“Societatea retro” ?

Aud o stire care mi se pare de-a dreptul “draguta”, ca sa ma exprim in limbajul lui Mircea Badea (un personaj extrem de placut si de relaxant de felul lui, mai ales cand nu exagereaza prea mult). Zice presa ca “uninominalizatii” parlamentari primesc prin bunavointa domnului ministru Pogea cate 70 000 de euro pentru a-si onora promisiunile din campanie. Ce te faci, insa, cand ai promis de mai mult de 70 000 de euro? Trecand peste acest aspect, altceva e mai simpatic. Se mai zice ca marea lor majoritate a alesilor nostri si-au descoperit veleitatile spirituale si spiritualizate si au facut donatiile in bani catre Biserica. Inteleg ca suntem o tara cu o puternica traditie crestin-ortodoxa, ca Biserica este si in acest moment in topul institutiilor in care romanii au cea mai multa incredere (desi, cred ca aceasta tenta e una “de refugiu”, neavand alternativa).
Nu pot insa sa inteleg de ce aceste donatii au fost facute strict catre Biserica cand mai sunt atatea spitale, scoli, adaposturi pentru batrani sau pentru copii ai strazilor care au nevoie de finantari pentru diferite utilitati. Ce imi poate garanta mie ca acesti bani donati Bisericii vor fi folositi ulterior in scopuri caritabile? Nimic, dar absolut nimic. A construi noi lacasuri de cult nu inseamna, cel putin pentru mine, a face ceva in acest scop anterior mentionat. Citeam saptamana trecuta, cred, in presa locala ca Mitropolia sustine construirea nu stiu carui adapost sau asa ceva. Sau nu am informatii de profil, sau aceasta e prima actiune de acest tip pe care o aud in aceasta sfera. Oricum noi nu avem inradacinata in mentalul comun ideea de “comunitate”, de actiuni desfasurabile in cadrul comunitatii, de rolul pe care Biserica ar trebui sa-l aiba in cadrul lor. Avem ce-i drept anumite sarbatori crestine cand mase de oameni asteapta in frig sau in ploaie sa atinga moaste in speranta “unui mai bine”. Desi, personal, nu pot sa inteleg un astfel de comportament, nu pot decat sa respect alegerea celui de langa mine si sa incerc sa nu ii incalc sfera propriei libertati, cum ar spune Mill, unul dintre fondatorii liberalismului. Nu incerc sa declar vreo linie ateista, dar nici nu pot sa inteleg “stralucirea” vesmantului bisericesc, felul in care Biserica isi minimizeaza rolul administrativ-institutional dincolo de latura sa spirituala. Nu vad credinta decat ca pe o traire si o atitudine mult prea intima in contrast total cu “afisari publice”.
Privind situatia mai pragmatic, inmultind cu aproximatie cei 70 000 de euro cu un numar de aproximativ 300 de persoane (desi nu acesta e numarul real si fix al parlamentarilor) ar insemna 21 de milioane de euro. Plecand de la simplele calcule facute de unii specialisti cum ca un kilometru de drum se face cam cu o suma ce bate undeva in jurul unui milliard, adica vreo 21 de mii de euro, s-ar fi putut construi cu aproximatie vreo mie de km de drumuri. Normal ca exemplul are un caracter simplificat dar rolul lui se inscrie in cadrul a ceea ce am putea numi lista de prioritati.
Sa-mi fie iertata lipsa de spiritualitate si spiritualizare din aceasta zi, dar, parca ar trebui ca lucrurile sa mai stea si altfel atunci cand aducem in galeria institutiilor si Biserica.