Am cumparat acum cateva zile cartea Sic transit gloria ...Cronica subiectiva a unui cincinal in trei ani si jumatate a lui Adrian Cioroianu. Sper sa am timp sa o citesc cel putin peste vreo saptamana. Cateva randuri ale autorului mi-au atras atentia:
"Nu cred sa mai existe-in jurul nostru sau pe o raza reperabila-un popor care sa uite atat de repede. De multe ori, aceasta uitare are un rol curativ. Romanul nu iarta-ci doar uita. Alteori, uitarea strica si duce la impresia demoralizanta ca, noi, romanii, suntem prea des tentati sa ne luam istoria de la inceput. Este motivul pentru care (...) spun ca glorii s-au consumat aproape simultan cu evenimentele. (...) Este mai curand semnul ca suntem un popor suficient de tanar incat sa amanam tinerea de minte pentru mai tarziu, Si, pana atunci, inca putem gresi." (Adrian Cioroianu).
Suntem cu adevarat un popor balcanic in toate sensurile cuvantului, cel peiorativ, implicit. De cate ori nu am uitat care ne sunt valorile, care ne sunt originile si care ne este drumul. Ne place de multe ori sa spunem ca ne-am situat intre marile imperii ale lumii (otoman, habsburgic, tarist, roman, titulaturi din perioade de timp diferite) si am fost obligati sa uitam. Fortati. Mai mult cred ca sunt lamentatii.
Astazi, partidele uita care le este istoria, uita care le sunt valorile. Astazi, uitam ca suntem in UE si parca elanul integrarii s-a pervertit intr-o autosatisfacere si automultumire mioritica. Discursurile politicienilor nostri folosesc termeni precum "europenism", "euroregiune", "fonduri structurale", "dezvoltare durabila" in baza unei logici a unui vocabular spoit, a unui altfel de limbaj de lemn.
Tindem sa repetam guvernarile "de uniune nationala" si sa concentram puterea chiar daca tendinta generala este inversa intr-o democratie sanatoasa.
Putem inca gresi? As tinde sa cred ca nu. Pana cand sa mai uitam de marirea salariilor profesorilor, de marirea pensiilor, de atragerea fondurilor nerambursabile, de monitorizarile europene pe justitie, de cei 6% din PIB pentru invatamant cheltuiti inteligent?
In sine, cartea mi-a starnit interesul. Vreau sa vad ce poate sa scrie un ministru de externe care a facut o serie de gafe memorabile in plan extern. Ministrul-gafa. I-am putea spune asa. Daca nu, sigur l-am fi uitat. Vorba autorului: uneori uitarea are un rol curativ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu