Am citit acu vreo doi ani "Raiul Gainilor" a lui Dan Lungu. De fapt am luat cartea nu dupa mult timp dupa ce scriitorul a scos-o pe piata din curiozitatea de a vedea care este acea "ars poetica"(daca se poate spune asa)a lui Dan Lungu. Am avut ocazia si onoarea sa-l cunosc pe autor in ipostaza sociologului si nu am intrezarit niciun moment, la acea vreme, aceasta latura a sa.
Am citit "Raiul gainilor" cu insufletire mai ales ca am gasit in filele cartii "un alt stil". Din punctul meu de vedere, autorul impleteste intr-o maniera fireasca, ce "curge parca de la sine" analiza fina a observatorului cu descrierile fin elaborate care, mie, cel putin, imi aduc aminte de un anumit stil clasic balzacian. Limbajul personajelor e firesc. Simbolistica tuturor tablourilor se incadreaza intr-o epoca postdecembrista. Parca autorul ar avea ceva din generatia optzecistilor dar nu numai atat. Este remarcabil cum prozatorul reuseste sa prezinte lumea simpla, banalitatea ei, dar si formele pe care aceasta le ia "in ochii umanului". Este revigoranta prospetimea textului presarat inteligent cu o fina ironie. Un autor inedit greu de plasat intr-un stil anume. Intr-un cuvant, beletristica de buna calitate care merita a fi citita intr-un context in care azi multi se "intituleaza" prozatori fara a fi. Plecand de la "De ce iubim femeile" provocarea autorului: "Cum sa uiti o femeie" devine o lectura ce starneste curiozitatea oricarui "consumator de text."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu