Prosperitate Solidaritate Demnitate

De dupa alegeri se vorbeste despre reforma in PSD, despre schimbarea lui Geoana, despre alti lideri activati deodata de izul puterii, al presedintiilor de partid. Mediatizarea acestui subiect insa mi se pare mai mult un bun subiect de presa, subiect insa pe care prefer sa-l urmaresc, din pasiune pentru jocurile de domino ale puterii, in raport cu declaratiile tot mai “de mahala” ale diferitilor PDL-isti de cap ai tarii la OTV.
Legat de subiect, doua aspecte majore as vrea sa le punctez: pe de o parte, ideea de “revolutie in PSD” si apoi falsul subiect.
In primul rand, ideea de “revolutie” in interiorul partidului. Mi se pare fireasca si legitima. E nevoie de schimbari de pozitie, de consolidari interne pentru ca partidul sa-si sustina in exterior rolul de cel mai mare si mai important partid de opozitie. Reforma interna (desi m-as feri sa folosesc termenul asa dupa cum l-am pus si pe cel anterior intre ghilimele) inseamna sau ar trebui sa insemne acces pe scena a unor politicieni mai tineri daca merita si trecerea in planul doi a altora care nu au un anumit “feeling social-democrat”. Nu numai atat insa, dar m-as limita la atat pentru a nu teoretiza excesiv. Prin raportare la cei care sunt adusi in lumina relfectoarelor, nu cred ca Mircea Geoana trebuie spanzurat cu capul in jos pentru rezultatul la prezidentiale caci, totusi, aproape 50% dintre romani l-au votat. Ceea ce i s-ar putea imputa, in opinia mea, este evolutia de la un moment dat din campanie. Daca e rememorez momente de campanie, nici aici nu a fost totul negativ. Imi aduc aminte de momente alaturi de Crin Antonescu, de Johannis in care a fost stralucitot, a aratat si un altfel de lider. Imi pare rau sa o spun dar “romanii e prosti” daca au putut si pot sa prefere otv-izarea si manelizarea de doi lei a lui Basescu. Ce mai? Astia suntem, asta am ales, cu asta defilam. Acum, tot Geoana este cel care a coordonat cateva campanii din care PSD-ul a iesit pe locul doi (voi apela la logica simpla: primul clasat, primul castigator, fara menajamente prea lungite): prima runda de europarlamentare, a doua runda de europarlamentare, locale, parlamentare, prezidentiale si un referendum. Aici, as critica capacitatea de mobilizare in interiorul partidului in calitatea sa de lider. Daca e sa se ceara asumarea responsabilitatilor, atunci sa se asume tot de la un capat la altul, cu bune, cu rele.
De Miron Mitrea nu mai auziseam demult. S-a activat destul de virulent acum. Personal, l-as cota ca pe un foarte bun “manager intern al partidului”, cu o capacitate de organizare si cu experienta dar cu prea putin "staif politic" sau de lider de politic dincolo de marginile partidului, in raport cu ceilalti politicieni, in raport, sa spunem, cu Antonescu.
Adrian Nastase e un om cu o cultura vasta, un om politic si fondator de ideologie politica autohtona redutabil, daca e sa ma raportez la ceea ce a insemnat ecoul politicilor lui Blair la nivel european. Ma intreb insa care mai este ecoul dosarelor sale la nivelul mentalului popular? O mai fi traind “matusa Tamara”? Pe termen lung, prin raportare la o confruntare externa politica, cu Basescu, cu Crin Antonescu, ma intreb care ar putea fi reminescentele trecutului. In rest, e un foarte puternic lider politic, cu statura si pregnanta pentru cei care stiu sa priveasca politica realist. "Tamare" au fiecare dintre ai nostri politicieni. "Nenorocul" de moment al lui Adrian Nastase e ca numai a lui "a ajuns celebra."
Apoi Cristian Diaconescu ar mai fi sustinut cel putin de Mitrea, conform declaratiilor sale. Am mai spus-o pe acest blog: e un politician de alta clasa, actuala. Cam putin vizibil in ultima vreme, cu ceva pierderi de lupte electorale in trecut. Bun orator dar parca ii lipseste ceva din forta omului politic copt, sa spun. Daca e sa ma raportez comparativ la el si la Antonescu, ar fi cam de aceeasi “clasa” dar Diaconescu e cu o treapta de experienta mai jos. Remarc insa aici, ca analiza strict subiectiva pe care incerc sa o conturez, nu tine de comnpetente strict personale profesionale. Nu as putea sa-i reprosez nimic, in alti termeni, diplomatului sau fostului ministru de externe Cristian Diaconescu, dar ma refer aici la “un fel de logica intoarsa”, a romanului, votantului, consumatorului de cancan politic, pasionatului sau a celui interesat de politica. Meritocratia nu prea mai tine, in ultima vreme cel putin, de societatea noastra.
Cel de-al doilea aspect pe care il enuntam in prima parte a textului se refera la ‘falsitatea subiectului”. Ce vreau sa spun? Ca orice subiect politic si acesta a fost politizat. S-a sustinut si se va sustine probabil pana in martie mult in mass-media asa dupa cum se va arata cu degetul din partea opozantilor politici largindu-se implicatiile subiectului la nivelul a tot ceea ce inseamna evolutia PSD-ului ca partid de opozitie. Falsitatea subiectului consta in concretetea sa. Asa cum sunt lupte de succesiune in PSD sunt si vor fi in PNL sau in PD-L. Asa cum reminescente ale trecutului sunt in PSD si vor fi, tot asa sunt si in PNL sau in PD-L.
Sper ca liderii PSD si PSD, ca partid in sine, sa-si pastreze demnitatea in toata aceasta perioada indiferent care vor fi consolidarile de pozitie din interior, indiferent care vor fi tentatiile politice de moment.