Observ din partea unei parti din mass-media, din partea unor oameni politici de nivel national si local un oarecare grad de neincredere si de discreditare a unor institute mari de cercetare si a ceea ce inseamna cercetare sociologica in domeniul social, politic, implicit.
Nimic mai gresit din acest punct de vedere. Intre un articol foarte bine scris si un sondaj de opinie realizat in baza tuturor normelor metodologice nu exista nicio diferenta.
Este cat se poate de naiva viziunea conform careia institutele de sondare a opiniei publice ar fi niste Mefistofeli, ca sa ma exprim cat se poate de plastic. Precum in orice alt domeniu, calitatea este una dintre conditiile rezistentei de piata. A oferi informatii si cifre care sa fie “felii” de realitate (bineinteles cu marja de eroare statistica extrem de usor calculabila) beneficiarului cercetarii nu inseamna altceva decat a-ti garanta calitatea si onestitatea serviciilor oferite si a-ti asigura continuitatea proiectelor.
Poate ca “greaua mostenire” pe care trebuie sa o poarte acest domeniu este aceea de a intra intr-un anumit tip de contact prea direct cu domeniul politicii (inteles in sensul cel mai larg cu putinta) si de a oferi “garantii de viitor” pentru politicienii care, in definitiv, prefera “statistici bune” pentru ei. Cum, ca orice alt domeniu si stiinta, si cercetarea sociologica nu isi permite sa intre pe terenul speculatiilor, politicienilor nu le ramane altceva de facut sa-si permita a fi “declarativi” si fata de acest domeniu. Altfel spus, asa cum presa poate fi “de tonomat” prin actiuni de discreditare, la fel, si institutele de sondare “pot fi de tonomat”.
Care ar putea fi cauza unui asemenea demers? Cel putin din punctul meu de vedere, dorinta de limitare a unor opinii si curente de idei din partea mediului politic, fie ca ma raportez la mass-media sau la agentii societatii civile, incluzand aici institutele de sondare a opiniei publice. Cum insa tuturor ne place sa discutam despre principiile clasice ale democratiei (libertate de exprimare, libertate de informare), nu pot decat sa consider ca acesti agenti anterior mentionati ne dau acesta “garantie” si acest drept.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu