Banc bun

Ieri am auzit un banc bun.

Un tip se duce la preot sa se spovedeasca:
-Parinte am venit sa ma spovedesc, sa va spun pacatele mele, sa imi descarc sufletul.
-Nu e nevoie, fiule. Ti-am citit blogul.

De la calitate la politica

Am auzit o stire care mi-a placut prin continutul ei: Marian Dragulescu a luat astazi a doua medalie de aur, aur de talie mondiala la Campionatele de Gimnastica de la Londra.
Este un lucru deosebit ca gimnastul roman a reusit sa revina pe podiumul mondial, loc de unde disparuse. Mentalitatea de acest tip mai rar la romani. Romanul stie una si buna: daca a luat prima palma, s-a resemnat, nu mai are forta de a reveni in cele mai multe dintre cazuri si renunta prea usor.
Exemplul lui Dragulescu, ca si cel al lui Lance Armstrong, spun multe pentru noi, ceilalti. Asta si pentru echipa nationala de fotbal acolo unde daca s-a luat primul gol de la adversari, se stie sigur ca acel meci e pierdut din start. In paranteza fie spus, de asta nu ma mai uit la meciurile nationale decat selectiv din 90 de minute iar la cele interne si mai selectiv.
Asta m-a dus cu gandul la un banc, primit de la un fost coleg, cu titlu de INVATAMINTE PENTRU VIATA:

La facerea lumii, Dumnezeu, pentru a-i ajuta pe oameni să prospere, a hotărât să dea printr-o “Lege Divină” fiecărei naţii câte două virtuţi.
Astfel, El i-a facut :

- pe elveţieni - ordonaţi şi respectuoşi faţă de legi;
- pe nemti - disciplinaţi şi raţionali;
- pe englezi - perseverenţi şi studioşi;
- pe japonezi - muncitori şi răbdători;
- pe unguri - hotărâţi şi buni meseriaşi;
- pe francezi - culţi şi rafinaţi;
- pe spanioli - veseli şi ospitalieri
………….şamd.

Când a ajuns la români, I-a spus îngerului consilier care şi nota:
- românii vor fi inteligenţi, cinstiţi şi buni politicieni..

Dupa ce a publicat-o în “Monitorul Celest”, îngerul a remarcat:
- Doamne, ai dat tuturor popoarelor câte două virtuţi, iar românilor trei. Oare în acest fel, nu cumva ei îi vor depăşi şi exploata pe toţi ceilalţi ?
- Aoleu, aşa e ! Ai dreptate ! Atunci să revenim cu o “Ordonanţă de urgenta”.
” Pentru că virtuţile Dumnezeieşti, odată acordate, nu se mai pot lua înapoi, precizez că nimeni nu va putea avea si folosi mai mult de două virtuţi, în acelaşi timp!”

MORALA:
Şi astfel, se explică de ce românii…
- care sunt inteligenţi şi cinstiţi, în nici un caz nu fac politică;
- cei care sunt cinstiţi şi fac politică, in mod sigur nu sunt inteligenţi;
- care fac politică şi sunt inteligenţi, categoric nu sunt cinstiţi.


PS: n-am incercat (nici pe departe) sa politizez stirea cu Marian Dragulescu, singura atitudine proprie e de frapare, gust "dulce-amar" intre caracterul stirii si celelalte pe care le ascult in acest moment pe fundal: instabilitate politica.....instabilitate politica....majoritate politica versus calcul personal....etc....etc....etc....

How to Steal a Million(1966)

Nu m-am gandit niciodata ca am sa laud DDTV sau sa-i fac reclama gratuita pe blogul meu.
De ce spun asta: pentru ca nu m-am gandit ca pot gasi termen laudativi pentru fratele sau sora mai mica a OTV-ului.
De ceva vreme postul in cauza transmite filme, spun ei, dintre cele mai bune. In seara asta am vazut “How to Steal a Milion”. De fapt am revazut acest film stiind ca e una dintre comediile bune pe care le-am vazut cu ceva timp in urma. Distributia este cu greutate: Peter O’Toole, Audrey Hepburn, in regia lui William Wyler.
Filmul aduce in prim plan aerul si romatismul anilor ’60, captiveaza prin inlantuirea comica si inteligenta a replicilor si, chiar daca acel happy-end pare a fi predictibil, apar detalii care dau o nota aparte, negandita cursului de actiune. Personajele au un sarm aparte, mult simt umoristic, atragand prin amestecul de inocenta, eleganta si, bineinteles, invelis de tact artistic al celor doi mari actori in sine.
E un film relaxant pentru o seara de week-end. Merita a fi vazut!

Sa mai si zambim...

Studenta sustine examenul la Economie. Subiectul : teoria economica a lui Adam Smith. Profesorul, in varsta, observa ca studenta nu are idee despre teoria economica si dorind, totusi, s-o promoveze o intreba:
- Dar care este prenumele lui Smith?
Fata se uita in sala – poate vreun coleg ii va sopti, Dar in zadar.
- Hai amintiti-va, este atat de simplu!
Fara rezultat. Profului I se face mila de studenta si parinteste o intreaba:
- Atunci, spune-mi: cum il chema pe primul barbat?
Fata rosind si evident rusinata raspunde:
- Petrica…


PS: Din categoria "studentesti"... :)

Mandri la Roland Garros

Iata ce poate sa iasa cand pasiunea se imbina cu perseverenta, cu spiritul ludic, cu talentul...intr-un cuvant ARTA.

Un colt de rai...

N-am chef sa scriu, nimic interesant prin presa care sa-mi atraga atentia, prin prisma propriei perceptii. Ma gandesc la un colt de rai, la vacanta, la odihna, la un strop de liniste....

Sa mai si zambim…

1. Este timpul alegerilor pentru funcţia de preşedinte al lumii, iar tu ai drept de veto, adică votul tău ar decide cine să fie ales. Iată şi detaliile despre cei trei candidaţi:

Candidatul A are legături cu nişte politicieni corupţi şi se bazează pe conjunctia astrelor. A avut două relaţii extraconjugale. Fumează foarte mult şi bea între 8 şi 10 pahare de martini pe zi.
Candidatul B a fost dat afară din funcţie de două ori, doarme pînă la amiază, a fumat opiu în tinereţe şi bea un sfert de litru de whisky în fiecare seară.
Candidatul C este sportiv medaliat şi erou de război. Este vegetarian, bea bere ocazional şi nu a avut niciodată relaţii extraconjugale.

Dintre aceşti trei candidaţi tu pentru cine ai opta?
Alege şi apoi citeşte răspunsurile de mai jos.

Candidatul A este Franklin D.Roosevelt.
Candidatul B este Winston Churchill.
Candidatul C este Adolf Hitler...


2. Într-un mare oraş, are loc importanta întîlnire dintre diferiţi şefi de state. La o intersecţie, maşinile preşedinţilor SUA, Rusiei şi României se ciocnesc. Aceştia coboară din maşini şi încearcă să rezolve problema:
Bush:
- Sorry!
Putin:
- Sorry too!
Basescu:
- Sorry three!

3. Un cunoscut senator a fost supus unei intervenţii chirurgicale urgente. I s-a expediat o telegramă cu următorul text: "Senatul, adunat în plen, vă urează o cît mai grabnică însănătoşire, cu 178 voturi pentru, 173 contra şi 5 abţineri".


4. Cezar organizează o luptă între creştini şi lei. În ziua cea mare, în mijlocul arenei - creştinii. Slabi, bătrîni, urîţi, prăpădiţi, tremurînd din toate încheieturile, vai de capul lor. Intră leii hămesiţi, începe lupta, urlete, sînge, praf pînă la cer. Cînd se aşează praful, în mijlocul arenei creştinii, teferi şi scuipînd alene cîte un os de leu. Romanii, impresionaţi de forţa credinţei creştinilor, îi întreabă:
- Voi ce fel de creştini sînteţi?
- Noi? Creştini democraţi!

5. La întrunirea recentă a G8, unde se discuta problema Kosovo-ului, a sîrbilor şi albanezilor, după o oră de discuţii, Jacques Chirac scoate un ceas cu capac să vadă cît este ora, iar pe capac era gravat "De la Bill Clinton pentru Jacques Chirac".
După o perioadă de discuţii, scoate şi Clinton un ceas de argint cu capac, iar pe capac era gravat "De la Jacques Chirac pentru Bill Clinton".
După altă oră de discuţii aprinse, Boris Elţîn scoate un ceas din aur cu diamante, iar pe capac era gravat "De la Matei Basarab pentru Vasile Lupu".

6. Doctorul american spune: "La noi in America medicina e asa de avansata,ca scoatem un rinichi de la unu', il transplantam la altu' si dupa 6 saptamani ala deja isi cauta de lucru!"

Doctorul german raspunde: "E nimica toata, la noi in Germania scoatem un plaman de la unu', il transplantam la altu' si dupa 4 saptamani ala deja isi cauta de lucru!"

Doctorul rus spune: "Nici asta nu-i mare scofala, la noi in Rusia scoatem 1/2 de inima de la unu', o transplantam la altu' si dupa 2 saptamani amandoi deja isi cauta de lucru!"

Se ridica doctorul roman si raspunde: "N-avem ce sa comparam, toti sunteti inapoiati fata de noi: la noi in Romania am luat unul fara creier si fara inima, l-am pus ministru de finante si acum toti isi cauta de lucru."

HAVE FUN!!!!
PS: Orice asemanare cu realitatea e pur intamplatoare.

Public relations: Spin

Anonimul locurilor iti strecoara tristetea imposibilitatilor si calci pe drumuri insotit doar de curiozitatea imediata si de speranta ascunsa ca vei putea, macar, retine vizual, poate chiar olfactiv ceva din splendoarea valurita a coastelor, a padurilor, a pasunilor, a salcamilor infloriti, a peisajului ala “semanatorist” pe care l-ai invatat si te temi ca-l uiti (desi poate e mai bine, uneori, sa-l uiti).

Cum stie EL sa ne duca “inapoi”, sa ne faca tineri, sa ne transmita intelepciunea batranilor, sa zambim copilareste si sa iubim fara prejudecati, sa uram fara furii, sa retraim tristetea caderilor si triumful norocului, sa ne refaca romani, asa venetici cum suntem.

Ce sentimentalism desuet poate fi textul asta, lalaiala nostalgica, zic, din care nu vad cum EL ar putea iesi basma curata si macar daca ar fi vina lui, rupe baerele inimii, e drept, de atata amar de ani, dar o face onest, poate chiar mai mult, pasionat, incins, “asezat” solid pe versul romanesc ivit din ascunzisurile lumii aleia de care stim cate ceva, dar despre care mai mult concepem imaginativ.

"Menestrel la Curtile Dorului"-numeste EL, candva, desfasurarea aia de trairi ivite din pamantul asta vitregit, dar viabil -si eu ma intreb cum s-ar putea traduce “dor” in engleza, nu de alta, dar stiu ca e absurd sa si incerc, nici “torment”, nici “nostalgia”, nici “sorrow”,
nici toate la un loc nu se pot apropia de sensurile adanc spirituale, profund emotive, sfasietor solitare ale romanului in dor.

De fapt, de ce m-am apucat sa vorbesc despre dor? Amintindu-mi in acesta dimineata de o persoana care imi spunea cu mai multi ani in urma, pornind de la numele meu, ca e singurul cuvant ce nu are echivalent total prin alte parti. Un fel de “Romania land of choice”.

Dor este un intrand, o usa crapata numai atat cat sa putem arunca o privire, trebuie sa stim ce se afla “dincolo”, acest dincolo – fie inauntru fie in afara - pur si simplu aflat undeva unde ni se inchid usile “in nas”, descoperim misterul numai daca ne ingaduim curiozitatea sau poate nu curiozitate, o inevitabila neliniste de teama careia trebuie sa scapam altfel copleseste. Dorul asta e, de fapt, o belea romaneasca de care e inutil sa incercam a scapa, ne strecoara nelinisti uneori inexplicabile alteori spaime determinante,
dar de cele mai multe ori un spleen neidentificat asa ca o durere surda impotriva careia este inutil sa incercam a lupta de vreme ce habar n-avem cum s-o identificam.

Dar EL ii gaseste prea bine rezonantele. Asculti, taci, il simti dar, in cuvinte, nu poti sa-l exprimi. Sau in incercarea de a-l exprima il exprimi extrem de prost. Si totusi EL poate: Tudor Gheorghe.
Created by a Spin Doctor

Un altfel de "rai al gainilor"

De cateva zile nu am inspiratie. Despre ce sa mai scriu cand totul e atat de banal, de “obisnuit”. Campania pentru prezidentiale s-a demarat neoficial. Cea pentru europarlamentare, la fel. Boc mai da si el “cate un tun” desfiintand cancelaria, dar permutand competentele si responsabilitatile la SGG, fara a spune daca vor fi si cresteri salariale pentru noile “fise de post” sau pana cand nu se vor face aici angajari. Geoana ii preseaza pe unii “sa-l incalte” pe Nastase. Mitrea se plimba pe la DNA. Ce mai? Eroii patati ai poporului. Iliescu il ironiza aseara pe Geoana la “Stirea Zilei”, “Maestrul” a devenit si el plictisit. Pe Mircea Badea il vad pentru prima oara trist intr-o emisiune. Mai construim un teren de fotbal, mai o aluna, mai o maslina. Despre ce sa scriu atunci?
Am ajuns azi in Piata Unirii. Plimbandu-mi ochii aiurea “pe pereti” am dat de galeriile de arta. Erau inchise ca altfel as fi intrat. Ce mi-a atras insa atentia? Titulul expozitiei suna cam asa: “Despre gaini, barbati si alte vietati”. Ma apropii de geamul aburit de un praf gros si intrezaresc picturile prin sticla fumurie. Nu imi spuneau nimic. Observ un tablou cu un porc “luat din pozitie frontala” de un maro sangeriu pe un fundal de verde aprins si cu un cer (probabil) alb. Ce o fi vrand sa spuna acel rat intors spre mine? Nu inteleg nimic din acest “post-postmodernism”(indraznesc sa-i spun) din arta. Nu as spune ca prefer “un cult al formelor”. Cubismul, spre exemplu il ignora sau, mai bine zis, ii dadea alte dimensiuni. Dar de ce indraznesc sa fac asemenea comparatii? Ce are a face Picasso cu ceea ce am vazut?
Zambesc insa la vederea titlului expozitiei. Ii spun interlocutorului meu despre ceea ce vad, despre faptul ca nu stiu ce sens ar putea fi dat unui asemenea titlu. Intreb ironic: “Dar locul femeii unde o fi? La alte vietati?” La care interlocutorul meu imi spune: “La gaini”. Mi s-a parut “prea buna” replica. Am ras copilareste si am pornit mai departe.

“Povestiri” la gura desktop-ului

In general, imi plac povestile cu caracter psihologic, testele de personalitate, toate nebuniile de genu’asta. Citesc pe news cum ca s-a realizat un studiu care releva faptul ca desktopul unui om evidentiaza personalitatea sa. Sa vedem atunci.














Ce ar spune desktopul meu daca ar avea gura?
Psihologul Donna Dawson spune ca daca ai prea multe foldere atunci esti dezorganizat. Acu nu am prea multe, cred. Dar abia am reinstalat toata nebunia de programe si nu am avut timp sa pun toate “save-urile” in fata ochilor. Deci, zice doamna psiholog ca as fi o persoana “dezorganizata si nesigura”. Hmmm, mai sa fie. E nevoie de o introspectie solida.
Se mai zice ca cei ce afiseaza fotografii cu succesele anterioare sunt egocentrici. Hmmm, am avut si asemenea “pozitii” de desktop. Acu, nu. Probabil ca, in baza sondajului, mi-am mai “moderat ego-ul”. Am trecut de latura asta a “tratamentului psihologic”.
Se mai zice ca daca folderele sunt imprastiate, esti o persoana dezordonata. Ce-i drept dezordonate nu le-am lasat niciodata, dar asta pentru faptul ca dioptriile cresc de la an la an si m-am gandit “sa-mi fac un pustiu de bine” macar din aceasta privinta.
Daca ai asezate “icoanele”(suna prea bine) de o parte si de alta, esti o persoana organizata. Clar nu intru la aceasta categorie. Ale mele dintotdeauna au stat in partea stanga. Acu, ca sa aduc in discutie alte asemenea teste, cica ar fi mai activata partea stanga a creierului decat cea dreapta. Adica un fel de “a gandi cu jumatate de cap”. Abundenta de foldere am de obicei dupa o luna de munca, asadar, sa inteleg ca “vreau sa am tot la indemana, ador sa detin controlul, sa-mi carmuiesc viata”. Hmmm, o fi de bine sau de rau?
Mai zice studiul ca daca folosesti fotografii ca si background, asta spune ceva despre tine. Am avut de cele mai multe ori peisaje. Asta inseamna ca sunt o persoana “ahtiata dupa calatorii.” Nu ma bucur de popularitate, clar, caci nu am avut niciodata puse fotografii cu mine si cu cei din jurul meu. Ia uite cum mai aflu cate ceva despre mine.
Daca am desktop in nuante albastre atunci doresc “sa-mi tin la secret” viata privata. Hmmmm, destopul meu e cam albastru. Asta o fi. Dar albastru e una dintre culorile mele preferate. Mai grav.
In fine, mai zice studiul ca daca pui pe desktop animale, vedete sau persoane de sex opus foarte atragatoare, inseamna ca esti “trofeist” si “ai un ego pana la cer”. Sa ma gandesc. Robert de Niro e unul dintre actorii mei preferati. Intra la categoria “vedete”? Intra. Sa-l pun negresit pe desktop. Trebuie sa fiu si eu “trofeist” si cu un “ego pana la cer” macar o data in viata.

Ikebana - un cadou "dincolo de moda" de Valentine's Day

Ikebana este o tehnică artistică de aranjare a florilor(în vase) după anumite principii, arta aranjamentele florale în stil japonez, arta tablourilor vii.Aranjamentele Ikebana au apărut în secolul al VI-lea, şi au fost folosite mai întâi la decorarea templelor budiste din Japonia. Treptat, ele au început să facă parte din viaţa de zi cu zi a locuitorilor din aceasta parte a globului. Ocupând un loc de seamă în altarul familiei din fiecare casă, aranjamentul beneficia de acelaşi respect acordat lui Budha.

Un samurai putea să fie preocupat de acţiunile sale mai mult decât orice dar în acelaşi timp putea găsi o mare satisfacţie şi linişte sufletească privind o modestă floare, într-un tot atât de modest vas. Concepţia care-l ajuta pe vechiul samurai să îmbine viaţa de războinic, tumultoasă şi aspră, cu celelalte preocupări, îl ajută pe japonezul de azi să se adapteze trepidantei vieţi moderne să muncească într-un ritm fascinant, dar să poată rămâne netulburat şi liniştit ore în şir în faţa frumuseţilor naturii, a unui aranjament floral sau a unei ceşti cu ceai.

În gramatica japoneză ikeru provine de la verbul "a trăi", şi semnifică "a face pe cineva să trăiască", iar bana provine de la cuvântul "hana"', care înseamnă "floare".Ikebana este concretizarea cea mai reprezentativă a cultului pentru frumos prezent de-a lungul istoriei în universul spiritual japonez. S-a conformat întotdeauna, faţă de celelalte arte, şi pretutindeni situaţiilor noi impuse de evoluţia simţului estetic al japonezilor. Ikebana este aducerea vieţii vegetale la dimensiunile unei încăperi, unei vaze. Elementele florale dintr-un aranjament sunt puse în vază cu intenţia transpunerii lor într-o nouă viaţă, încercându-se recrearea universului lor natural.

Aranjarea florilor este o expresie a vitalităţii, a competiţiei neîntrerupte dintre viaţă şi moarte, o artă încărcată de simboluri care a devenit o parte indispensabilă a interioarelor japoneze. Plăcerea pentru aranjarea florilor caută să exprime pacea sufletească, echilibrul din natură şi al naturii cu omul. În aranjamentul florilor se urmăresc câteva reguli specifice şi necesare cum ar fi forma imperfectă, neregularitatea, înfăţişarea simplă, săracă, dar în acelaşi timp delicată şi fragilă.

Evrika!