Dusmanii poporului

Expresia mi-e familiara din comunism. Desemnau, dupa stiinta mea, pe acei care se opuneau regimului, sistemului, cei care puteau sa aiba potential de punere sub semnul intrebarii a insesi formei de guvernamant. Dusmani ai poporului puteau fi posibilii dizidenti care mai puteau sa arunce un ochi pe vreun ziar vestic sau sa asculte Romania Libera ascunsi in pod. Dusmani ai poporului puteau fi cei care, in interiorul statului, puteau contesta “evolutia multilateral dezvoltata” a patriei sau care puteau sa ridice din sprancene la vederea planurilor cincinale, intotdeauna de succes.
Astazi, insa, se pare ca “dusmanii poporului” persista. Democratia noastra nu mai e “populara” (ca in vechiul regim) ci, prezidentiala, in logica lui Blaga, ca doar parlamentara e “anticonstitutional” sa declari.
Poporul a ramas, de principiu, acelasi: magarul de greutate al dictatorului sau al presedintelui. E forma de legitimare cea mai pura care nu poate sa ridice intrebari cel putin din partea opozantilor politici. Nici chiar HULITA SOCIETATE CIVILA nu are ce comenta prea mult. Poporul e omul de rand, e ala care sta incovoiat la soare sa-si pliveasca porumbul, sa-si ude cu palmele rosiile si sa bea, duminica, o halba de bere la crasma din sat sau de la oras (mai mult sau mai putin elevata).
In fata lor, nimeni nu scrasneste din dinti. Nici chiar Basescu. El e “Basescu pentru Romania”. Pana acolo, insa, mogulii – Vantu si Voiculescu – sunt “de porc”, justitia e “corupta”, si, mai nou, societatea civila e nesimtita.
Cum de si-au permis Transparency International, filiala romana sau Pro Democratia (cu Parvulescu cu tot) sa puna sub semnul intrebarii corectitudinea mai mult sau mai putin posibile la viitoarele alegeri prezidentiale; tot “de porc” e. In paranteza fie spus, ma bucur ca mi-am mai imbogatit si eu vocabularul uitandu-ma la Mircea BADEA, ca nu stiam expresia cu aluzie la porcine.
Asadar, domnule Basescu, dupa ce i-ati bagat pe toti cu picioarele in apa rece, nu v-a mai ramas decat poporul, la care faceti apel si in acesta campanie. Pana acolo insa, ati uitat cum sta treaba cu pensiile agricultorilor, cu pensiile in general, cu salariile decente, cu educatia decenta, cu munca decenta si cu viata decenta.
Democratic apoi, veniti si ne cereti sa mai scadem din numarul parlamentarilor, cumulandu-va campania prezidentiala cu cea a referendumului. In final, nu pot decat sa va intreb, domnule presedinte Basescu, credeti cu adevarat in reforma institutionala?
Suntem multi care stim ca aceasta fata morgana a referendumului v-a luat ochii tocmai din cauza puternicului parfum de popularitate in care s-a impregnat peste masura. Nimeni nu ar spune ca ar vrea mai multi huzuriti ai statului, somnambuli in Parlament. De aceea, va mai intreb inca o data, domnule presedinte, chiar credeti in reforma institutionala?
De principiu, este o regula in cartea bunelor maniere: orice parfum oricat de prost trebuie folosit cu discretie. Nu e nevoie de 300 de metri pentru a simti un “damf fragrant”.