Asta noapte am visat prost. Nu visez des, dar, daca ma aude cineva acolo in capul meu, as vrea cand visez macar sa visez bine. Am visat ca am avut un accident, nu aparea asta in vis, ci doar evenimentele urmatoare in succesiune. Ce se intampla, de fapt? Se facea ca avusesem un accident si apoi ramasesem imobilizata in pat. Prin nu stiu ce procedeu, parca mi se scosesera toate organele interne, care parca le vad si acum, erau puse intr-o galeata de metal gri, aflata neglijent undeva sub masa de spital, pe o gresie alba si plina de sange. Apoi cica mi le plantau iar in corpul meu despicat in doua pe o masa de operatie. Inima, apoi toate intestinele cu stomac cu tot. Cica doctorii le spalau de sange si le puneau mai curate in corpul meu ca intr-o covata. Eu eram mereu constienta de ce se intampla. Apoi parca imi reveneam. Fara cusaturi, fara cicatricii. Si, ca sa fie tacamul complet, mi s-a repetat faza, doar ca a doua oara, se stia de prima oara, imaginile se repetau cu mentiunea ca toate organele mele trebuiau acum spalate cu mai multe grija caci exista riscul sa intre in putrefactie. Asta spuneau doctorii. Parca, eram in filmele alea proaste de groaza sau horror.
De principiu, nu stiu ce inseamna toate astea si ce s-a refulat si adunat in subconstient de s-a coagulat in asemnea imagini. Cert e ca m-au indispus azi. Mi-au tot venit prin cap tot felul de flash-uri care pozitive, care negative, bulversandu-ma. Am rezumat mental tot felul de presupozitii pe care am incercat sa mi le demonstrez, apoi sa mi le infirm dintr-o dorinta de a nu ucide “dorinta de liniste”. Mi-am mai rezumat apoi multe dintre lucrurile intamplate in ultima vreme si care imi darama principiile mele de viata stabilite in baza mentalitatii proprii si a multor evenimente care s-au tot succedat prin viata mea pana acum. M-am inciudat pe principiul stipulat cu ceva timp in urma de unul dintre “indrumatorii” mei (sa spun): “daca ai intrat pe aceasta usa, vei pleca de aici cu si mai multe intrebari”. Mai ca imi venea sa strig in gura mare: varsatorii sunt considerate persoanele care merg dupa principii logice. Au nevoie de certitudini, nu de situatii alambicate. Apoi m-m gandit sa renunt. Mi-am adus aminte ca azi e in 13 si mi-am adus aminte ce faceam acum exact 6 luni, intr-o zi de marti. Mi s-au mai succedat prin minte alte valuri de ganduri pana cand m-am decis “sa iau aer”. Asa ca m-am dus sa vad Iasul “gatit” de sarbatori pe un frig pe care in alte circumstante l-as fi simtit mult pregnant. Ciudat: nelinistile “filozofice” basesciene revin chiar daca s-a terminat campania. Sau poate cu atat mai putin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu