Olteanu vs. Romania

Citesc in presa locala cum ca in speta de la CEDO, Romania a pierdut “din cauza a sase sticle de apa minerala”. Istoricul spetei incepe in mai 1997 si ar arata cam asa: Olteanu a fost acuzat de politisti ca ar fi furat sase sticle de apa minerala. La momentul respectiv, aflandu-se in postura de suspect. Ceea ce a urmat a fost un tratament “special” din partea autoritatilor noastre. Persoana respectiva a fost agresata, a mers la spital, apoi, chiar in urma operatiei chirurgicale suferite a fost dusa la sediul politiei pentru un interogatoriu. A depus plangere penala contra politistilor care s-a finalizat in tara cu o decizie de neincepere a urmaririi penale.
Decizia CEDO s-a concretizat in incalcarea Art. 3 al Conventiei Europene conform caruia reclamantul a fost supus unor tratamente inumane din partea statului atat din punct de vedere procedural, prin neinceperea urmaririi penale asupra agentilor, car si din punct de vedere material, prin tratamentele la care a fost supusa persoana in cauza.

Citind articolul mi s-a parut usoar partinitoare relatarea. Spete la CEDO in care statul roman este in postura paratului au mai fost si vor mai fi. In mod normal, nimic din asemenea proceduri nu sunt neobisnuite. Spre exemplu, in Speta Barbu Anghelescu împotriva României, cererea nr. 46.430 din 1999, cu hotararea data in 5.10.2004, situatia a fost aproape aceeasi: o persoana oprita de politisti, acuzata ca ar fi in stare de ebrietate la volan, agresata de acestia, cu o decizie favorabila reclamantului la Curtea de Apel Pitesti dar atacata si schimbata la Curtea de Apel Craiova, urmata de decizia de scoaterea de sub acuzare a organelor politiei de catre Parchetul Militar Craiova. Hotararea CEDO a fost favorabila lui Barbu Anghelescu, sustinand ca s-a incalcat acelasi Articol 3 al Conventiei, prin care acesta a fost privat de libertate si a fost supus tratamentelor inumane. Apoi Curtea a mai decis ca decizia Curtii de Apel Craiova contrara Curtii de Apel Pitesti nu e de competenta Curtii care nu are rolul de a intervene intre instantele nationale, nu aceasta fiind cauza pe rol aflata in acel moment la CEDO. Cu toate acestea, Art. 3 a fost incalcat si decizia Parchetului Militar Craiova de a inceta urmarirea penala contra politistilor a fost nefundamentata deoarece ancheta interna nu a luat in calcul dovezile aduse la dosar de catre reclamant.

In consecinta, ambele spete nu fac altceva decat sa demonstreze competente si incompetente, drepturi si obligatii pe care fiecare parte a unui stat, fie individ, fie institutie le are de respectat in baza contractului lockeian stabilit si incetatenit prin care individul, ca parte a unei societati, transfera o parte dintre drepturile sale inerente statului pe care acesta trebuie sa i le garanteze in timp ce drepturile naturale – la viata, la proprietate si la libertate - ii sunt inviolabile.
Mai mult, in Germania, conform statistiilor, 60% dintre cetateni declara ca au inaintat o plangere contra statului, s-au folosit de institutiile judecatoresti nationale si europene pentru a-si garanta drepturile mai sus amintite. Nu mi se pare nimic anormal in a avea asemenea pozitii in fata CEDO ca cetatean, ca persoana individuala cu drepturi si cu responsabilitati aferente.
Prevad pentru urmatorii ani ca spetele contra Romaniei la CEDO se vor inmulti considerabil pe fondul lipsei de functionalitate a justitiei nationale si paratul, in particular statul roman, va pierde proces dupa proces datorita faptului ca CEDO aplica si legea precedentului care, fara indoiala, e clar "delimitata, analizata si aplicata".