Dreptul constitutional stabileste competentele institutionale ale executivului atat la noi cat oricunde pe Glob. Mai mult decat atat analizele ulterioare de profil incearca sa contureze lipsurile, sa le minimizeze si sa gaseasca solutii de imbunatatire in baza practicii institutionale.
Guvernul actual pare insa ca incalca orice lege si evolutie normala institutionala. De fapt, orice logica ce tine de mecanisme de functionare normale este incalcata de mecanismele cu implicatii strict politice.
De ce spun asta?
Unu: pentru ca evolutia Guvernele Boc 1 si Boc 2 a demonstrat lipsa de functionalitate in cadrul unei coalitii (politice, fara discutie). De fapt, aceasta meteahna nu e specifica numai pentru acest guvern. Alianta D.A. a avut aceleasi probleme de functionalitate: lupta intre presedinte si prim-ministru (Basescu vs. Tariceanu) sau lupta intre ministerele conduse de o culoare sau alta. Si in trecut, si acum s-au blocat ministerele conduse de colegii de alianta, banii au fost dati cu “strangere la punga”, s-au diminuat bugetele acestor ministere apoi pe fondul sfintelor crize sau intereselor nationale, s-au blocat posturile in deconcentrate din pixul premierului pentru culoarea de apartenenta.
Doi: restrangerea de posturi ministeriale doar pe o culoare politica nu aduce nici atat functionalitate caci oamenii care conduc doua, trei sau, mai stii, patru ministere trebuie sa fie, fara doar si poate, “produse ale Renasterii”, “oameni noi” care sa aiba competente “multilateral dezvoltate”.
Trei: asumarea programului de guvernare. Actualul guvern Boc ar dori sa fie cu “fundul in tot atatea luntrii” de cate ar avea nevoie. Sa-si pastreze functiile in executiv pana la alegeri pentru a avea fraiele, sa nu fie demis prin motiune, ceea ce ar fi rusinos prin raportare la forta reala poltico-administrativa. Printre altele un guvern care refuza sa plece dupa motiune nu ar mai putea sa adopte ordonante de urgente care sa abroge legi deja votate intr-un legislativ fata de care nu are sustinere si nici majoritate, implicit. Dar o grupare in jurul lui Boc ce sa nu-si asume reformele “de criza” “vizibile, dar care lipsesc cu desavarsire”.
Si patru, dar nu in cele din urma: logica constitutional-institutionala stabilita in anii nouazeci de ctitorul Iorgovan, dadea forta premierului in fata presedintelui pe fondul unor experiente frustrante anterioare Revolutiei. Astazi, aceasta logica este una intoarsa. Boc este servantul si executantul lui Basescu. Problema apare in momentul in care apare abuzul de putere presidential. Mult discutata reforma institutionala pare sa fie anihilata de dorinte prezidentiale ce nu se pot traduce in altceva decat abuz de putere, fie ca e vorba de Guvern, fie ca e vorba de Parlament, justitie, mass-media, servicii secrete, etc.
Din toate aceste considerente, pornind de la logica lui “ce ar trebui sa fie” si ajungand la logica lui “ceea ce este”, Guvernele Boc1, Boc 2, Boc 3 si care ar mai putea fi devin o variabila controversata a practicii in cadrul unei democratii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu