Vacanta...vacanta...

Din nou Mezinul

Abia ce le-am primit. Nu puteam sa nu-l remarc. Mezinul n-are stare. Cred si eu. A invatat sa mearga deci... cum sa stea in casa. Si pe deasupra vara asta mai e si capricioasa. Prima fotografie, e un "un fel de instantaneu". E surprins. Mic, rotund, falcos. Scump...chiar daca e ... "in izmene". Sau nah ce-or fi alea. Pijamale cine stie. Un lucru e clar: dupa "tinuta" as zice ca a plecat din casa fara stirea cuiva si, clar, umbrela e "sustrasa"...

La a doua, deja "ne alintam". Hmmmm, mai ca as zice ca are potential in domeniu...E cam "de fete" poza, nu-i asa?

Bineinteles, lucrurile evolueaza rapid... Deja fata aia mica si dulce care fusese "prinsa in flagrantul furtului umbrelei" si cerea "penitente" devine vesela total, caci posibila pedeapsa e elimintata, deci....totul decurge perfect. O posibila prostioara se anunta la orizont...

PS: Fara doar si poate, la final, nu e mai e nevoie sa facem cunostinta, mezinul MARIUS NECULAE.

Ciutacu a scris despre feminism...

Ciutacu a scris despre feminism pe blog. Ce e drept textul mi-a sarit in ochi din greseala. Aparand aceste randuri pe blogul meu, ar putea sa semene cu cine stie ce raspuns "inversunat" la o prima vedere. Nu e asa. Am mai spus-o si alte dati ca mi-am numit blogul asa la misto ca sa revin asupra ideii. Dincolo de asta, normal ca aspectele de gen ma intereseaza mai mult sau mai putin iar cand vine vorba despre elementele de statistica aplicata in domeniu, ma intereseaza mai mult. Acum, pornind de la ce a spus Ciutacu, vorbele sale sunt onorabile. Ceea ce mi se pare ca scapa in general societatea noastra e faptul ca nu face diferenta intre feminism, sexism si interpreteaza feminismul si chiar si sexismul intr-o maniera ce intra pe dimensiunea eroticului, ca sa ma exprim astfel. Feminismul inseamna doar a recunoaste drpturi egale femeilor cu ale barbatilor. Cred ca ar fi eronat sa se spuna ca nu poate sa fie vorba despre asa ceva. Sa ne gandim cand au obtinut femeile dreptul de vot si cand barbatii. Asta e doar un exemplu. Feminismul liberal militeaza pentru egalitatea de drepturi si de sanse, dar asta nu inseamna ca ai anumite privilegii. Din contra, sansa nu inseamna implinire. Apoi feminismul socialist venea intr-un context de igienizare a individului, a proletarului, in general. Oamenii traiu in conditii mizere, nu avea drepturi salariale, nu aveau drepturi legate de concedii, de numarul orelor de lucru pe zi. Nu aveau nimic. Era absolut necesar. Feminismul radical pare putin mai deplasat. A avea anumite drepturi doar in baza faptului ca esti femeie, e cu totul altceva. E discutabil totusi aici, spre exemplu, cand avem in vedere dreptul la concediu pentru sarcina. Pana la urma urmei asta e firea (in sensul biologic al termenului) lucrurilor. Oricum un asemenea concediu se poate oferi si barbatilor. Oricum, de aici si pana la a ajunge la matematizarea de 40-45% procentaj obligatoriu in structurile politice, cum spuneau comunistii, e foarte mult. Mult prea mult. Daca nu gasesti atatea procente si "nevoia" te face sa faci apel la femei "proaste" (cu tot respectul pentru gen). Oricum apelul constient facut la femei "proaste" (in sensul cel mai general al termenului) pentru imagine sau pentru altele nu tine de vreo viziune feminista. Poate de aici si denaturarea sensului si intelesului mesajului doctrinar. Oricum, pana una alta a vorbi despre un John Stuart Mill ca despre un feminist nu e impropriu si nu e respingator. Si spun asta pentru ca pentru unii, feminismul nu e altceva decat o "proasta eticheta" si nu cred ca o neputinta.

UPDATE: In umbra gigantilor

Fara sa ma gandesc in vreun fel, un foarte bun prieten, citindu-mi ultima postare pe blog, mi-a pus la dispozitie vreo cinci baze de date cu articole si cu carti de la Oxford, Cambridge, Harvard si multe alte Universitati de prestigiu. Ce pot sa zic mai mult decat Multumesc. Nu ma asteptam!

PS: Iar dincolo de acestea, bafta oriunde te-ai afla prin lumea aceasta si capul mereu sus! :)

In umbra gigantilor: Amitai Etzioni

Cautam de ceva vreme (mai mult in disperare de cauza) operele lui Amitai Etzioni. Acu vreo cativa ani mi-am achizitionat "Societatea monocroma" pe care am rasfoit-o si citit-o mai mult in diagonala dar fara indoiala ca meritul autorului era si este incontestabil.
Ce-i drept ce ma interesa pe mine era sa vad scrierile autorului pe problematica deciziei si nu pe relatii internationale si problematica democratiilor. Asadar am tot cautat in ultimele zile scrierile sale mai vechi sau mai noi. Normal, pe Academics n-am gasit mare lucru desi ceva-ceva gasisem. Un articol sa-l cumpar costa in jur de 30-40 de dolari in cele mai bune cazuri (si e vorba de un singur articol ca sa nu mai zic ca mie mi-ar trebui si-mi trebuie mult mai mult).
Asta fiind starea lucrurilor, am dat o simpla cautare pe "maleficul" Google dupa numele autorului. Printre primele trimiteri la lista de redare gasesc si site-ul - blogul Profesorului Etzioni. Vazusem si zilele trecute solutia gasita dar, recunosc, m-am ferit in a intra. Plecand de la presupozitia ca blogurile si site-urile personale sunt mai mult "for fun", un fel de promovare (in cele mai multe cazuri mediocra), am evitat. Cum gandurile ma tot invarteau in jurul ideii ca trebuie sa-mi gasesc si sa-mi fac o baza de date a scrierilor sale (macar ceva articole) in timp pentru a-mi face o idee clara la originile ideilor si nu din ce au spus altii, am intrat pe site-ul profesorului.
Cum sunt extrem de putine lucruri si oameni care ma mai pot impresiona la modul real, surpriza a fost una total placuta. Inca o data in plus am inteles ce inseamna sa fii om de valoare sa-ti cunosti valoarea si sa stii sa o si impartasesti cu "restul muritorilor" care aspira cel putin macar intr-un moment la a sti mai mult.
De fapt despre ce e vorba: pe blogul profesorului am gasit tot ceea ce imi era necesar: toate articolele sale arhivate cronologic si chiar mai mult decat imi era necesar. Asta e link-ul spre site-ul sau: Amitai Etzioni., spre BLOGUL SAU si AICI merita sa ajunga oricine este interesat de o asemenea lectura.