Ajutoarele sociale sunt la noi ca un fel de traditie. Nu sunt neaparat impotriva lor dar nici nu pot sa declar ca imi sunt "total dragi". Fara indoiala ca suntem un stat extrem de sarac, cu oameni foarte saraci dar, in acelasi timp, cu extreme foarte bine conturate. Fara indoiala ca sunt persoane care au nevoie de aceste ajutoare. Insa sunt multe cazuri in care acest ajutor e primit nejustificat. Acum, faptul ca Guvernul a spus ca sunt necesare anchete sociale pentru acordarea acestor ajutoare, mi se pare un demers de bun simt. Pana aici toate sunt bune si frumoase. Problema e ca nu sunt stabilite clare metodologii, problema e ca aceste anchete costa foarte multe resurse strategice sau sub forma banilor si nu numai. Mereu parca nu suntem pregatiti pentru asa ceva. Pana in acest punct situatiile sunt mai mult tragice, problematice. De aici insa, e un fel de revers al medaliei. Sa ai ca si conditie de acordare a acestor ajutoare aragazul cu patru ochiuri, e burlesc. Te pomenesti ca daca ai aragaz cu trei ochiuri intri la categoria beneficiarilor. Va trebui, clar, ca producatorii de profil sa schimbe "matrita de aragaz" ca sa se incadreze la noile cerinte ale pietei. Apoi, daca ai bibilici in ograda, iar te pricopsesti sa fii incadrat la categoria "burghezilor" fara drept de ajutorare din partea statului. Poate ca limbajul meu are tente marxiste sau neomarxiste, dar numai asa mi se pare ca se pot explica o asemenea matematizare Procustiana. Ce te faci daca bibilica-ti face douazeci si cinci de oua pe luna, daca din toata avutia-ti mai comercializezi zece si mai creezi si plusvaloare? E clar: tot burghez devii si te desprinzi din randurile serbilor. In consecinta, fara doar si poate ca numaratul oualor devine un sport national.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu