miercuri, 6 ianuarie 2010

Pentru 2010


















Mi s-a reprosat a nu stiu cata oara ca sunt ironica, ca nu respect traditiile, lucrurile care tin de un anumit feeling de Sarbatori, ca, eu nu am dorinte, cum am putut sa scriu asemenea text cu ce imi doresc pentru 2010 si tot asa.
Nu ca gandul asta ma chinuie extrem, nu ca tin sa fac confidente, dar, constat ca autoironia , parodia la care apelez de multe ori nu pentru a fugi de anumite situatii ci pentru a le “descalci”, sa spunem, nu sunt gustate.
De principiu, nu stiu daca ar trebui sa-mi pese. Dar sa spun cateva lucruri “de om normal” pentru 2010 pe care mi le doresc pentru mine.
Ca traditie, de cand ma stiu, in familia mea, la trecerea dintre ani, se spune ca trebuie sa-ti pui o dorinta care ti se va implini in anul urmator, ca starea de spirit pe care o ai in acele momente, daca esti alaturi de familie, asa va fi tot anul.
Anul trecut nu mi-am pus nicio dorinta dar in toti anii din urma mi s-a implinit ceea ce mi-am dorit. Anul acesta mi-am pus iar o dorinta. Nu e nerealizabila, asa cum nu e nici usor realizabila. O sa vad. Fara discutie ca nu voi putea spune ce e caci, conform traditiei, cica, nu poti sa spui ce a fost decat la urmatoarea trecere dintre ani.
Ce ar mai fi de zis pentru 2010. Toata ziua de intai am avut o atitudine pozitiva, nemotivata de ceva anume, dar persistenta. Cica asa va fi tot anul. De aceea mi-am propus pentru 2010 sa am o atitudine pozitiva indiferent care vor fi circumstantele.
Mi-am mai propus, de asemenea, sa-mi “apar” bucata de “covor” si daca eu voi sti ca e albastru ciel, atunci asa va fi indiferent daca unii imi vor spune ca e mov.
Fara discutie, si in raport cu analiza proprie pe care mi-o fac des si in raport cu criterii dure, nu voi incerca sa fiu mult mai incapatanata decat sunt dar nici nu voi mai tolera sa vad mov acolo unde stiu sigur ca este albastru.
De asemenea, mi-am promis pentru 2010 sa nu-mi mai pese decat de ceea ce consider ca merita din pacate chiar daca asta nu va insemna altruism, asa cum imi voi pastra fidelitatea indiscutabila fata de tot ceea ce merita.
Mi-am mai propus, pentru 2010, sa fiu la cei 1.70cm pe care ii am, fara un centimetru in plus sau in minus, asa cum nu-mi doresc altceva sa am acelasi grad de hotarare pe care l-am avut in multe alte momente si care m-a facut sa realizez ceea ce mi-am propus.
Si imi mai propun pentru 2010:da, sa fiu ironica, asa cum sunt, sa nu mai las ceea ce m-a suparat la un moment dat nerezolvat, sa "treaca de la mine" din simpla presupozitie de a fi "diplomat" nu un gen de Adriana Bahmuteanu la usa cortului. Cum, insa, observ ca doar asa esti "in carti pentru sefia de la TVR, nu stiu daca se mai merita diplomatia in cele mai multe dintre situatii".
Asta imi doresc pentru 2010 in baza principiului motto-ului propriu de viata pe care imi place sa-l amintesc uneori cand am ocazia: “per aspera ad astra!”

Un pic de cultura politica, domnilor!















M-au exasperat discutiile de la tv in perioada lansarii dezbaterilor de campanie de la Bucuresti dupa plecarea lui Bogdan Olteanu la Banca Nationala. O gramada de politicieni, de speta portocalie, au spus ca PSD-ul e “naspa”, ca a renuntat la candidat la Bucuresti in favoarea PNL-ului, ca se organizeaza tot mai prost.
S-au transferat o serie de insuficiente la nivelul acestei decizii de parca ar fi fost o cauzalitate reala si indiscutabila intre aceste decizii.
Apoi alti membri marcanti ai partidului au iesit si au vociferat extrem de rapid ca liderii sunt prosti, slabi, ca unii controleaza si controleaza prost.
Mai mult, intr-o seara, l-am vazut pe Realitatea Tv, pe prezentatorul ala care i-a luat interviul lui Basescu cu copilul lovit si pe care nu mai retin cum il cheama facand o adevarata teorie a chibritului despre decizia de semnare a acelui “gentlemen agreement” intre PSD si PNL, de parca se intalnise cu OZN-uri cu fundita roz.
Cum de a renuntat PSD-ul la la o functie parlamentara in favoarea lui Radu Stroe? De ce s-ar fi negociat neparticiparea la aceste alegeri din partea PSD-ului in schimbul sustinerii din partea PNL-ului la alegerile prezidentiale? Cat de morala este o asemenea decizie? Ce s-a pierdut?
De ce spun ca m-au exasperat discutiile. Pentru faptul ca s-a facut tam-tam pentru un fapt care este cat se poate de normal la altii, care tine de logica stricta a tipului de sistem electoral existent.
Mai clar, asemenea practici de “intelegere” (fara tenta peiorativa) intre partide sunt normale in Marea Britanie unde sistemul electoral este unul majoritat, cu circumscriptii uninominale pentru desemnarea parlamentarilor in Camera Inferioara a Parlamentului londonez.
In alta ordine de idei, partidele britanice fac un calcul clar al posibilitatii de castigare a alegerilor intr-o circumcsriptie, iar acolo uinde recunosc ca nu au sanse, lasa pe candidatul cu sanse, in baza unui acord, sa castige locul in Parlament. Asemenea “trocuri” (iar fara tenta peiorativa) se intampla si sunt normale.
Ratiunile sunt simple: nedivizarea voturilor intre candidati, oferirea de sanse reale unui candidat, configurarea unor majoritati parlamentare post electorale. E normal in baza principiului “invingatorul ia totul”.
La noi, in asemenea situatii speciale, plecarea unui candidat, principiile electorale sunt identice. In perioada normala de alegere a parlamentarilor, lucrurile cu uninominalul sunt usor diferite in sensul redistribuirii, si Bogdan Olteanu era un exemplu valid.
Acum, insa, Prigoana JR. sau Radu Stroe merg pe aceeasi lege a majoritarismului fara barter: primul clasat, unicul castigator din prima, in alta ordine de idei.
Ori acest “gentlemen agreement”, dupa cum i-au spus politicienii, poarta numele in literatura de specialitate de DESISTARE.
Cel putin plecand de la principiul votului nerisipit, practica e una care nu tine de aspecte de morala, sau de putere sau de lipsa a ei, sau de organizare sau de lipsa a ei.
E o logica politico-electorala prcticabila la cei cu ceva mai multa traditie democratica si cu mecanisme institutional-electorale stabilite clar.
Dincolo insa de teoria politica, vom vedea cine va castiga si ce va valida o astfel de practica si o astfel de candidatura precum a lui Radu Stroe dar si precum cea a ineditului Prigoana JR.

vineri, 1 ianuarie 2010

Traditii "autohtone"

Traditii de Anul Nou. E un fel de Capra de criza, de mascati, un fel de "macel" ca la Ruginoasa.

























Nu stiu care era rolul acelei cutii...























Blonda asta ma duce cu gandul la o blonda a tarii...























Aici cel mai interesant era gulerul rosu...























O palarie porticalie...
























Asta e Casper?
























Poza asta am facut-o cu dedicatie...























Aici, cel mai mult imi place "fata" cu Basescu presedinte...
























Un altul, alta....