Discursul Regelui...un moment grandios

Initial, pot sa declar ca nu am urmarit extrem de fidel interventia regelui Mihai in Parlament. Mi s-a parut un eveniment onorific si atat. Ulterior, am inteles ca a fost un moment de istorie traita. Faptul ca la cei 90 de ani ai sai, regele Mihai a vorbit celei mai importante institutii a statului (asa cum se spune pe linia dreptului constitutional despre o republica parlamentara si pe o linie a traditiei parlamentare), ca a facut asta dupa zeci de ani, da, asta e curata istorie. Apoi intalnirea de la Opera, iar a fost un moment grandios. Cel putin eu, ca cetatean al acestui stat, care nu are vreo afinitate spre monarhie, sau spre monarhia constitutionala, am trait momentul intr-un mod grandios.
Apoi, am inteles iar cat de putin avem de a face cu uzantele diplomatice, de traditie, de protocol. Faptul ca un parlamentar (n-are importana cine), l-a apucat de brat pe rege (chiar daca poate avea nevoie de ajutor) este lipsit de tact. Felul in care i s-a oferit acea distinctie, i s-a smuls din mana, la fel.
Jignirile unui presedinte, nici nu mai vorbesc. Regele Mihai si Casa Regala ar putea sa fie vectori de succes penntru diplomatia romaneasca daca s-ar lua in calcul asa ceva. Dar doar daca...
Cat despre discursul regelui Mihai, parca a fost rupt din alta dimensiune a realitatilor de zi cu zi. Si spun asta nu din lipsa unei perspective realiste, sau dintr-o anumita nevoie de ideologizare sau de idealizare. Chiar nu. Dar a fost pur si simplu altfel... Simplu, un moment inaltator...

Iarasi, iarasi, iarasi, iarasi Huidu

In seara asta mi-am facut chef, printre alte cele pe care le faceam, sa ma uit la un buletin de stiri. Cum cheful imi disparuse de ceva vreme, mi-am zis ca macar de amorul cunoasterii si comprehensiunii sa fac un asemenea act.
Toate bune si frumoase, dau pe un canal de profil si, mai mult inconstient decat atent, informatiile ajungeau la mintea mea pe fundal. Desi imi dorisem sa vad un buletin real de stiri sau o emisiune ceva mai fundamentata pe politic, social, cultural etc., spiritu-mi mi-a fost repejor ucis de aceeasi stire: HUIDU SI ACCIDENTUL.
Am ascultat o multitudine de ineptii care mai de care mai mult sau mai putin fundamentate, venite din arii care mai de care mai diverse. Mugur Ciuvica a tot repetat ca Huidu e bou, Mircea Badea nu mai zic (cred ca e una dintre primele emisiuni ale sale care m-a scarbit total desi nu il mai urmaresc cu aceeasi fidelitate), Ciocan si-a dat cu parerea de politist daca institutia de resort a anuntat sau nu ca impricinatul mai avea voie sau nu sa conduca sau nu. Am cunoscut si un doctor, un anume Florin Tudose (parca) care si-a exprimat punctul de vedere medical daca starul avea voie sau nu sa conduca dupa accidentul-monden de la schi. Iar cireass de pe tort: un astrolog, o "domnita" care are o emisiune despre zodii pe b1tv si care facea...culmea...analize astrologice.
Ma intreb de ce trebuie sa ma intereseze pe mine ca Huidu a omorat doi sau trei oameni? Ca a mai ranit inca vreo doi? Sau de ce trebuie sa se insiste atat de mult pe acest fapt? Cine este Seban Huidu? Un realizator tv si atat? Ce a facut sa merite atentia unui popor intreg? Ce vrea sa se transmita cu asta? Trei oameni mai putin pe lumea asta si inca doi vai de capul lor. Huidu trebuie sa devina dorinta de razbunare a poporului? Dar fata de ce sau de cine? Sau ce trebuie sa devina el?
Sincer nici macar nu ma intereseaza daca va pati ceva, daca va fi inchis sau nu (desi nu cred), dar nu vad de ce s-au gasit deontologii sa comenteze cati ani va lua, daca va lua sau daca nu.
Pana la urma urmei ce trebuie sa inteleaga individul de rand care tot vede din trei in trei secunde subiectul? Ca mai bine isi lasa duhul in Elvetia sau unde a fost la schi? Sa fim seriosi: fie ca mass-media doreste sa-l transforme intr-un "erou pozitiv" sau "negativ", nu merita atata atentie.

Sa mai si zambim!

Aseara am auzit un banc bun.

Un betiv se duce la o agentie de plasare pe piata muncii si cere ceva de lucru. Persoana de acolo ii spune:

- Avem un loc de munca bine platit dar necesita si foarte multa munca.

Sta individul, se gandeste si ii spune:

- Nu am nevoie de asa ceva. Daca e bine platit, am prea multi bani, deci am din ce bea mai mult decat acum si nu e bine.

- Avem atunci si ceva prost platit, cu putina munca, spune persoana.

- Nici de asa ceva nu am nevoie, spune betivul. Daca e putina munca atunci ma apuc de afaceri pe cont propriu, fac bani, si iar am din ce bea mai mult.
Am nevoie de ceva prost platit, dar cu munca foarte multa.

- Avem si asa ceva, spune persoana, dar acelea sunt ocupate toate de intelectuali.

SUPERB, SUPERB...:)

Ce a mai ramas dupa o prima zi de toamna

Picaturile perfecte pe geamul ferestrei mele...