marți, 26 ianuarie 2010

Gheorghe Nichita la Sinteza Zilei






















In seara asta am urmarit, ca in fiecare seara, Sinteza Zilei. In a doua parte a emisiunii au fost prezenti: Sorin Oprescu, Victor Ciutacu si Gheorghe Nichita, din transmisie directa de la Iasi.
De ce tin sa amintesc de acest moment. Pentru ca tema zilei era interesanta si de importanta pentru cetateni. Dincolo de luptele politice interne ale partidelor despre care am tot auzit in ultima vreme, problemele de ordin edilitar revin in prim plan. Mai exact, e vorba despre situtia CET-urilor din tara, despre posibila marire a facturilor.
Ca sa exprim lucrurile cat se poate de clar si de ce am considerat ca trebuie amintit momentul din aceasta seara. Din cauza subiectului in sine.
Altfel spus, la Iasi, subiectul CET a tot fost adus in discutie. Nu stiu de cate ori nu am mai tot auzit despre acordarea politizata a fondurilor in tara in functie de culoarea primariilor. Nu stiu de cate ori nu l-am auzit pe Gheorghe Nichita discutand despre felul in care s-au dat banii pentru CET la Iasi, despre fondul total, despre cati bani s-au dat la Brasov sau la Suceava. Despre discutia legata de necesitatea unui proiect legislativ care sa modifice cuantumurile sustinute de ANRE pentru energie. De cate ori nu am auzit despre expresia “CET-urile, gauri negre in bugetele locale”.
Ceea ce am remarcat in seara aceasta, a fost sustinerea situatiei intr-o maniera comuna, la nivelul primarilor indiferent de coloratura politica, in speta Iasul si Bucurestiul. Ma bucur ca politicile regionale au ecou la nivel national si ca se recunoaste acest ecou.
Ceea ce ar trebui sa urmeze de acum e ca acest ecou sa fie auzit si la nivelul guvernului. Agenda locala astfel completata la nivel national nu ar trebui decat sa constientizeze agenda institutionala a administratiei centrale.
In alta ordine de idei, ma bucur ca am auzit vocea lui Gheorghe Nichita in aceasta seara pe o situatie reala din teritoriu, situatie care trebuie spusa si amintita asa cum este ea “la locul de batina”.

PS: Prin aceste randuri nu m-am decis sa fac laudatio gratuit lui Gheorghe Nichita ci am vrut sa amintesc momentul fiindca merita si fiindca Gheorghe Nichita a fost vocea mea in seara asta, asa cum a fost vocea oricarui iesean.

Niciun comentariu: