De principiu nu cred in chestii oculte, asa cum nu cred nici in religie. Pe vremuri m-a pasionat astrologia: a cauta “carul mic”, “carul mare”, “steaua ciobanului”, “fizionomia leului” printre stelele unui cer senin era o reala placere iar cand am avut ocazia sa dau peste vreun telescop nu m-am ferit de vreo experienta in domeniu.
Unde vreau insa sa ajung: cred (cu limitele de rigoare) in zodii. Cred mai degraba in caracteristicile specifice ale unii zodii. Varsator cum ma stiu de cand m-am nascut, toate zodiacele in care ma mai uit de curiozitate de principiu, “ma cunosc si ma descriu” ca persoana care merge pe principiile logice. In paranteza fie spus, in liceu logica a fost un chin pentru mine (fiindca nu-mi placea profesoara) iar in facultate, am luat totul ca pe o provocare cu fortele proprii.
Inchizand insa inca o data paranteza, astazi astrele s-au inselat. Trecand la ceea ce vreau sa zic de la inceput, am plecat azi, cam pe la pranz, cu treburi prin targ. Cum eram in relativa intarziere, am decis sa iau un taxi pentru a-mi usura timpii de parcurs. Ies asadar in strada, dau de lungul sir de masini galbene si, asa cum obisnuiesc din ratiuni logice (ca tot faceam apel la ea) aleg la intamplare unul mai de la capatul ascendant al sirului Indian ca sa nu ma incurce prea tare pana da in artera principala. Asadar, aleg unul dintre taxiurile din sir, ma instalez pe scaun si dau comanda de drum. Nefiind prea atenta la interlocutorul meu sofer, cu gandul la ordinea logica (inca o data) a locurilor in care trebuie sa ajung, cat de repede, cu ce posibile pauze care pe unde, meditatia proprie mi-a fost intrerupta de vocea unui tinerel care m-a intrebat: “vreti sa ma duceti dumneavoastra?”
Primul gand care mi-a trecut prin minte, era ca eu eram clar pe scaunul din dreapta si, nici pe departe, nu ma instalasem in vreo masina englezeasca. Am inceput sa ma gandesc apoi amuzata in fractiunea urmatoare de secunda: “La naiba, oare pana mai intarzii sa-mi iau carnetul!”
Dincolo de aceste fractiuni de secunda, am intors si eu privirea sa vad peste ce OZN de taxi dadusem si cine-l conducea. Am dat peste “un tanar extrem de tanar” (dupa aliura). Bineinteles, facand apel acel tip de hard thought (ca tot tine de zodii), m-am intrebat (tot asa in fractiuni de secunda) daca o fi avand carnetul luat, daca n-o fi suplinind prezenta tatalui plecat sa bea o bere dar care l-a lasat la butoane, daca are 18 ani. M-am gandit apoi ca face misto sau ca e in categoria acelor “naivi” care nu cunosc Iasul din dorinta de a te plimba cel putin prin jumatate din oras ca sa iasa casa apoi. N-am putut sa intreb decat de cat timp lucreaza ca sofer si cum de a fost angajat asa.
Mi-a zis ca e prima zi. Sincer mi se parea ca totul e ca intr-un vis si tine eventual de o gluma proasta. L-am ghidat asadar o bucata din drum. Mai mult locatia mea ma ducea fix spre centru si orice novice nu si-ar fi pus probleme. Sentimentul meu insa era tot de gluma proasta. Oricum, aspectele astea de ordin personal au devenit certitudini atunci cand baiatul a depasit un tramvai, s-a bagat in fata lui pe sine cu un viraj destul de abrupt care m-a facut sa ma agat de geanta, si s-a blocat intr-o intersectie, blocandu-i si pe cei din fata si pe cei din urma (chiar daca trebuie sa recunosc ca imi place viteza si m-am plimbat cel putin din drumul de la Piatra Neamt spre Vatra Dornei cu mult peste viteza permisa pe un drum in serpentine).
In multitudinea de clacxoane care au inceput sa sune de prin toate partile, ma convinsesem ca tanarul nu glumea: sigur era in prima zi de lucru si nu avea habar de Iasi.
Pusa in situatia de a fi soferul soferului, cel putin logica zodiacala ar fi trebuit sa functioneze din prima, dar cand soferul profesionist vezi doamne iti zice: “nu vrei sa ma conduci”, primul lucru care iti vine in minte e spiritul de fenta sau de gluma.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu