preface ca nu atat timp cat “trebile” merg bine pentru el si pentru acoliti. “Pasarici” e mai nocturm din fire. El prefera sa vada daca somnul meu e lin, daca pranzul transformat in cina nu mi-a deranjat orele inchinate repaosului. Pana si “Radu” mai are inca toane de astea. Normal, si dupa-amiezile mi le petrec tot cu “Radu” si, uneori chiar si cu “Pasarici”. Ei stiu mai bine decat mine chiar ca imi plac filmele bune, stiu cand rad si cand plang, cand am nervi si cand nici macar n-am chef de nimic. Cum imi sunt prieteni devotati, sinceri, onesti si fideli, nu pot decat sa le multumesc "cu precadere" si in mod special celor trei: “Radu”, “Pasarici” si “Stanica”.

PS: Nomenclatorul folosit e pur metaforic. Cei care au trecut pe "bancile scolii de profil" cunosc termenii generici. Orice asemanare cu realitatea e pur intamplatoare

Politistii, banii si prostia...administrativa

Masura a la Guvernul Boc: politistii care au rate la Banci si nu le mai pot onora din cauza taierii cu 25%, sa discute cu sefii lor care sa ia legatura cu Bancile si care sa gaseasca o solutie pentru a le sterge, eventual diminua, eventual "rade" datoriile agentilor.
O prostie mai mare si mai ilogica nu am auzit. Adica dupa ce Guvernul a luat masurile pe care le-a luat s-a gandit sa dea o pastila de Strepsils pe gatul "politailor". Dar pentru ce Guvernul, prin Ministerul de resort, trebuie sa ia o asemenea decizie? Ce e treaba Ministerului sa taie cheltuielile individuale ale fiecarui politist sau sa le amane, sau sa le diminueze? De ce trebuie sa se implice un actant al spatiului public in spatiul privat individual? Adica daca eu imi cumpar o pereche de sosete cu degete pe care as da, prin absurd, 5 miliarde pe care sa nu pot sa le mai onorez apoi, trebuie sa vina cei de la munca sa-mi plateasca "pe gratis" sosetele? E nevoia mea personala. E tabietul meu.
Asta pe de o parte. Pe de alta parte, taierile de 25% au fost facute si pentru alte categorii de bugetari. Ce se va intampla? Va trebui sa vina Guvernul sa le plateasca ratele la banca? Maine-poimaine, eventual, Guvernul ar trebui sa faca ceva si pentru profesori sau pentru functionarii publici. Sau de ce nu ar avea si alte categorii socio-profesionale asemenea ravendicari?
Apoi daca un politist are un credit de 1 miliard si un altul unul de 25 de milioane, cum ii va scapa Guvernul de rate? Ca printr-un mecanism asemanator principiilor de impozitare progresiva sau proportionala, sau cum?
Mi se pare o totala prostie sa creezi "asistati sociali" si totodata periculos. Oare asta e un fel de "scuza" de-a lui Basescu dupa mitingurile de la Bucuresti si dupa asa zisa "retragere a escortei politienesti prezidentiale partiale"? Ma intreb doar....

Asta e prea dumnezeiasca!

Cea mai "buna" faza auzita pe ziua de azi. Cica, vezi doamne, atunci cand Mircea Badea si-a tras pene, i-a suparat pe masoni. De ce? pentru acel "fustanel" purtat "la rece"....Ce sa mai zici? Nu degeaba multi sunt masoni...

Catalin Ivan, posibil ministeriabil

Se pare ca mai avem si sperante iesene. Asta dupa ce a aparut aceasta moda a "cabinetului din umbra", dupa ce PNL nu a mai oferit nicio speranta ieseana.

Structura Guvernului din Umbra PSD:

Victor Ponta-Prim Ministru

Claudiu Manda – Ministrul Finanţelor Publice
Mugurel Surupaceanu-Ministrul Economiei si Industriei
Olguta Vasilescu – Ministrul Educaţiei
Adrian Nastase – Ministrul Afacerilor Externe
Georgian Pop – Ministrul Apărării Naţionale
Oana Niculescu Mizil – Ministrul Muncii şi al Protecţiei Sociale
Valeriu Zgonea – Ministrul Transporturilor
Nicolae Banicioiu– Ministrul Sănătăţii
Liviu Dragnea – Ministrul Administraţiei şi Internelor
Dan Sova – Ministrul Justiţiei
Cosmin Nicula – Ministrul Agriculturii si Mediului
Ioana Pop– Ministrul Culturii şi Cultelor
Robert Negoita-Ministrul Dezvoltarii Regionale si Turismului
Cristian Rizea-Ministrul Tineretului si Sportului
Catalin Ivan-Ministrul pentru Relatia cu Parlamentul

De la teorie la practica: Varujan Vosganian la TVR 3

In seara aceasta am audiat la TVR Iasi emisiunea pe tema politica a lui Trofin. Invitati au fost Varujan Vosganian de la PNL si Marius Spinu, de la PDL. Trecand peste micul "incident" de orgolii ce a constat in refuzul liberalului de a participa "la un duel politic incrucisat" cu omologul sau (din punct de vedere al statutului sau politic, de aceea imi permit termenul), discutia dintre moderator si liberalul iesean mi-a placut.
Dincolo de pozitia doctrinara clara, vizibila, altceva mi-a atras atentia. E vorba de simpla comparatie cu ceea ce in termenii de specialitate ne place sa numim "democratii consolidate".
Situatia politica de la noi nu ar fi neaparat una atipica. Atipice sunt insa reactiile, mecanismele institutionale. La ce ma refer mai exact: este vorba despre parghiile institutionale pe care Germania le are in momente de criza, atunci cand se retrage increderea guvernului, in special de catre Parlament, dar nu in mod neaparat. Varujan Vosganian a explicat mecanismul in cadrul emisiunii: atunci cand apare aceasta situatie de neincredere asupra guvernului si, implicit asupra Cancelarului, acesta este demis. Procedura nu are loc decat in momentul in care exista un inlocuitor clar al sau care sa primeasca validarea si legitimitatea Parlamentului. Ceea ce liberalul iesean nu a spus este aspectul privind titulatura acestui mecanism: in literatura de specialitate poarta numele de "vot de neincredere constructiva". Pare un pleonasm fara a fi insa in practica germana. In alta ordine de idei, pentru a nu fragmenta guvernamantul, un cancelar (alias premier, la noi) poate fi schimbat sau i se retrage sustinerea in momentul in care inlocuitorul sau e clar cunoscut si validat din punct de vedere politic, atunci cand gradul de acceptabilitate a sa este neindoielnic. Liberalul iesean avea sa motiveze in cadrul emisiunii cu pricina proiectul PNL cu "acel guvern din umbra", ca o alternativa de guvernare. In paranteza fie spus, acest termen de "shadow cabinet" despre care am mai pomenit candva pe acest blog e o inventie si o practica britanica, dar aici e deja alta "mancare de peste". In orice caz, dincolo de tenta politica si politizata a emisiunii, practicile occidentale ne demonstreaza inca o data ca democratia traieste bine doar la ea acasa

Eu cand vreau sa fluier, fluier!

In seara aceasta am vazut mult prea titratul film "Eu cand vreau sa fluier, fluier", in regia lui Florin Serban. Lungmetrajul este primul film romanesc din ultimii 17 ani care a intrat in competitia oficiala a Festivalului de la Berlin si a reusit sa ia si doua premii importante: marele premiu al juriului - Ursul de Argint si distinctia "Alfred Bauer" in 2010, fiind propunerea de Oscar pentru categoria cel mai bun film intr-o limba straina pentru februarie 2011.
Filmul e o fresca dura a realitatii romanesti noroioase, cu detinuti si psihologii bolnave, cu comportamente vulgare si lipsite de orice urma de etica, cu dureri ascunse si gresit dimensionate. E un fel de Baudelaire autohton, un fel "de arta a uratului".
Peisajele sunt insa familiare. Atmosfera mohorata a incintelor pline de fier ruginit si abandonat intre cladiri pustii si gri nu mai pare sa fie o noutate in ultimele filme romanesti pe care le-am mai urmarit din generatia pe care as numi-o post-postmoderna. Aceeasi manelisti cu pantofi si trening cu fundul pana la genunchi, cu cercei in urechi, in nas, fumand "afectati" si figuranti dintr-o tigara si jucand "o miuta orgolioasa si transpirata" cu golanimea de la bloc. Numai ca aici e vorba de niste detinuti. Apoi drama familiei destramate din cauza peregrinarii a romanilor si a romancelor prin Italia si alte "tari straine", lasand "acasa" un barbat betiv sau o femeie "atat de singura, dar cu moravuri satisfacute din acest punct de vedere", cu " o caruta de copii" care mai "usernic" decat celalalt. Si, bineinteles, sacrificiul din dragoste, o dragoste tarata in minciuna, cu bataie si amenintari "dar plina de sentiment" pentru care personajul principal, Silviu, un detinut care mai are doua saptamani pana la "liberare", isi risca viata si o risca si pe cea a celor din jurul sau intr-o maniera "bolnavicioasa, posesiva, psihopata".
Tema e "prea comuna", subiectul, la fel. Poate pe Occidentali ii impresioneaza asemenea cadre prea "saturati" de bataile lui Rambo, de iubirea enigmatica a Juliei Roberts si de sarmul lui Alain Delon. De fapt, parca mi se pare ca exista asa un fel de "balcanism" in filmele din sfera Est-Europeana. Cadre asemanatoare am mai vazut in filmele lui Emir Kusturica, dar n-as putea, de exemplu, sa comparat cu nimic in lume "Pisica alba, pisica neagra" cu filmul despre care mi-am propus sa scriu cateva randuri. In consecinta, nu as putea sa dau o bila neaparat alba acestui film. Mi s-a parut lipsit de o simbolistica impresionanta sau imprevizibila, fara cadre deosebite, cu o rotire de fapt a imaginilor si a cadrelor putin prea rapida si deranjanta pentru ochi. Actorii au avut ceva naturalete, dar nu impresionanti. Doar aceasta "estetica a uratului" transpare prin porii lungmetrajului. E un film de vazut cel putin pentru renumele sau, mai mult pentru distributia sa neasteptata dar doar atat. E "ca un fel de poveste de viata" atat de des intalnita, cu atatia "figuranti" care nu mai pot sa primeasca nicio distinctie, din pacate, pentru ca sunt mult prea des vazuti si intalniti.

Un vot pentru Teiul lui Eminescu din Copou!

Teiul a fost inscris pe site-ul www.arboreleanului.ro intr-o competetie alaturi
de alti 11 arbori din tara.

Fundatia pentru Parteneriat din Miercurea Ciuc organizeaza, in perioada 15
august-31 octombrie 2010, o competitie pentru desemnarea "arborelui anului",
oferind un singur premiu de 3.000 lei pentru "ingrijirea arborelui cistigator
sau a imprejurimilor acestuia".

Asociatia Dendro-Ornamentala "Anastasie Fatu" din Iasi inca din data de 29 iunie
2010 a primit confirmarea pentru inscrierea in aceasta competitie a doi arbori,
printre care si Teiul lui Eminescu. Dupa data de 15 august a.c., organizatorii
au selectat un numar de 12 arbori finalisti, fiind alesi atit Teiul lui Eminescu
(440 ani), cit si Parul lui Sticea din Ciohorani (600 ani), reprezentind cele
doua propuneri ale noastre.

Fisierele cu cei 12 arbori finalisti au fost postate pe site-ul programului
www.arboreleanului.ro incepind cu data de 10 septembrie a.c., pentru votul
online, iar dupa data de 31 octombrie a.c. va fi declarat cistigator al
competitiei arborele cu cele mai multe voturi.

Teiul lui Eminescu, aflat intr-o stare avansata de batrinete, dar care si in
acest an a inflorit abundent, pare sa se afle inca intr-o stare de vegetatie
stabila. El a devenit un obiectiv turistic foarte atractiv nu numai pentru
romani, dar si pentru moldovenii de peste Prut, ucrainenii vorbitori de limba
romana, israelienii plecati din Romania etc., ajungind un simbol al poeziei romanesti.


Adresam un calduros apel catre ieseni sa faca acest mic efort de a vota online
Teiul lui Eminescu pe www.arboreleanului.ro, pentru a perpetua existenta acestui
indragit copac, cu rol insemnat pentru potentialul turistic al Iasului si in
simbolistica poeziei romanesti.

Ing. dr. Ionel LUPU, Asociatia Dendro-Ornamentala "Anastasie Fatu"

PS: Am primit, am dat mai departe.

10 motive pentru care Gheorghe Nichita va candida la PMI in 2012

1. Este primar in functie ceea ce-l avantajeaza: plus de vizibilitate publica, realizari anterioare pe care le poate pune pe un proiect de campanie (legile de marketing spun asta: esti in functie, esti avantajat chiar daca asta inseamna si un plus de critica).
2. In Iasi, PSD-ul este in ascensiune in raport cu PD-L-ul (prin raportare la rezultatele ultimelor alegeri) si nu ma refer aici la judet.
3. PD-L Iasi nu are contracandidat real pentru aceasta functie la Iasi fiind in constructie de identitate si de lideri in aceasta perioada (de vazut ce va realiza in urmatorii doi ani).
4. Toate “fraiele” lui Gheorghe Nichita sunt in oras nu in afara lui: institutii subordonate Primariei aducatoare de voturi si alte cunostinte iesene din Partid.
5. Posibila schimbare a legii electorale, cu un singur tur si pentru primar va avantaja logica sa electorala, evitand un posibil tur doi unde se pot creea posibile aliante post electorale.
6. Alianta cu PNL-ul a functionat mereu in CL la Iasi si nu numai.
7. Plecarea la CJ ar insemna pierderea sustinerii “directorilor” pentru Gheorghe Nichita carora ar trebui sa le asigure alte functii posibil disponibile in raport cu o strategie a unui alt candidat-castigator in Primarie pe termen mediu sau lung.
8. PSD Iasi nu-si permite logica de a pierde eventual si CJ-ul si Primaria atat timp cat siguranta exista cel putin pentru una dintre ele.
9. Constantin Simirad ar putea fi un contracandidat puternic la CJ pentru Gheorghe Nichita.
10. O astfel de “mutare” inseamna o rocada prea mare pe functii pe care orice presedinte de filiala de partid nu si-o poate permite intr-un mod “pasnic” si “clasic”.

Asta e prea dumnezeiasca!

Nu stiu daca au vreun videoclip original dar si joaca acestor tineri e o adevarata parodie...Oricum piesa in sine "merita tot respectul"... :)

Am primit o leapsa

Am primit aceasta leapsa de la Paul. Am vazut-o de cateva zile dar mi-am luat timpul de meditatie sa ma gandesc ce sa scriu la cele 10 lucruri care imi plac.

Ce imi place intr-o ordine aleatorie:

1. Inotul
2. Vacantele
3. Cititul
4. Discutiile polemice puternic fundamentate
5. Oamenii onesti si responsabili, cu "coloana"
5. Mersul pe bicileta
6. Bancurile cu "dichis"
7. Desenele animate vazute in pat duminica dimineata
8. Aspectele de marketing electoral, politica
9. Sahul, cartile, tablele, rummy
10. Filmele bune

In ceea ce priveste al treilea punct, imi pare rau ca stric traditia blogosferei dar nu am cui sa transmit mai departe aceasta leapsa.

Sa mai si zambim!

Dictionarul Femeilor – pentru Barbati

Da = Nu
Nu = Da
Poate = Nu
Imi pare rau = O sa-ti para rau
Avem nevoie = Vreau
Hotaraste tu = Decizia corecta e deja evidenta
Fa cum crezi = O sa-ti para rau dupa aia
Trebuie sa vorbim = Am nevoie sa ma lamentez
Sigur, fa-o daca vrei = Nu vreau s-o faci
Nu sunt suparata = Sigur ca sunt suparata, tampitule!
Esti atat de masculin = Trebuie sa te mai razi
In seara seara asta esti atat de dragut cu mine = E posibil sa te gandesti numai la sex?
Stinge lumina = Am celulita
Bucataria asta este asa de nepractica = Vreau o casa noua
As dori alte perdele = si alt tapet, alta mobila, alte electrocasnice
Am auzit un zgomot = Mi-am dat seama ca erai gata sa adormi
Ma iubesti? = Trebuie sa-ti cer ceva
Cat ma iubesti? = Am facut ceva ce n-o sa-ti placa
Am fundul mare? = Spune-mi ca sunt splendida
Trebuie sa inveti sa comunici = Trebuie sa fii de acord cu mine
Nu-i nimic, pe bune = Doar ca esti un asemenea tampit

Dictionarul Barbatilor – pentru Femei

Mi-e foame = Mi-e foame
Mi-e somn = Mi-e somn
Sunt obosit = Sunt obosit
Faina rochie = Misto tipa
Ce nu e bine? = Nu inteleg de ce faci asa mare tragedie
Ce nu e bine? = Cu ce trauma psihologica insignifianta autoinventata te lupti?
Da, imi place cum te-ai tuns = Imi placea mai mult inainte
Da, imi place cum te-ai tuns = Atatia bani si nu ai schimbat de fapt nimic
Imi place mai mult asta decat aia = Ia orice, numa’ hai sa mergem acasa!
Sa stam de vorba = Incerc sa iti creez o buna impresie asupra mea, in asa fel incat sa ma consideri o persoana profunda si poate astfel vei fi de acord sa faci sex cu mine
Te casatoresti cu mine? = Vreau sa devina ilegal pentru tine sa te culci cu alti barbati
Mergem la un film in oras? = Mi-ar place sa facem sex
Te pot invita la cina in oras? = Mi-ar place sa facem sex
Iti pot da cate un telefon din cand in cand? = Mi-ar place sa facem sex
Imi poti acorda onoarea unui dans cu tine = Mi-ar place sa facem sex
Pari incordata, iti fac un masaj? = Vreau sa te mangai si mi-ar place sa facem sex
Ce nu e bine? = Inteleg ca despre a face sex in noaptea asta nici nu se pune problema…
Sunt suparat = Vrei sa facem sex?
Te iubesc = Hai sa facem sex acum!
Si eu te iubesc = Bine, am spus-o, da’ acuma hai sa facem sex!

Sa mai si zambim!

-Dragule, vreau sa-ti cunosc familia.
-Dragostea mea, e cam greu: Copilul e la bunici iar nevasta-mea e intr-o delegatie.

PS: Asta e unul dintre bancurile "bune" auzite astazi.

Celui mai fidel "urmaritor" al blogului meu

M-am gandit "sa inchin" un post celui "mai fidel urmaritor" al blogului meu. E un detinator de "Mobifon" dupa IP-uri. Este o persoana care intra direct pe blogul meu in fiecare zi, in general, pe la orele 19.00-20.00. Face aceasta "miscare" de aproape cand mi-am deschis blogul. Ce sa zic? Multumesc pentru fidelitate. Mai rar in zilele noastre cu atata perseverenta. Sper ca aceste continuturi copilaresti ale blogului meu sa te incante in continuare si sa mai revii, oricine ai fi.
Asta e in loc de "taiatul motului". Sper sa nu te sperie aceasta postare si sa mai revii pe blogul meu.
Deci Keep in touch!

Sa mai si zambim!

Un politist discuta cu doi colegi:
-Bai, copilul meu-i prost, nu stie cat fac 1-1.
-Ba, al meu e sa mai prost, zice al doilea, nu stie cat fac1+1.
Al treilea:
-Veniti la mine acasa sa vedeti ce prost e al meu.
Acasa la al treilea politist:
-Ba, Costelus, vino la tata, dute la coltul blocului sa vezi daca
vin acasa.
-Bine tati, ma duc.
Dupa cinci minute:
-Nu vii.
-Vedeti, ba?
Cei doi politisti:
-Ce prost, parca nu putea sa se uite de pe balcon!

PS: Cu tot respectul pentru politisti ... :)

Cea mai "tare" mutare politica a toamnei

Care ar fi cea mai "tare" mutare politica a toamnei? Nu posibila revenire a lui Tudor Ciuhodaru in PSD, nu posibila plecare a Elenei Udrea din PD-L la UNPR probabil. Niciuna dintre astea. Cea mai "tare" ar fi plecarea lui Daniel Oajdea la PSD. Vedea-o-as si pe asta. De la "balacarelile" lui Oajdea din Consiliul Local, de mai demult, contra PSD-ului la "iubiri" nemaivazute.
Ce sa zic? Dupa ce acum catva timp l-am vazut pe Salavastru preamarind PSD-ul, nu mi se mai pare nimic imposibil. Deci asteptam mutarile de culise. Deocamdata, zvon

El e adevaratul Marius Neculae!

E "fotbalistul" junior al familiei noastre. N-are mingea la el ca acolo era ocupat sa"numere" niste carlige....:)

Chris Norman - I'll meet you at midnight

A summer evening on Les Champs Elyses
A secret rendezvous they planned for days
I see faces in the crowded cafe
A sound of Laughter as the music plays.

Jeanne-Claude's student at the University
Louise-Marie is just a world away
You recall the night they met was warm with laughter
The words and music as she turned away.

Refrain:
I'll meet you at midnight
Under the moonlight
I'll meet you at midnight
Oh, but Jeanne-Claude, Louise-Marie will never be

Each cigarette will light a thousand faces
The shade is passing like a thousand years
Midnight was turning into empty spaces
The sound of laughter'd disappeared

Refrain.

A summer morning on Les Champs Elyses
The entertainment in the street cafe
The sunlight melting through an open doorway
Jeanne-Claude has left some other day...

PS: Piesa mi-a placut cand am auzit-o prima oara dar nu stiam cine o canta. Acum am aflat. Nu stiu. Are ceva asa cumva boem in ea.........

Bihor (partea 7)

Pe aici urcam prin Apuseni in partea spre Beius. Am ajuns in orasul Campeni. Poarta transilvaneana...
Gospodarie dupa stilul moldovenesc, ne spune zambind "pater familia"...I-a placut asa de mult in Moldova incat si-a adus mesteri sa-si faca una dintre case dupa modelul "de la noi"...:)
Cealalta casa e "ca din partea locului"...Imi plac portile astea imense dupa care se ascundea o terasa umbrita de vie, fara gard la strada incat stai cu veninii de vorba "din casa"...:) si cu bancile tot "de taclale" in fata...
Asta e Dudita. Un "scai" de caine care era lipit de stapanul sau, ager la minte si jucaus, cam strengar...avea capul spart (dar dat cu alifii...:) )pentru ca umblase "la furat oua prin vecini...:)
La intoarcere, cetatea Devei...
Iar la intoarcerea in Sibiu, la Sebes, am pozat reclama la faimoasele sosete de Sebes...:)Trecusem pe langa fabrica si prinsesem si o portiune extrem de aglomerata de traseu pana la intrarea in oras...:) Zilele ce au urmat au fost de peregrinari prin Sibiu, inclusiv la strand ...:) dar fotografiile de acolo tin de arhiva personala....:)

La Pestera Scarisoara (partea 6)

In drum spre Pestera Scarisoara. Am avut de urcat 1 ora. Si in ritm alert. Am constatat ca am cam pierdut antrenamentul...:)
Peisaj de munte...

Scara Scarisoarei...:) La coborare in pestera...
Ghetarul din pestera...Descoperit de Emil Racovita
Interior din pestera...
La urcare...Acum am inteles si denumirea locului...

PS: Ultima parte a drumului e din partea Bihorului...Va urma...

In Muntii Apuseni (partea 5)

Undeva prin Muntii Apuseni, spre Cetateile Ponorului
Peisaj montan, linistit, salbatic...
Catunele din Apuseni sunt deprimante. Doua trei case, cabane (acolo unde e cazul) pe niste varfuri de munte de pe care iti trebuiau doua-trei ore cel putin ca sa cobori pana in soseaua principala. Ce sa mai zic de aprovizionare sau alte utilitati.... Brrrrr...Fugisem de civilizatie....Salbatic, frumos pentru niste clipe de liniste dar doar atat...
Aici urcam spre Pestera Poarta lui Ionele. Relief carstic...
Pestera Poarta lui Ionele. Nu foarte mare dar interesanta...
Interior din aceeasi pestera
Aici parasisem pestera si ne continuam drumul spre Pestera Scarisoara. Nu asta e drumul. Caruciorul asta l-am gasit in drum, un drum pe care urcam de ceva vreme la picior caci drumul de masina era blocat dupa vreo 10km. Dupa vreo 5 km de mers in van (caci il gresisem), pe un soare care "nu ierta nimic" nici printre munti, am gasit aceasta "ustensila" care, dupa spusele insotitorilor, e ca viitorul Romaniei si ca mentalitatea romaneasca: fiecare trage in propria-i parte... :)Nu stiu la ce o fi folosit...

PS: Urmeaza Scarisoara si zona Bihorului...

Alba Iulia (partea 4)

Intrarea spre cetatea Alba Iulia
Biserica Ortodoxa la intrarea in cetate
Alaturi Biserica Catolica Sf Mihail construita la 1009. Arhitectura gothica impresionanta. Am audiat acolo o bucata de slujba in ungureste...:) Fara vreo discriminare....
Muzeul de Istorie si de Arheologie din Alba Iulia. Interesante crenelurile...

Statuia lui Mihai Viteazul din cetate. Trebuie sa recunosc acum ca m-a amuzat vederea ei caci, in paranteza fie spus, mi s-a reprosat mai deunazi ca sunt orgolioasa si imi plac intrarile triumfale "precum Mihai Viteazul in Alba Iulia"...macar de-ar fi asa ce bine ar fi...:) Oricum asta n-are importanta. Statuia are dubla insemnatate pentru mine...:)
La final pazitorul fotogenic al portii a patra. A fost tare comica pozitia luata de "ostean" cand am intrebat daca se poate imortaliza momentul. Piciorul drept putin mai in fata si arma bine pozitionata in pamant...:)Mai ceva ca soferul Monicai...:)

PS: Drumul continua in Muntii Apuseni....