Am mai spus: in general imi plac glumele bune, bancurile "cu dichis". Am cativa prieteni care stiu o caruta de bancuri fiecare si de fiecare data cand ne mai vedem fata in fata sau on-line, tin sa ma faca sa zambesc sau sa rad cu gura pana dincolo de urechi cu ultimele noutati in materie.
Am auzit tot felul de poante din folclorul national, american, chinezesc, arabesc sau globalizat daca e sa amintesc de glumele cu Basescu, Clinton si/sau Sarkoszy.
Nu am auzit nimic insa pana acum de umorul armenesc. Nici macar nu mi-a trecut prin cap sa ma gandesc la asta vreodata pana in seara asta, cand un fost coleg "din tinerete" mi-a trimis cateva mostre pe care le-a savurat si el de la atasatul cultural al SUA la Chisinau, armean de origine. Iaca despre ce discutau baietii:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu