Recunosc: de cand s-a creat acesta alianta intre PSD si PD-L, m-am tot intrebat cat vor rezista cele doua partide impreuna, cum vor putea sa creeze un program comun de guvernare, ce strategii vor folosi pentru iesirea din criza. Parca nu as vrea sa mai folosesc termeni precum “politici de stanga” sau “politici de dreapta” in contextul in care nu avem un background ideologic, nu avem cultura politica. Urmarind evenimentele din ultima vreme, am incercat sa deduc posible scenarii pentru viitor. Mi-e extrem de greu sa cred ca au disparut animozitatile dintre cele doua partide, mi-e greu sa cred ca au disparut orgoliile politice asa deodata. Iata trei posibile evolutii:
1.Basescu si democrat-liberalii
Vor marsa anul acesta pe punerea in valoare a presedintelui, caci urmeaza an electoral si miza pentru ei este castigarea inca a unui mandat. Cum se va putea face acest lucru? Simplu: prin aducerea in prim-plan a imaginii unui “presedinte puternic”, cu atributii si responsabilitati extinse, garantate chiar printr-o noua Constitutie, daca va fi nevoie. E destul de putin probabil ca Basescu sa-si construiasca imaginea folosindu-se de noul Guvern datorita lipsei lui de forta politica si datorita imaginii de servant pe care Emil Boc o are. Nu e exclus, totusi, sa puna in valoare gradul ridicat de cooperare pe care o are cu noul premier, lucru care in mandatul Tariceanu nu era posibil. Va sustine introducerea unui regim semi-prezidential pentru a-si garanta linistea mandatului 2009-2014, cu orice pret. Va folosi discursuri “la pachet”: semi-prezidentialism si parlament unicameral, folosindu-se, populist, de cheltuielile majore pe care legislativul bicameral le implica. Va forta PSD-ul sa schimbe Constitutia si va castiga mandatul. Isi va spori tot mai mult puterea dar va pune tot mai mult in umbra partidul democrat-liberal care, intr-un final, va ramane fara mostenitor. Cuvantul de ordine va fi: PREZIDENTIALISM.
2.Geoana si social-democratii
Vor folosi orice “portita” pentru a negocia orice e posibil cu democrat-liberalii. Cred ca Geoana va sustine schimbarea Constitutiei, cresterea rolului presedintelui in stat si ideea parlamentului unicameral cu conditia schimbarii legii electorale. Adica pastrarea uninominalului (indiferent de ce alte “amendamente autohtone” vor mai fi aduse la designul sistemului electoral) dar cu “conditia sfanta” de redecupare a colegiilor. Va accepta cu “resemnare” un al doilea mandat al lui Basescu in speranta ca beneficiile prezidentialismului vor avea odata si odata efect de bumerang. Va redirectiona partidul spre mediul rural pentru a-si asigura continuitatea guvernarii pentru cel putin inca un mandat, chiar daca va pierde inca o parte din electoratul urban (pe care il vad pozitionandu-se in viitor mult mai polarizat spre democrat-liberali). Nu ii va fi usor cu “aripile” din interiorul partidului dar, in baza orientarii spre organizatiile din teritoriu, isi va consolida astfel pozitia. Cuvantul de ordine va fi: NEGOCIERE.
3.Tariceanu si liberalii
Vor forma o opozitie de “carton”. Pentru Tariceanu nu vad un viitor politic ca presedinte de partid. Totusi, totul depinde de cata sustinere are si va avea in continuare in interiorul formatiunii. Va pierde electoratul rural si e posibil ca peste patru ani sa-si puna serioase probleme cu privire la pragul electoral de 5%. In baza unei asemenea evolutii, va consolida, mai mult sau mai putin voit, bipartidismul romanesc (cu eterna “jumatate” UDMR-ista). Cuvantul de ordine va fi: DEZERTARE.
Mentionez ca cele trei evolutii au un caracter posibil, nu sunt unice si nici nu isi permit sa satisfaca criteriul exhaustivitatii. Mai mult, ele pot deveni posibile atat timp cat alianta dintre PSD si PD-L va functiona sau atat timp cat nu vor interveni factori gravi care sa schimbe configuratiile politice existente, sa genereze alegeri anticipate sau “iesiri de la guvernare”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu