LAUDATIO pentru BLOGIASI

Declar public ca imi place noul format BlogIasi.E mult mai dinamic, arata mult mai bine. E mai "ochios".
Iar acum vine partea de subiectivism: am fost avansata acolo la categoria: POLITIC. Adica orice articol care imi apare pe blog la categoria de politica, e acolo preluat automat. Cum sa nu-l laud desi nu stiu cine-l "pastoreste". Stiu ca newsiasi e al lui Iulian Micu, de exemplu, ca Iasicastiga al lui Aurel Dobasu (din auzite), dar BLOGIASI nu stiu al cui e.
Oricum, merci de increderea acordata pentru latura de POLITIC. Clar, trebuie sa fiu "la ordinea zilei" mereu.
Dincolo de latura subiectiva, "laudatio" este mai ales pentru noul format.

Dusmanii poporului

Expresia mi-e familiara din comunism. Desemnau, dupa stiinta mea, pe acei care se opuneau regimului, sistemului, cei care puteau sa aiba potential de punere sub semnul intrebarii a insesi formei de guvernamant. Dusmani ai poporului puteau fi posibilii dizidenti care mai puteau sa arunce un ochi pe vreun ziar vestic sau sa asculte Romania Libera ascunsi in pod. Dusmani ai poporului puteau fi cei care, in interiorul statului, puteau contesta “evolutia multilateral dezvoltata” a patriei sau care puteau sa ridice din sprancene la vederea planurilor cincinale, intotdeauna de succes.
Astazi, insa, se pare ca “dusmanii poporului” persista. Democratia noastra nu mai e “populara” (ca in vechiul regim) ci, prezidentiala, in logica lui Blaga, ca doar parlamentara e “anticonstitutional” sa declari.
Poporul a ramas, de principiu, acelasi: magarul de greutate al dictatorului sau al presedintelui. E forma de legitimare cea mai pura care nu poate sa ridice intrebari cel putin din partea opozantilor politici. Nici chiar HULITA SOCIETATE CIVILA nu are ce comenta prea mult. Poporul e omul de rand, e ala care sta incovoiat la soare sa-si pliveasca porumbul, sa-si ude cu palmele rosiile si sa bea, duminica, o halba de bere la crasma din sat sau de la oras (mai mult sau mai putin elevata).
In fata lor, nimeni nu scrasneste din dinti. Nici chiar Basescu. El e “Basescu pentru Romania”. Pana acolo, insa, mogulii – Vantu si Voiculescu – sunt “de porc”, justitia e “corupta”, si, mai nou, societatea civila e nesimtita.
Cum de si-au permis Transparency International, filiala romana sau Pro Democratia (cu Parvulescu cu tot) sa puna sub semnul intrebarii corectitudinea mai mult sau mai putin posibile la viitoarele alegeri prezidentiale; tot “de porc” e. In paranteza fie spus, ma bucur ca mi-am mai imbogatit si eu vocabularul uitandu-ma la Mircea BADEA, ca nu stiam expresia cu aluzie la porcine.
Asadar, domnule Basescu, dupa ce i-ati bagat pe toti cu picioarele in apa rece, nu v-a mai ramas decat poporul, la care faceti apel si in acesta campanie. Pana acolo insa, ati uitat cum sta treaba cu pensiile agricultorilor, cu pensiile in general, cu salariile decente, cu educatia decenta, cu munca decenta si cu viata decenta.
Democratic apoi, veniti si ne cereti sa mai scadem din numarul parlamentarilor, cumulandu-va campania prezidentiala cu cea a referendumului. In final, nu pot decat sa va intreb, domnule presedinte Basescu, credeti cu adevarat in reforma institutionala?
Suntem multi care stim ca aceasta fata morgana a referendumului v-a luat ochii tocmai din cauza puternicului parfum de popularitate in care s-a impregnat peste masura. Nimeni nu ar spune ca ar vrea mai multi huzuriti ai statului, somnambuli in Parlament. De aceea, va mai intreb inca o data, domnule presedinte, chiar credeti in reforma institutionala?
De principiu, este o regula in cartea bunelor maniere: orice parfum oricat de prost trebuie folosit cu discretie. Nu e nevoie de 300 de metri pentru a simti un “damf fragrant”.

Atunci cand logica varsatorilor e pusa sub semnul intrebarii...

De principiu nu cred in chestii oculte, asa cum nu cred nici in religie. Pe vremuri m-a pasionat astrologia: a cauta “carul mic”, “carul mare”, “steaua ciobanului”, “fizionomia leului” printre stelele unui cer senin era o reala placere iar cand am avut ocazia sa dau peste vreun telescop nu m-am ferit de vreo experienta in domeniu.
Unde vreau insa sa ajung: cred (cu limitele de rigoare) in zodii. Cred mai degraba in caracteristicile specifice ale unii zodii. Varsator cum ma stiu de cand m-am nascut, toate zodiacele in care ma mai uit de curiozitate de principiu, “ma cunosc si ma descriu” ca persoana care merge pe principiile logice. In paranteza fie spus, in liceu logica a fost un chin pentru mine (fiindca nu-mi placea profesoara) iar in facultate, am luat totul ca pe o provocare cu fortele proprii.
Inchizand insa inca o data paranteza, astazi astrele s-au inselat. Trecand la ceea ce vreau sa zic de la inceput, am plecat azi, cam pe la pranz, cu treburi prin targ. Cum eram in relativa intarziere, am decis sa iau un taxi pentru a-mi usura timpii de parcurs. Ies asadar in strada, dau de lungul sir de masini galbene si, asa cum obisnuiesc din ratiuni logice (ca tot faceam apel la ea) aleg la intamplare unul mai de la capatul ascendant al sirului Indian ca sa nu ma incurce prea tare pana da in artera principala. Asadar, aleg unul dintre taxiurile din sir, ma instalez pe scaun si dau comanda de drum. Nefiind prea atenta la interlocutorul meu sofer, cu gandul la ordinea logica (inca o data) a locurilor in care trebuie sa ajung, cat de repede, cu ce posibile pauze care pe unde, meditatia proprie mi-a fost intrerupta de vocea unui tinerel care m-a intrebat: “vreti sa ma duceti dumneavoastra?”
Primul gand care mi-a trecut prin minte, era ca eu eram clar pe scaunul din dreapta si, nici pe departe, nu ma instalasem in vreo masina englezeasca. Am inceput sa ma gandesc apoi amuzata in fractiunea urmatoare de secunda: “La naiba, oare pana mai intarzii sa-mi iau carnetul!”
Dincolo de aceste fractiuni de secunda, am intors si eu privirea sa vad peste ce OZN de taxi dadusem si cine-l conducea. Am dat peste “un tanar extrem de tanar” (dupa aliura). Bineinteles, facand apel acel tip de hard thought (ca tot tine de zodii), m-am intrebat (tot asa in fractiuni de secunda) daca o fi avand carnetul luat, daca n-o fi suplinind prezenta tatalui plecat sa bea o bere dar care l-a lasat la butoane, daca are 18 ani. M-am gandit apoi ca face misto sau ca e in categoria acelor “naivi” care nu cunosc Iasul din dorinta de a te plimba cel putin prin jumatate din oras ca sa iasa casa apoi. N-am putut sa intreb decat de cat timp lucreaza ca sofer si cum de a fost angajat asa.
Mi-a zis ca e prima zi. Sincer mi se parea ca totul e ca intr-un vis si tine eventual de o gluma proasta. L-am ghidat asadar o bucata din drum. Mai mult locatia mea ma ducea fix spre centru si orice novice nu si-ar fi pus probleme. Sentimentul meu insa era tot de gluma proasta. Oricum, aspectele astea de ordin personal au devenit certitudini atunci cand baiatul a depasit un tramvai, s-a bagat in fata lui pe sine cu un viraj destul de abrupt care m-a facut sa ma agat de geanta, si s-a blocat intr-o intersectie, blocandu-i si pe cei din fata si pe cei din urma (chiar daca trebuie sa recunosc ca imi place viteza si m-am plimbat cel putin din drumul de la Piatra Neamt spre Vatra Dornei cu mult peste viteza permisa pe un drum in serpentine).
In multitudinea de clacxoane care au inceput sa sune de prin toate partile, ma convinsesem ca tanarul nu glumea: sigur era in prima zi de lucru si nu avea habar de Iasi.
Pusa in situatia de a fi soferul soferului, cel putin logica zodiacala ar fi trebuit sa functioneze din prima, dar cand soferul profesionist vezi doamne iti zice: “nu vrei sa ma conduci”, primul lucru care iti vine in minte e spiritul de fenta sau de gluma.

Pasajul Octav Bancila - proiect european

Unul dintre proiectele care urma sa completeze ordinea de zi a consilierilor locali a fost cel privind constructia Pasajului Octav Bancila. Discutia despre acest pasaj nu este noua, datand de pe undeva de prin 2007.
Noutatea care insa marcheaza acest proiect vizeaza fondurile europene. Discutia despre capacitatea de absorbtie a acestora la nivel de Iasi nu este noua si cred ca ar fi cateva aspecte ce ar trebui remarcate in acest context.
Plasarea proiectului Pasajului Octav Bancila pe acest fond al dezvoltarii durabile nu este una lipsita de substanta. Iasul a fost declarat pentru Regiunea de Nord-Est pol de crestere si de dezvoltare alaturi de alte sapte orase ale tarii. Statutul nu este simplu pentru Iasi iar asteptarile sunt si vor fi pe masura. De principiu cel putin, Iasul are rolul de a polariza activitatea in jurul sau, de a atrage orasele-satelit catre acest centru. Ori din acest punct de vedere, Iasul va crea si va transmite in mod neconditionat plus valoare in imediata apropiere geografica.
In plan financiar si de eficacitate administrativa, denumirea acestor poli de crestere inseamna o mai buna gestionare a fondurilor europene si o mai mare capacitate de absorbtie cel putin polarizata. Astfel, Iasul are la dispozitie nu mai putin de 114 milioane de euro, bani europeni destinati dezvoltarii orasului. Cel putin realizarea pentru fiecare dintre cele sapte orase in parte a Planurilor Integrate de Dezvoltare a Polului de Crestere (PIDPC-urilor) devine una dintre cerintele comunitare in regiunile sale de dezvoltare.
In alta ordine de idei, vazut din perspectiva dezvoltarii integrate, importanta acestui proiect rezida tocmai din plasarea sa in cadrul proiectelor de anvergura europeana, alaturi de reabilitarea zonei Nicolina, repunerea in functiune a liniei de tramvai dintre CUG si Podu Ros, reabilitarea zonei Podu Ros-Ciurea, proiecte pe care Municipalitatea ieseana le-a conturat in cadrul PIDPC-ului iar presa le-a semnalat.
Dincolo de ceea ce inseamna etapele de ordin tehnic cel putin, implementarea unui asmenea proiect la nivel de Iasi nu poate fi vazuta decat prin raportare la totalitatea proiectelor care presupun finantare europeana. Fara discutie ca un asemenea proiect si asemenea proiecte (ca reusite de politici publice) nu inseamna decat viziuni de success pe termen cel putin mediu precum si lung: capacitatea de a induce o crestere economica rapida, crearea locurilor de munca, impulsionarea productivitatii si iradierea de dezvoltare in orasele mici si mijlocii, precum si in zonele rurale adiacente.
Dincolo de totalitatea discutiilor extrem de tehnice cu privire la aceste proiecte, latura lor europeana nu ar trebui pierduta din vedere. Ori in aceste momente, interiorizarea si in spatiul mass-mediei, si a publicului, al comunitatii, a termenilor, normelor, principiilor si cerintelor europene pare sa devina vitala. A vedea proiectul Pasajului Octav Bancila ca pe un proiect european este un prim pas, urmatorii vor fi garantati cu siguranta de o implementare de succes.

Busola politica

Am citit pe blogul lui Catalin Ivan despre busola politica. Asadar am aplicat si eu pentru concurs si am urmat sirul intrebarilor. Ideea jocului (cat se poate de serios) mi se pare buna, mai ales ca familiarizeaza pe participanti cu idei ale politicienilor, sustinute si asumate si,in acelasi timp, ii face sa constientizeze care sunt optiunile proprii politice, economice, legate de societate, de raportare fata de relatiile externe pe care Romania le desfasoara sau ar trebui sa le cultive.

Rezultatele mele au fost urmatoarele:


MIRCEA GEOANA = 49
SORIN OPRESCU = 32
CORNELIU VADIM TUDOR = 15
GEORGE BECALI = 4
CRIN ANTONESCU = -3
KELEMEN HUNOR = -10
TRAIAN BASESCU= -25


PS: Ca tot nu eram decisa cu cine o sa votez...:)

Marimea conteaza...Bre, Basescu, asta e de prost gust!

Nu stiu daca e autoflagelare sau daca ti-au "facut-o" contracandidati dar oricum, tot de "porc" (citat din Mircea Badea) este, bre, Basescule!

PS: Se pare ca vom avea o campanie de show politic

Dupa Crin vine Basescu

Am preluat de pe site-ul lui Iulian Micu cele doua afise ale lui Traian Basescu pe care le-a anuntat ca fiind pentru campania prezidentiala.

AFISUL NR.1: Basesu pentru Romania

PUNCTE TARI:
- afisul e simplu, coloratura e simpla, contrastul e bun, vizibil
- sloganul e simplu
- se scot in evidenta insemnele partidului, sigla, culori
- afisul capata individualitate in sensul ca nu foloseste autoritatea vizuala a persoanei si nici a functiei (fata de PNL si de PSD, deocamdata)
- pastrarea sloganului din campania trecuta poate duce la o continuitate de imagine si politica, implicit, intre produsul de marketing electoral actual si cel trecut
- sloganul “La bine si la rau” are o latura pozitiva dar nu una heirupista

PUNCTE SLABE:
- formatul scrisului, desi induce o tendinta de relaxare, pare lipsit de autoritate (in general formatul “de mana” e folosit in cazul semnaturilor dar tot pentru a intari autoritatea personei, aici nefiind cazul)
- formatul scrisului pentru “Romania” ma duce, personal, la sloganul “Romania, land of choice”, ori posibila alaturare in campanie a lui Basescu cu Elena Udrea si Ministerul Turismului mi se pare perdanta
- sloganul nu are individualitate ideologica, e greu de identificat o posibila linie de centru dreapta
- lipsa de insistenta pe persoana (ca si imagine) poate scoate in evidenta o posibila lipsa de credibilitate intre mesajul sloganului si imaginea lui Basescu (incercandu-se poate sa se minimizeze imaginea unui mandat anterior sau posibilele trimiteri spre asa ceva)
- pastrarea sloganului de campanie “La bine si la greu” poate fi pusa sub semnul intrebarii pe fondul ultimelor realitati politice interne (se doreste probabil crearea unei unitati de imagine si de continut cu celalt afis prin care s-ar putea sugera ca “binele” se poate realiza doar prin 300 si nu mai mult)
- Nu se insista pe latura “Basescu – presedinte” poate in incercarea de a minimiza latura prezidentiala pana la acest moment (nu se face apel la autoritatea functiei ci la autoritatea legitima a poporului uitat pana la alegeri si revigorat acum ca tema de campanie)

AFISUL NR.2- Hai la referendum!

PUNCTE TARI:
- Insista pe autoritatea prezidentiala in demararea referendumului
- Unul dintre sloganuri implica actiune - exclamatie
- Contrastul culorilor e bun, vizibil

PUNCTE SLABE:
- mi se pare ca afisul are mai multe puncte slabe
- fotografia nu e una extrem de reusita care sa-l avantajeze pe presedinte (nimeni nu spune ca trebuie prelucrate imaginile si persoanele pana la a le rupe de realitate dar principiul unui aspect placut mai degraba atrage decat respinge)
- cele doua sloganuri sunt unul cu carater imperativ (pe tonul autoritatii) si altul de initiativa, intrand parca in contrast (“ordon poporului sa mearga, sa faca…”)
- verdele nu trimite spre nimic in afara contrastului
- sloganul “de ce le e frica, nu scapa” are un caracter care trimite la ceea ce in termeni de specialitate poarta numele de “logica batului”, poate trimite si spre trairi cu caracter negativ
- este manipulator prin mai multe aspecte: creeaza o identitate intre culorile PD-L-ului si actiunea referendumului, intre personajul politic Traian Basescu , membru de partid si actiunea referendumului

ROMANIA "bunului simt"

Campania avant la lettre se disputa printre altele pe ideeea de slogan. Sursele mediatice spun ca liderul PNL, Crin Antonescu, a lansat primul “Romania bunului simt”, slogan care ar fi fost plagiat de catre Traian Basescu.
Intrand pe patura marketingului electoral, mai ales ca se tot apropie vremea, as remarca urmatoarele aspecte legate de tehnica si procedura, as spune:

- sloganul e simplu, e produsul realitatilor politice actuale cu care intra in “conflict’ (altfel spus capata individualitate si raspunde unor insuficiente politice, sociale, culturale, economice, etc)
- este usor de retinut si acopera o plaja larga a categoriilor sociale care s-ar putea regasi intr-o latura a “masurii”
- sloganul nu are insa individualitate ideologica; venind dinspre latura liberala, s-ar putea eventual spune ca apartine, ideologic vorbind, unui anumit tip de liberalism modern care intra in sfera sociala, “cu fata umana” (e mai mult un slogan de stanga decat de dreapta)
- e suficient de vag dar si de clar, in acelasi timp, incat toti sa se regaseasca in aceasta latura a Romaniei, toti cei care adera spre un asemenea concept, produs de marketing.

Dincolo insa de aceste aspecte strict generale, ar mai trebui punctate cateva aspecte care vin din sfera realitatilor autohtone si care produc aspecte deviante, deviante pe care un politician de talia lui Traian Basescu ar trebui sa le sesizeze:

- sloganul i se potriveste lui Crin Antonescu, ca si contracandidat al presedintelui in functie deoareca, am spus si mai sus, e produsul unor insuficiente ale realitatilor mandatului presidential
- exista apoi un anumit tip de identificare intre candidatul Crin Antonescu si slogan-ca si continut ideatic (identitate care dispare in cazul lui Basescu)
- exista o identificare intre aliura, tinuta politica a lui Crin Antonescu si slogan (altfel spus, facand o analiza de continut si chiar vizuala a iesirilor in public ale lui Antonescu as putea sa concluzionez ca sunt macar “de bun simt” fata de iesirile cu caracter jignitor la adresa minoritatilor, etniilor, justitiei, mass-mediei ale lui Basescu).

Concluzionand, ma indoiesc ca Basescu nu ar fi prins ideea ca sloganul e bun, nu exceptional,dar bun. De fapt, alta cred ca a fost tactica sa. “Preluarea” sloganului lui Crin Antonescu ar putea avea cateva explicatii in regim propriu:

- diminuarea impactului sloganului lansat inainte pentru a-l neutraliza cumva
- identificarea sloganului atat cu sine cat si cu candidatul PNL pentru a crea o posibila confuzie in masa electorala
- bineinteles, scandal pentru a decredibiliza adversarul prezidentiabil
- incercarea de anihilare a oricarui produs de marketing pe orice cale pentru a nu lasa pe ceilalti prezidentiabili sa creeze o identitate a produsului propriu electoral.

PS: Astept sa vad cu ce o sa-l atace de exemplu de Oprescu in acest spatiu al marketingului electoral.

De la calitate la politica

Am auzit o stire care mi-a placut prin continutul ei: Marian Dragulescu a luat astazi a doua medalie de aur, aur de talie mondiala la Campionatele de Gimnastica de la Londra.
Este un lucru deosebit ca gimnastul roman a reusit sa revina pe podiumul mondial, loc de unde disparuse. Mentalitatea de acest tip mai rar la romani. Romanul stie una si buna: daca a luat prima palma, s-a resemnat, nu mai are forta de a reveni in cele mai multe dintre cazuri si renunta prea usor.
Exemplul lui Dragulescu, ca si cel al lui Lance Armstrong, spun multe pentru noi, ceilalti. Asta si pentru echipa nationala de fotbal acolo unde daca s-a luat primul gol de la adversari, se stie sigur ca acel meci e pierdut din start. In paranteza fie spus, de asta nu ma mai uit la meciurile nationale decat selectiv din 90 de minute iar la cele interne si mai selectiv.
Asta m-a dus cu gandul la un banc, primit de la un fost coleg, cu titlu de INVATAMINTE PENTRU VIATA:

La facerea lumii, Dumnezeu, pentru a-i ajuta pe oameni să prospere, a hotărât să dea printr-o “Lege Divină” fiecărei naţii câte două virtuţi.
Astfel, El i-a facut :

- pe elveţieni - ordonaţi şi respectuoşi faţă de legi;
- pe nemti - disciplinaţi şi raţionali;
- pe englezi - perseverenţi şi studioşi;
- pe japonezi - muncitori şi răbdători;
- pe unguri - hotărâţi şi buni meseriaşi;
- pe francezi - culţi şi rafinaţi;
- pe spanioli - veseli şi ospitalieri
………….şamd.

Când a ajuns la români, I-a spus îngerului consilier care şi nota:
- românii vor fi inteligenţi, cinstiţi şi buni politicieni..

Dupa ce a publicat-o în “Monitorul Celest”, îngerul a remarcat:
- Doamne, ai dat tuturor popoarelor câte două virtuţi, iar românilor trei. Oare în acest fel, nu cumva ei îi vor depăşi şi exploata pe toţi ceilalţi ?
- Aoleu, aşa e ! Ai dreptate ! Atunci să revenim cu o “Ordonanţă de urgenta”.
” Pentru că virtuţile Dumnezeieşti, odată acordate, nu se mai pot lua înapoi, precizez că nimeni nu va putea avea si folosi mai mult de două virtuţi, în acelaşi timp!”

MORALA:
Şi astfel, se explică de ce românii…
- care sunt inteligenţi şi cinstiţi, în nici un caz nu fac politică;
- cei care sunt cinstiţi şi fac politică, in mod sigur nu sunt inteligenţi;
- care fac politică şi sunt inteligenţi, categoric nu sunt cinstiţi.


PS: n-am incercat (nici pe departe) sa politizez stirea cu Marian Dragulescu, singura atitudine proprie e de frapare, gust "dulce-amar" intre caracterul stirii si celelalte pe care le ascult in acest moment pe fundal: instabilitate politica.....instabilitate politica....majoritate politica versus calcul personal....etc....etc....etc....

Sa mai si zambim...

Reprezentantii mai multor natiuni se intalnesc intr-un restaurant. Toti au cerut cate un pahar de vin, dar cand au adus vinul, in fiecare pahar era o musca.

Suedezul a cerut alt vin in acelasi pahar.
Englezul - vin nou in pahar nou.
Finlandezul a scos musca si a baut vinul.
Rusul a baut vinul cu tot cu musca.
Chinezul a mancat musca, dar nu a baut vinul.
Evreul a prins musca si a vandut-o chinezului.
Romanul a baut trei sferturi de pahar si a cerut sa-i fie schimbat.
Norvegianul a prins musca si s-a dus la pescuit.
Irlandezul a maruntit musca si i-a trimis paharul englezului.
Americanul a inceput proces impotriva restaurantutlui si a cerut 5 milioane de dolari daune morale.
Scotianul a prins musca de gat si a zis:
- Chiar acum sa scuipi tot ce ai baut!

Nicu Alifantis - A venit toamna

Cum sa “freci” un om - Manual de buna practica politica

1. Ii spui ca e prost ca e mult mai bine sa se creada prost, nesigur pe sine mai ales ca in adancul “corasonului” propriu stii bine ca esti prea idiot sa recunosti, iar ala sau aia (dupa caz) de langa tine ar putea sa “ti-o traga” ajungand vraci-sef in trib.

2. Ii spui ca e prea idealist ca e mult mai simplu asa sa-l reduci la tacere, ca nu stie care e mersul lucrurilor iar, dupa caz, poti asezona cu un ingredient de genul esti prea tanar, esti prea femeie”, esti prea “mosneag” sau mai stiu eu ce, important sa tina de extreme de tot felul sau important e sa nu te simti exclus de la felia de tort la care ravnesti dar despre care spui cu nonsalanta si nepasare ca iti este indiferenta.

3. Ii spui ca nu si-a facut treaba, “ii bagi sula-n coaste” exact pe domeniul lui, il lasi sa se zbata ca un prost crezand ca e prost sau mai asezonezi si cu apelul la o autoritate fata de care “prea prostul” o crede “guru” in materie si in domeniu si fata de care idiotul s-ar prosterna macar in baza unor principii de multumire personala.

4. Ii spui ca e prea “pupincurist”, ca n-are demnitate, demnitate pe care tu, de altfel o ai, in urma unui lung proces de incubatie si meditatie metafizica cu inflexiuni aristotelice bazate pe prea cunoscutul principiu “al caii de mijloc”.

5. Ii spui ca “ma-sa”e “femeie cu narav”, ca “tat-su” e SRI-ist sau mare cortofor in sudul Asiei dupa incheierea razboiului din Vietnam sau ii aduci aminte cu precizie de ceas rusesc cum in data de 9 februarie era in Piata Unirii cu X-ulescu sau X-uleasca, zambind pe sub mustati ca “ii cunosti simpatiile”.

6. Ii spui ceea ce vrei sa auda in baza unei meditatii proprii profunde, cu iz psihanalitic, a “unor ganduri comune” cu prelungiri ca ale unui neuron a carui “picior” creste si se reface din moment in moment, crezand ca orice identificare de idei nu ridica intrebari de niciun fel.

7. Ii spui baliverne de genu’ “apreciez calitatea, decenta, spiritul justitiar si muzica clasica” cantata de dragul de Guta pe refrenul “Nopti si zile ma gandesc la tine” pe care o savurezi in intimitate dar care in public iti este indiferenta sau inexistenta sau pe care te prefaci ca nu o auzi sau cu care iti e eventual rusine in statutul tau “tare in gura”.

8. Ii mai spui ca n-are “o doaga”, ca eventual face crize de nebunie pe fondul unor perceptii externe critice, sa zic, ca vorba anticilor: “nebunu’ tot nebun” iar discreditarea prinde in ochii celor mai slabi si care cred sau, poate, care “poate cred”.

9. Ii mai spui ca n-are orgoliu eventual masculin sau feminin, ca ii place postura de “intretinut”, altfel zis nulitate umana, jegoasa si de doi lei care n-are simtul raspunderii, “neserioasa” dar cu “ciocu’ mare”.

10. Mai asezonezi cu cateva aspecte pozitive, gen “ma bucur ca l-am intalnit pe Carol Magnificul” sau pe “Ecaterina cea Mare”, dupa caz, soptite, insa, ca sa nu mai auda cineva de langa si eventual sa stie ca ai avut vreun mentor sau vreun VIP, mentori sau mentorite, VIP-uri sau “VIP-E “ carora nu eziti “sa le-o tragi” daca insa conjunctura da bine si te propulseaza in varful ierarhiei sociale atat de mult ravnite de tine in nopti de nesomn.

11. Si, in fine, te prefaci prea nestiutor sau nestiutoare de cele intamplate, prea asa-zis mirat de lovituri care ti-au potlogit fundul, pe care le-ai incasat in “postura ta de victima a sistemului” dar pe care nu ai ezitat sa le intorci tuturor fara deosebire nestiind, din pacate, ca legea triangulatiei precum si studiul individual al fiecarei persoane se aplica dar diferentiat.


PS: Ma intreb daca aceste “povete ale lui Neagoe Basarab catre fiul sau, Theodosie” nu au si un revers. Trist, dar literatura de specialitate nu cunoaste inca.

PPS: Limbajul folosit contine expresii vulgare, detestabile si condamnabile in alte circumstante. Aici, limbajul tine practica politicianista, ori exprimarile licentioase nu ar putea explica cu exactitate fenomenul. Oricum, orice asemanare cu realitatea e pur intamplatoare.

ATENTIONARI: Manualul nu se foloseste de catre oamenii de rand, de catre cei care mai cred in sinceritate, in sentimentul increderii umane impartasite.

CONTRAINDICATII: Utilizarea abuziva a manualului poate produce dureri sau degradari morale.

Guvernul: un indice al democratizarii

Dreptul constitutional stabileste competentele institutionale ale executivului atat la noi cat oricunde pe Glob. Mai mult decat atat analizele ulterioare de profil incearca sa contureze lipsurile, sa le minimizeze si sa gaseasca solutii de imbunatatire in baza practicii institutionale.
Guvernul actual pare insa ca incalca orice lege si evolutie normala institutionala. De fapt, orice logica ce tine de mecanisme de functionare normale este incalcata de mecanismele cu implicatii strict politice.
De ce spun asta?
Unu: pentru ca evolutia Guvernele Boc 1 si Boc 2 a demonstrat lipsa de functionalitate in cadrul unei coalitii (politice, fara discutie). De fapt, aceasta meteahna nu e specifica numai pentru acest guvern. Alianta D.A. a avut aceleasi probleme de functionalitate: lupta intre presedinte si prim-ministru (Basescu vs. Tariceanu) sau lupta intre ministerele conduse de o culoare sau alta. Si in trecut, si acum s-au blocat ministerele conduse de colegii de alianta, banii au fost dati cu “strangere la punga”, s-au diminuat bugetele acestor ministere apoi pe fondul sfintelor crize sau intereselor nationale, s-au blocat posturile in deconcentrate din pixul premierului pentru culoarea de apartenenta.
Doi: restrangerea de posturi ministeriale doar pe o culoare politica nu aduce nici atat functionalitate caci oamenii care conduc doua, trei sau, mai stii, patru ministere trebuie sa fie, fara doar si poate, “produse ale Renasterii”, “oameni noi” care sa aiba competente “multilateral dezvoltate”.
Trei: asumarea programului de guvernare. Actualul guvern Boc ar dori sa fie cu “fundul in tot atatea luntrii” de cate ar avea nevoie. Sa-si pastreze functiile in executiv pana la alegeri pentru a avea fraiele, sa nu fie demis prin motiune, ceea ce ar fi rusinos prin raportare la forta reala poltico-administrativa. Printre altele un guvern care refuza sa plece dupa motiune nu ar mai putea sa adopte ordonante de urgente care sa abroge legi deja votate intr-un legislativ fata de care nu are sustinere si nici majoritate, implicit. Dar o grupare in jurul lui Boc ce sa nu-si asume reformele “de criza” “vizibile, dar care lipsesc cu desavarsire”.
Si patru, dar nu in cele din urma: logica constitutional-institutionala stabilita in anii nouazeci de ctitorul Iorgovan, dadea forta premierului in fata presedintelui pe fondul unor experiente frustrante anterioare Revolutiei. Astazi, aceasta logica este una intoarsa. Boc este servantul si executantul lui Basescu. Problema apare in momentul in care apare abuzul de putere presidential. Mult discutata reforma institutionala pare sa fie anihilata de dorinte prezidentiale ce nu se pot traduce in altceva decat abuz de putere, fie ca e vorba de Guvern, fie ca e vorba de Parlament, justitie, mass-media, servicii secrete, etc.
Din toate aceste considerente, pornind de la logica lui “ce ar trebui sa fie” si ajungand la logica lui “ceea ce este”, Guvernele Boc1, Boc 2, Boc 3 si care ar mai putea fi devin o variabila controversata a practicii in cadrul unei democratii.

“Dumnezeu pe pamant”: Catalin Avramescu (pentru neinitiati – consilierul lui Basescu)

Ma uit aproape in fiecare seara la Sinteza Zilei apoi la Mircea Badea. In ordinea fireasca mai ales ca Mircea Badea mai face comment-uri la emisiunea anterioara. Declar insa ca aseara nu am vazut Sinteza si imi era asa oarecum lehamite sa ma uit si la Mircea Badea mai ales ca imi adusesem aminte ca “traim in Romania”.
In alta ordine de idei, pea suparata, prea frustrata de Romania lui Basescu, a lui Boc, a lui Antonescu, a lui Geoana si a cui o mai fi, nu prea mi-a atras atentia Badea.
Lucrurile insa s-au schimbat la un punct (culminant, ar spune literatii) cand Mircea Badea a inceput sa vorbeasca despre consilierul presidential, Catalin Avramescu. Asadar, cum nu vazusem emisiunea anterioara, comentariile realizatorului emisiunii In gura presei mi-au starnit curiozitatea.
Amuzamentul meu era trunchiat ca nu aveam dovada vie a “prezidentialismului". In fine, ca orice frustrat al acestei Romanii am mai butonat televizorul mai multe zeci de minute bune din lipsa de somn, asta chiar daca ajunsesem aseara acasa cu un anumit grad de oboseala proletara care mi-ar fi impus si un repaus sanatos pe parcursul celor cateva ore nocturne pe care orice om, de principiu normal, le doarme. Intamplarea a facut insa sa ajung iar pe Antena 3 (am facut in aceste randuri o gramada de reclama) si sa dau de Sinteza Zilei in reluare. Nu ar fi prima data cand vad emisiunea in reluare. De asta data, am avut insa asa un fel de strafulgerare de moment, amintindu-mi de Badea. Trebuia, fara discutie, sa-l vad pe Avramescu. Nu ma asteptam la cine stie ce, dar mi-am zis sa-l vad si eu pe unul dintre consilierii lui Basescu.
Sa comentez mai mult din ce a facut acel consilier e de prisos insa doar atat merita a fi spus: Daca esti suparat, daca te simti frustrat ca traiesti in tara lui Basescu, a lui Ridzi, Elena Udrea, Elena Basescu, Vadim Tudor, Vanghelie, Becali, merita dar merita sa iti descretesti fruntea uitandu-te la …CATALIN AVRAMESCU.
Si, da,da, Mircea Badea! M-am uitat in reluare si m-as mai uita in reluare la emisiunea asta! “American Pie” si alte comedii de genul asta, mici copii!

Dovada vie:

vezi Emisiunea Sinteza Zilei din 7.10.2009

Apoi: