Analiza post-hoc

Alegerile pentru Parlamentul European preconizau sa aduca ceva schimbari pe scena politica. Daca schimbarile sunt sau vor fi spectaculoase, e un proces de urmarit. Asa zisele dezamagiri pornind de la rezultate se anunta dar nu prea se fac simtite. Cert e ca in PNL, Antonescu anunta decapitari ale filialelor neloiale, ca, eventual, va demara alegeri interne la nivelul judetelor. De altfel, pozitia lui Crin e una extrem de delicata in aceste momente: trebuie sa-si carmuiasca partidul si trebuie sa ramana pe pozitii in sondaje. Pe termen scurt, rascolirea partidului s-ar putea sa-l dezavantajeze in planul cursei pentru prezidentiale, pe termen lung, consolidarea interna demonstreaza ca “omu’ e tanar si mai vrea un mandat la sefia partidului”, mai ales ca Tariceanu a intrat intr-un con de umbra.
Oricum, in alta ordine de idei, situatia sa se complica din moment ce UDMR si-a desemnat un posibil candidat pentru lupta prezidentiala: Marko Bela. Ideologic vorbind, UDMR-ul a avut o orientare de dreapta si a rezonat cu ideile liberale. Electoratul sau e unul conservator iar cei aproape 10% garantati vor fi clar directionati in primul tur electoral din toamna. Pentru turul doi, va cantari greu de tot rezultatul scos de PD-L , respectiv de PSD.
Alaturi de “extazul politic” UDMR-ist, Vadim si Becali reprezinta urmatorul “tandem de succes”. Electorii i-au cotat cu un procent extrem de ridicat. Daca in alte parti (in speta Ungaria) votul a fost unul de blam al guvernarii, la noi, nu pot sa-l declar decat ca fiind “vot irosit” sau , pe romaneste, prostie crasa. Pe ce criterii au votat romanii un partid de extrema dreapta, fara lideri reali, fara ideologie sau discurs programatic actualizat, nu pot sa inteleg. Ca votul pentru PRM s-a inscris in regulile si principiile uninominalului, e singura explicatie pe care o pot gasi. Oricum, ne-am ales cu “doi europarlamentari” de parca ar fi Stan si Bran, cu diferenta specifica (ce intrece filmele celor doi comici) ca unul- Stan sau Bran- nu poate pleca din tara ca are interdictie. Noroc cu mijloacele moderne: teleconferinta.
De eBA nici nu imi vine sa mai vorbesc. Trocul a fost clar si predictibil: PD-L i-a facut campanie dar, mai grav, “i-a donat” si voturi la sigur. Oricum mai avem o “figura interesanta” la PE, luata in calcul de publicatiile europene la rubricuta “ASA NU”.
Astea fiind in mare scorurile, ramane problema comisarului pe care partidele deja se bat cap in cap. Daca PD-L sustine comisariatul pentru extindere, fara doar si poate ca avem nevoie acolo de un adevarat diplomat, de un profesionist. Ma intreb ce extindere o sa vedem noi in conditiile in care extremistii din Olanda, proaspat laureati, militeaza pentru excluderea Romaniei si Bulgariei din Comunitate. Este primul demers de acest tip din intreaga istorie a Uniunii Europene. Clauza exista si la nivelul tratatelor europene dar nu a fost niciodata pusa macar in discutie.
Ma intreb ce pretentii avem in conditiile in care jocurile se fac deja in jurul lui Barroso, Germania, Spania s-au pozitionat deja iar la noi nu aud nimic. Din contra, Basescu iese in conferinta de presa si, pentru “a i-o da peste cap” lui Geoana spune ca nominalizarea comisarului revine Guvernului. Cui? As intreba eu. Lui Boc? "Derbedeul dracului". Citat din vorbele autorului fara suparare si interdictie la CNA. Fara doar si poate ca si un profan o intuieste: nominalizarea nu e strict o “chestiune” interna.
Dincolo de “picanteriile publice”, prezenta extrem de scazuta la vot la nivel national e o alta dimensiune ce trebuie avuta in vedere, deoarece, pe termen lung, nu face decat sa decredibilizeze o institutie europeana care, cel putin la noi, nu a fost niciodata cotata la nivelul la care ar fi trebuit.