Urare pentru 2010!

BOC, BOC, BOC la usa ta,
Vreau sa iti urez ceva.
Iti doresc sa fii Nastase,
Sa ai minim patru case.
Iti urez sa fii Videanu,
Ca sa vinzi borduri tot anu.
Sa fii mai istet ca Geoana,
Si la bani peste Prigoana.
Sa tot bei coniac cu toiu
Ca nea Nicu Vacaroiu.
Ca Basescu de barbat
Ca sa dormi cu Udrea-n pat.
Asta am avut de spus.


LA MULTI ANI!
Paharul sus!

Creatie proprie

Una dintre placerile proprii e si pierderea de vreme prin bucatarie atunci cand am chef, cand imi face reala placere. Asta e una dintre "creatiile" proprii pe ziua de azi.

Bilant pentru 2009 si sperante pentru 2010

Toata lumea pare prinsa de spiritul Sarbatorilor pana-n dinti. Mai un cozonac, mai o prajitura, o fipturica, un vin, o rachie. Mai o vizita la “matushe”, mai un tip colocvial de dating cu bunicii, nurorile, finii, verisorii, cumatrii si tot asa. Peste tot bautura, mancare ce trebuie acompaniate fara discutii de complimente dragastoase pentru ca gospodinele sa nu se simta lezate in amorul propriul, iar gospodarilor sa nu li se taie elanul orgolios in virtutea faptului ca vinul calcat cu picioarele proprii n-ar fi prea tare, prea aromat sau prea dulce.
Sarbatorile astea par a fi niste sarbatori ale consensului total. Nu se discuta prea mult sau prea profund de “problemele tarii” sau personale sau, daca vorba e adusa, de face asa, intr-o maniera sagalnica, in fata unui pahar vesel. Il mai vezi pe Boc “dantuind” pinguinul si, normal, ca nu poti sa nu zambesti. “Noi sa fim sanatosi ca tot suntem la final de an si om lua-o noi de la capat in 2010”.
Ce bilant sa fac atunci pentru 2009? Sau ce sa-mi propun pentru 2010? Ca a fost bine, ca a fost rau, ca a fost conform asteptarilor, ca nu a fost. Ca ma astept sa ajung pe Marte in 2010, ca nu ma astept, ca vreau sanatate sau ca nu vreau, ca vreau ca Honorius Prigoana sa-si implinieasca visul si sa ajunga parlamentar, la limita de varsta, la sfarsit de an sau ca nu vreau, ca m-a dezamagit Geoana ca n-a iesit presedinte sau ca nu m-a dezamagit.
Asadar ce vreau eu pentru 2010? Vreau sa joc table in fata blocului cu vecinul de la etajul 7, sa bem bere calda si sa injuram tantarii care ne-ar chinui si “sustrage” atentia de la zarurile norocoase de sase-sase, sa rupem gura targului cu ultimele perechi de izmene luate pe sub mana din Ucraina incat sa moara si Catalin Botezatu de ciuda unicatelor, sa scuipam seminte la meciul dintre Steaua si Ceahlaul urland in gura mare din tribune stihuri din Bocaccio despre dragostea curteneasca din secolul al XII-lea.
Si ca fericirea si implinirea proprie sa fie complete, vreau ca in timpul liber sa candidez si eu, si vecinul de la 7, eu la presedintie iar el sa devine seful Cabinetului meu impreuna cu nepoata lui careia i-am asigura functia de Ministru al Dezvoltarii Personale Individuale si Colective.
Altceva nu -mi doresc mai mult.

Ninge pe Moldova

O piesa cu niste versuri extraordinare.


Cenaclul Flacara - Ninge pe Moldova
Asculta mai multe audio Muzica

In spirit de Craciun...

As vrea sa traiesc in Romania lui Mircea Badea

Aseara mi-am chinuit somnul. Desi eram suficient de rupta de oboseala, a existat un moment care merita nesomnul meu. Si trebuie sa precizez ca sunt putine, chiar foarte putine, uneori. De multe ori am amanat Prohodul sau Slujba Invierii. Aseara, nu, chiar daca am dormit o bucata cu tv-ul deschis si am calcat pe ochelari cand m-am trezit. Dar pentru a nu comite un sacrilegiu fata de cele Sfinte, mai bine, sa trec la subiect, sa spun ce asteptam aseara.
Asadar, aseara voiam sa-l vad pe Mircea Badea. Anuntase cu o seara inainte ca iese cu penele "in fund" si trebuia sa vad momentul. Bre, Mircea, am atipit la cateva momente in emisiunea ta de aseara (desi o urmaresc fidel) dar momentul a fost memorabil. As putea, eventual, sa spun ca ma asteptam la un decupaj de mai multe pene ca sa te ironizez dar ar fi de prisos sa spun ca nu meriti asemenea ganduri.
Ai fost "dumnezeu pe pamant", ca sa te citez. Cine socoate ca te-ai facut "de rahat", socoate prost, dar foarte prost. Fanfaronii sunt falsi pentru neinitiati. Iti declar eu, neinsemnatul de mine, "dragoste" eterna. Si stii de ce, Mircea Badea? Pentru ca esti unul dintre putinii oameni de cuvant pe care tarisoara asta ii mai are. Pentru ca esti tot ceea ce, din pacate, multi oameni politici nu sunt! Mai ca te-as propune presedinte dar stiu ca ai sa refuzi, asa cum ai refuzat si premiul de la 10 pentru Romania, cu titlul "ca nu esti jurnalist, asa cum nu esti nici om politic".
Lasand gluma la o parte, cred si sustin ca esti "unul dintre putinele lucruri adevarate din Romanica noastra", vorba unui "consfatuitor politic" de-al meu.

PS: Randurile de mai sus sunt pe post de laudatio pentru Gala 10 pentru Romania. Le meriti din plin si crede-ma ca nu fac des laude si, nici intr-un caz, nemeritate

Trebuie Geoana schimbat?

In ultimele zile, PSD fierbe. Dar nu numai PSD fierbe. PSD a fiert in ultimele zile, asta dupa ce si PNL a avut o runda cu Tariceanu versus Antonescu. Apele s-au linistit dupa ce Crin Antonescu a iesit public la Gabi Firea si a spus ca intr-o zi vor avea o singura cale in partid. Asa a fost.
Nu s-a terminat bine episodul, ca au inceput sa se tulbure apele in PSD. Dupa esecul electoral(mai mare sau mai mic), s-a dorit si se doreste capul lui Geoana. S-au reactivat grupul de la Cluj, apoi Mitrea, s-a discutat “la cafenea” cu Oprescu, cu Cristi Diaconescu.
Am mai spus-o mai demult pe acest blog: dupa alegerile prezidentiale vor miscari de forte in partide.
Ceea ce e surprinzatoare, e violenta lor, polaritatea lor. Contextul pare a fi determinat insa de castigarea alegerilor tot de Traian Basescu.
N-ar fi prima data cand s-a incercat izolarea PSD-ului in opozitie, n-ar fi prima data cand s-a incercat dezmembrarea PNL-ului. Doar “balamaua” UDMR-ista ramane mereu in picioare si mereu la guvernare.
In alta ordine de idei, nu cred ca se vor schimba cadrele in niciun partid, asa cum nu se va intampla nici in PSD, asa cum nu s-a intamplat nici in PNL, asa cum nu se va lepada nici PD-L-ul de Elena Udrea.
Daca Geoana trebuie sa plece sau nu din functia de presedinte, am dubii. Nu cred ca se va ajunge la altceva cu un alt presedinte de partid, asa cum nu cred ca se vor aduce imbunatatiri cu Geoana presedinte.
Nu cred insa ca aici e esenta problemei. Problema reala acum e felul in care gestioneaza partidele, fie PSD, fie PNL, acest tip de situatie. Mi se pare ca inregistram un deficit democratic pe zi ce trece de cand s-a validat acest nou mandat al lui Basescu. Poate pe termen lung ma voi insela: poate am sa vad un Guvern stabil, poate am sa vad un buget clar, poate am sa vad crestere economica, poate am sa aud de minimizarea efectelor crizei economice, poate am sa aud de programe de guvernare, poate nu am sa mai vad un presedinte strict jucator politic.
Deocamdata, vad un Basescu periclitator al democratiei prin “ghionturile” pe care le da cand lui Tariceanu, cand lui Dancu, cand lui Sirbu, poate-poate “inamicii colorati” ies de pe esichierul politic, poate se izoleaza, poate mai scad din forta proprie.
Aici vad reala esenta a lucrurilor. In rest, daca Geoana va fi sau nu schimbat, se prea poate. E un presedinte al partidului asa cum au mai fost si altii. A avut si momente stralucitoare cat si sterse in campania in care a trecut. Pana acolo insa, important e, cred, felul in care se va face daca se va face. Sper, intr-o maniera suficient de eleganta asa incat stanga romaneasca sa se pastreze cel putin acolo unde este.

Am constat ca “mi-am corcit” gandirea

Asta noapte am visat prost. Nu visez des, dar, daca ma aude cineva acolo in capul meu, as vrea cand visez macar sa visez bine. Am visat ca am avut un accident, nu aparea asta in vis, ci doar evenimentele urmatoare in succesiune. Ce se intampla, de fapt? Se facea ca avusesem un accident si apoi ramasesem imobilizata in pat. Prin nu stiu ce procedeu, parca mi se scosesera toate organele interne, care parca le vad si acum, erau puse intr-o galeata de metal gri, aflata neglijent undeva sub masa de spital, pe o gresie alba si plina de sange. Apoi cica mi le plantau iar in corpul meu despicat in doua pe o masa de operatie. Inima, apoi toate intestinele cu stomac cu tot. Cica doctorii le spalau de sange si le puneau mai curate in corpul meu ca intr-o covata. Eu eram mereu constienta de ce se intampla. Apoi parca imi reveneam. Fara cusaturi, fara cicatricii. Si, ca sa fie tacamul complet, mi s-a repetat faza, doar ca a doua oara, se stia de prima oara, imaginile se repetau cu mentiunea ca toate organele mele trebuiau acum spalate cu mai multe grija caci exista riscul sa intre in putrefactie. Asta spuneau doctorii. Parca, eram in filmele alea proaste de groaza sau horror.
De principiu, nu stiu ce inseamna toate astea si ce s-a refulat si adunat in subconstient de s-a coagulat in asemnea imagini. Cert e ca m-au indispus azi. Mi-au tot venit prin cap tot felul de flash-uri care pozitive, care negative, bulversandu-ma. Am rezumat mental tot felul de presupozitii pe care am incercat sa mi le demonstrez, apoi sa mi le infirm dintr-o dorinta de a nu ucide “dorinta de liniste”. Mi-am mai rezumat apoi multe dintre lucrurile intamplate in ultima vreme si care imi darama principiile mele de viata stabilite in baza mentalitatii proprii si a multor evenimente care s-au tot succedat prin viata mea pana acum. M-am inciudat pe principiul stipulat cu ceva timp in urma de unul dintre “indrumatorii” mei (sa spun): “daca ai intrat pe aceasta usa, vei pleca de aici cu si mai multe intrebari”. Mai ca imi venea sa strig in gura mare: varsatorii sunt considerate persoanele care merg dupa principii logice. Au nevoie de certitudini, nu de situatii alambicate. Apoi m-m gandit sa renunt. Mi-am adus aminte ca azi e in 13 si mi-am adus aminte ce faceam acum exact 6 luni, intr-o zi de marti. Mi s-au mai succedat prin minte alte valuri de ganduri pana cand m-am decis “sa iau aer”. Asa ca m-am dus sa vad Iasul “gatit” de sarbatori pe un frig pe care in alte circumstante l-as fi simtit mult pregnant. Ciudat: nelinistile “filozofice” basesciene revin chiar daca s-a terminat campania. Sau poate cu atat mai putin...

De ce cred ca decizia Curtii Constitutionale e un fel de "frectie la piciorul de lemn"

De principiu, cred ca alegerile prezidentiale vor ramane in mentalul multora dintre noi ca "alegeri cu rezultat incert", posibil fraudate. De fapt, cred ca alegerile au fost fraudate indiferent de partid, asa cum incep tot mai mult sa cred ca toate alegerile din 90 incoace au tot fost fraudate.
Ma intreb de fapt, dupa ultimele evenimente, cat de mare poate fi frauda pe partid in parte? 100 000 de voturi? 200 000? Mai mult?
Declar insa cu tarie, chiar si cu istoria ultimelor sondaje, ca nu mi-am pierdut increderea in acestea. Lucrez cu asa ceva si imi sustin pozitia, asa cum am mai facut-o si in alte situatii: pot sa fac oricand un sondaj pe un esantion de 800 - 1200 - 2400 etc care sa fie total corect. Cred in sondajele care au fost date publicitatii dupa primul tur. De fapt, trebuie remarcat aici un lucru: toate sondajele care dadeau prioritate lui Geoana cu cel putin 4 procente sunt interpretabile din cauza marjei de eroare. Cele 4 procente pot fi spulberate de aceeasi marja de eroare. Nimeni nu a spus la acele sondaje care era talia esantionului si, implicit, marja de eroare.
Asta pe de o parte.
Situatia de-a doua e legata de implicarea Curtii Constitutionale.
Solutia cu renumararea voturilor nule, mi se pare un fel de decizie de "compromis", de "inchis gura". Prost sa fii sa crezi ca fraudatorii sunt prosti. Ca se lasa la mana voturilor nule.
Fraudarea alegerilor e greu de dovedit in instanta. E dificil sa demonstrezi cateva zeci de mii de cazuri individuale. Sa fim seriosi. Pana acolo insa, decizia Curtii de a numara ceva ce poate sa prezinte sau nu interes real (si cred ca nu prezinta interes real), nu are pecedent la noi.
De principiu, statul nostru are la baza principiile dreptului romano-german iar legea precedentului e specifica traditiei de drept anglo-saxon. Cu toate acestea, lipsa precedentului pe o asemenea problema ingreuneaza acordul pentru o decizie favorabila in sensul anularii alegerilor sau acordului pentru renumararea tuturor voturilor, inclusiv a celor din diaspora, inclusiv corelarii cu CNP-urile votantilor, inclusiv, eventualelor declaratii luate individual, cumva in baza pasului statistic, alegatorilor, in ideea de a se vedea daca au fost la vot, daca nu sunt morti sau disparuti cu exceptia zilei de 6 decembrie 2009.
Dincolo de aceasta ironie a randurilor de mai sus si a sortii (asta e un fel de metaironie), e greu de spus cum am putea privi o decizie a Curtii Constitutionale de a renumara toate voturile. Cu privire la decizia de a numara voturile nule, m-am lamurit. Nu e de real interes. Spun asta si o sustin chiar daca ar putea sa para ca sfidez regulile democratiei. De fapt, cred ca le mimeaza altii.
Unii ar putea spune, eventual, control democratic. Foarte bine! Altii, ar putea invoca aspecte de genul: am fi singura tara din UE care ar face asa ceva.
Cert e pentru mine ca am ramas cu o incertitudine cu privire la aceste alegeri. Daca aceasta e starea generala, prevad pentru viitor o prezenta mai scazuta la vot. De ce? Pentru ca daca alegerile au fost fraudate, nu mai reprezinta vointa mea, ca elector, asa cum nu mai sunt garantul vointei comune, a masei electorale. Apoi daca s-au fraudat, iar fraudatorii au scapat, atunci nimic nu imi va garanta ca actul nu se va mai repeta, asa cum nimic nu imi va mai garanta ca fraudele vor fi si mai mari.
De principiu cred, si nu numai de principiu, cred ca am dat cativa pasi inapoi pe calea consolidarii democratice interne.

Azi tindea sa ninga.....

Dupa turul II

Sa trec asadar in revista cateva aspecte dupa cel de-al doilea tur. Incep prin a spune ca l-am sustinut clar pe Mircea Geoana in aceasta campanie. Daca e sa o spun pana la capat, inaintea primului tur, cel putin vreo doua saptamani, aveam dubii ca poate castiga. Nu m-am indoit ca nu va intra in turul doi, dar aveam dubii ca ar putea castiga.
In acest moment cred ca el a fost adevaratul castigator.
Ma voi justifica in cele spuse anterior in cadrul a ceea ce voi avea de remarcat dintr-o perspectiva proprie de observator dar si de persoana interesata si implicata in “miezul evenimentelor”.

1. In general vorbind, cred ca din acest moment, trebuie sa invatam lectia coalitiilor. Nu va mai fi niciun partid suficient de puternic incat sa obtina majoritatile dorite. E un aspect ce va insemna tradari si migrari la fiecare 4-5 ani. In Marea Britanie e un sistem de doua partide si jumatate, du liberal-democratii care sunt cand deoparte, cand de cealalta. La noi, in baza sistemului pluripartidist “partidul-balama” va fi mereu in schimbare de identitate (PNL, sau UDMR, sau PRM, sau PNG, pentru ultimele doua daca se va schimba legea uninominalului pentru alegerile parlamentare viitoare care sa le permita sa devina partide parlamentare).

2. Rezultatele alegerilor au fost extrem de stranse. Diferenta dintre cei doi candidati a fost de putin peste jumatate de procent, cateva zeci de mii de voturi. Din aceasta cauza, nu vad un castigator legitim pana la capat. Daca diferenta intre cei doi canidati era de 2-3 procente (in favoarea unuia sau a altuia), puteam sa am o minima siguranta ca alegerile exprima reala vointa a electoratului, in totalitatea sa.

3. Numarul voturilor nule este mai mare decat diferenta dinre cei doi candidati, iar numarul voturilor nule mi se pare destul de mare la nivelul tarii. De aici, inca o stirbire de legitimitate a castigului.

4. Numarul alegatorilor din diaspora a fost extrem de mare fata de prezenta la vot la celelalte alegeri (daca nu ma insel e vorba de circa 160 000 de persona acum, fata de circa 80 000 in primul tur si circa 30 000 de persoane la alegerile europene)

5. Procentajul de circa 70-80% in favoarea lui Basescu numai in diaspora pare batator la ochi. De ce nu are si in tara asemenea diferente majore? Apoi mi se pare nelegitim ca presedintele sa fie decis de acei care au considerat ca nu mai pot trai in tara in regimul lui Basescu.

6. In toate sectiile speciale din tara a castigat Traian Basescu. Mi se pare suspect.

7. La nivel de Iasi, mi se pare de neimaginat (subiectiv poate) ca un candidat sa castige DOAR CU APROXIMATIV 300 de voturi in fata celuilalt prin raportare la talia umana totala a orasului.

8. Apoi, pentru orasul Iasi, presedintele nu a fost decis de ieseni: sectia cu cea mai mare prezenta la vot a fost la Gara, unde au votat circa 1600 de persoane din care circa 900 cu Basescu.

9. Cred ca asa cum arata procentele a fost mai mult un vot anti-Basescu decat pro-Geoana.

In aceste conditii, ma intreb care ar putea fi formula electorala cea mai buna, ca si legislatie si formula de desfasurare care sa nu lase portite si sa duca la alegeri corecte.

Apoi ma intreb si am si curiozitatea daca s-ar putea verifica la sange listele din sectiile speciale din tara si daca s-ar mai putea verifica cele din strainatate bineinteles, corelate cu cele suplimentare din sectiile obisnuite precum si cu cele obisnuite.


Si sa inchei la o prima mana cu o vorba care mi s-a parut "prea buna" in simplitatea ei, profunzimea ei, ironia ei, inocenta ei (asta pentru ca am auzit-o dintr-o gura extrem de inocenta"):

"ne-am culcat cu un presedinte si ne-am trezit cu un altul..."

Protestul din Piata Unirii

M-am nimerit sa fiu in Centru in seara asta si sa prind si eu scandarile din Piata Unirii care s-au scurs lasciv pana in fata sediului din Stefan al PD-L-ului de unde apoi s-au stins ca din senin.
Nu stiam despre ce e vorba sau cu ce scop doar atat am auzit strigandu-se de o voce extrem de sonora: "comunistii!"
Am citit apoi in Ziarul de iasi cum ca ar fi o miscare spontana a tinerilor contra comunismului si contra lui Mircea Geoana.

Cateva remarci subiective as avea:

1. Nu cred ca acea manifestare a fost miscare spontana. Cred ca a fost clar regizata la Iasi si spun asta deoarece pe multi dintre cei din respectivul grup ii cunosc si mi se par mai mult pro-Basescu decat contra principiilor nealterate care privesc comunismul.

2. Din punctul meu de vedere, cred ca e o prostie imensa sa iesi in strada si sa strigi lozinci contra comunismului dupa 20 de ani. Cred ca acei tineri care erau in acel grup nici macar unii dintre ei nu facusera bine ochi in 89.

Dar sa ma explic, de ce consider ca e o prostie.

UNU: De ce nu au fost "barbati si barbate" sa strige direct "jos Mircea GEAOANA ! SUS, BASESCU!" Ca, de fapt, aici era esenta "jocului psihologiei maselor".

DOI: Daca Mircea Geoana va ajunge presedinte va fi, de departe, primul presedinte din 89 incoace care va intra sub regulile stricte ale jocului de coalitie. Am mai declarat pe acest blog ca nu cunoastem termenul de coabitare ca democratie tanara ce suntem. Mircea Geoana e acum in miezul unei astfel de situatii: o coalitie stabilita ex ante si, mai mult, un posibil viitor prim-ministru apolitic.

In alta ordine de idei, abia in acest moment orice posibil abuz de putere este limitat, abia acum mecanismele democratice pot sa functioneze: coabitare, lobby, regula majoritatii legitimatoare, mecanismele constitutionale si politice gen raporturi Parlament - Guvern - Presedinte, principiul real al separarii puterilor in stat care sa legitimeze functionalitatea unui sistem parlamentar (cum este statul nostru), construct in care Parlamentul sa fie prima vioara, Guvernul sa aiba increderea sa, presedintele sa nu fie altceva decat garantul puterilor si liantul dintre ele.

Asadar, care mai este utilitatea si finalitatea reale a folosirii termenului de "comunism" in acest context? Oare de ce nu pun mana tinerii inflacarati pe care i-am vazut in seara asta pe o carte de istorie politica si pe una de ideologii politice ca sa vada daca intr-un asemenea context politic, istoric, cultural, social, economic mai pot folosi asemenea termeni si derivati.

De asta spuneam mai sus: de ce nu s-au imbracat in portocaliu si nu au strigat onest, in baza credintelor lor politice "jos Mircea Geoana! traiasca Basescu!" Lucrurile ar fi fost mult mai oneste decat zumzetul facut de ei (premeditat cred) intr-o dupa-amiaza linistita si nu prea racoroasa in care lumea iesise la o plimbare de seara ca tot mai era, printre altele, si 1 Decembrie.