Politica e o femeie usoara, spun ca sa ma exprim elegant. Se stie asta si s-a stiut din vechime. Atenienii au pus bazele polis-ului atenian, au dat drepturi civile cetatenilor care se intalneau in agora pentru a discuta despre binele urbei. Atunci cand Socrate a fost pe punctul de a trada traditia civica, i s-a pus cucuta in fata. A baut-o cu demnitate, insa. Chiar daca ideile lui Socrate erau cumva revolutionare pentru acea vreme, acesta si-a pastrat integritatea pana la capat.
Roma Antica ne ofera alte exemple de politica si politici, de conducatori si condusi. Acum aveau sa se puna bazele de drept traditionale pe filiera latina, sa-i spun. Dincolo insa de demnitatea unui Spartacus (de origine tracica se pare) care i-a condos la moare pe cei vreo trei sute de sclavi, Roma antica era o cloaca plina de Brutusi.
Evul Mediu a venit cu calaii sai. Modernitatea timpurie ni l-a dat pe Machiavelli. Toata lumea stie ca expresia “scopul scuza mijloacele” ar fi a sa fara a fi sau fara ca autorul sa se fi exprimat in acesti termeni. Principele sau are doua calitati: “virtu” si “fortuna” pentru detinerea puterii politice durabile. Cu toate acestea, puterea durabila nu este rezultanta unei sume de conjuncturi. “Fortuna” ofera ocaziile favorabile iar “virtu” se manifesta prin capacitatea de a profita de acestea, relatia dintre acestea fiind exprimate simplu astfel: succesul si durabilitatea actiunii sunt cu atat mai mari cu cat partea care revine valorii personale este mai mare, iar cea a fortunei este doar de a prezenta ocazia. Prin sustinerea valorii personale a liderului politic, Machiavelii se individualizeaza dincolo de jocul politic. Si el avea sa-si mentina latura demnitatii umane dincolo de exilul la care e supus de Cesare Borgia.
Modernitatea a adus cu sine ideea de politica moderna. Secolele XVI, XVII, XVIII, XIX au adus cu sine miscari de masa, au urmat revolutii industriale si nationale, au luat nastere ideologiile politice, indiferitele parti ale Lumii in functie de contextul aparte zonal.
John Locke s-a nascut liberal si asa avea sa moara. Pana si Marx si Engels au crezut in ceva si au luptat pentru acel ceva, pentru exportul clasei proletariatului la nivel mondial dincolo de dominatia burgheziei, cerand eliminarea luptei de clasa.
Nu pot sa ma intreb decat in ce cred politicienii nostri atunci cand decid ca “fortuna” e o incununare a activitatii proprii politice uitand ca pana si Principele lui Machiavelli are in vedere si latura cealalta, denumita mai sus prin termenul latinesc, “virtu”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu