Secretul lui Polichinelle

Ma intreb care e reactia omului de rand atunci cand aude cam ce se mai intampla prin tara noastra. Ori nu au fost extrem de mediatizate inainte cazuri precum cel de la Brasov sau cel al handbalistului injunghiat pentru banalul fapt ca a sarit in ajutorul unei alte persoane, ori in ultima vreme lucrurile parca scapa de sub control. Nu e exclus totusi ca aceste cazuri (dar nu numai) sa fie puse sub lupa mass-mediei pentru a se incerca sa se propage o imagine dezolanta asupra societatii pe fondul atat de repetatei crize, pe fondul unei guvernari iresponsabile. Oricum ceea ce s-a intamplat cu Marian Cozma te face sa te gandesti de doua ori asupra a ceea ce valorizezi la nivel individual. Ma uitam prin ceea ce am scris in posturile trecute in care aminteam despre ideea de sinceritate, de sustinere reciproca, altruism nemascat. Le-am scris fara dram de ipocrizie dar pentru multi nu inseamna decat vorbe goale sau truisme. Probabil ca citite din exterior pot sa nu lase nici macar o impresie a unei urme de trairi pe care nici macar nu stiu cum sa o definesc sau sa o denumesc. De fapt, nici macar nu ma intereseaza ce urma ar putea sa lase. Imi pun, pe de o parte, intrebari despre felul in care orice om ar putea sa judece aceste lucruri din perspectiva unui outsider, imi pun, pe de alta parte, intrebari referitoare la propria persoana si la ceea ce ar trebui sa valorizez. Pare destul de ciudat sentimentul de a crede in ceva ce pentru cei mai multi nu inseamna nimic. Nu e vorba de a imagina utopii in care toti sunt egali, fericiti, in care nu exista “diviziune a muncii”. Nici pe departe. Dar parca nu pot sa trec cu vederea cand aud ca s-au gasit bani pentru administratia prezidentiala, ca s-au dat 50% mariri pentru cabinetul clujean al lui Boc. Stiu ca cele doua exemple ar putea sa ma plaseze mai spre stanga. M-as putea plasa spre dreapta spunand ca nu pot sa trec cu vederea nici suspinul feminin al doamnei Andronescu vis-à-vis de presupusa marire a salariilor profesorilor dar care, ma indoiesc ca va face ceva la sefia ministerului pe care-l pastoreste, nici degringolada de la Ministerul Apararii, nici mascarada pe care Geoana o face. Cum poti sa mai gandesti lucrurile in momentul in care unii fac afaceri (ca sa nu zic fura) cu sume de ordinul miliardelor de euro. De fapt, daca stai sa te gandesti si altfel, eticheta “Cum am facut primul milion de euro” e a gainarilor. Cu un zambet tacut mi-am adus aminte de o vorba a unei persoane cu mult mai multa experienta care spunea la un moment dat: “Mai bine repetent la scoala si premiant in viata.” Normal, ca aceste cuvinte m-au scandalizat in avantul propriu. Zambesc insa amintindu-mi de felul in care discutia a continuat, interlocutorul meu spunandu-mi ca a avut aceeasi reactie cu multi ani in urma, dar, o data cu trecerea anilor, acum vede total diferit sensul acestor cuvinte. Nu stiu cum as putea sa iau sensul acestor vorbe: eventual ca pe un sfat venit in contrabalansarea unui anumit gen de gandire proprie caracterizata printr-un sustinut grad de antifailibilism. Probabil, un secret al lui Polichinelle.