Am citit parti din propunerea legislativa pentru educatie a doamnei Andronescu. Personal nu am mari sperante legate de reforma in educatie fie ca e vorba de acest cod ce a fost propus de doamna ministru Andronescu, fie ca e vorba de cealalta propunere a domnului Miclea. Nu cred ca reforma tine de hartoage de trei sute de pagini sau de sase sute care nu spun nimic asa cum nu cred ca reforma educatiei sta in schimbarea pentru a nu stiu cata oara a manualelor, dupa cum declara primul ministru Boc cu cateva zile in urma.
Nu s-a reformat aproape nimic pana acum si nici nu stiu daca se vor gasi resursele si capacitatile sa se faca ceva. Nu am incredere in Procesul Bologna si cred ca este un dezastru. De fapt cand noi il preluam si il implementam cuminti si ascultatori, in Marea Britanie il criticau pentru lipsa de eficienta si eficacitate. Creditele transferabile sunt spoieli pe hartie, programele sunt neactualizate, corelatia dintre piata muncii si specializarile oferite de diferitele cicluri educationale este inexistenta. Cum incadrarea pe piata muncii in UE s-a considerat ca este prematura la 14 ani si pentru a se evita discriminarile de acest tip, s-a decis obligativitatea studiilor pana la 16 ani. La noi, decizia a fost tradusa in zece clase obligatorii, asta fara a mai avea scolile de arte si meserii. S-a propus, mai nou, invatamant liceal obligatoriu. Probabil ca aceasta va duce la reinfiintarea acelor clase liceale de profil "industrial", gen marochinarie, industrie usoara si alte nebunii de genul asta care iar nu au finalitate reala pe piata muncii si produc un invatamant de masa.
Daca sunt de acord cu cateva aspecte in domeniul educational (desi pana acum trebuie sa recunosc ca am evitat subiectul), acel ceva presupune calitate, un sistem meritocratic care incurajeaza concurenta fair-play indiferent de stadiul educational.
Mi se pare avantajos si sistemul educational privat, in regim de taxa atat timp cat nu e transformat in pura afacere fara calitate si sunt cateva Universitati prin tara noastra care nu fac exceptie de la regula. Prefer insa o varianta mixta de finantare educationala-publica si privata-care sa incurajeze pe de o parte categoriile sociale defavorizate, iar, pe de alta parte, sa stimuleze ceea ce am spus anterior: concurenta si performanta, implicit.
Daca nu sunt de acord cu ceva, acel ceva se refera la gradul de implicare politica in sistemul educational si in reformarea sistemului. Cel putin din acest punct de vedere, doamna ministru Andronescu mi se pare un fel de "cal de bataie".
Oricum, dincolo de sperantele si asteptarile mele legate de sistemul educational, cei din America par a ne da inca o lectie despre cele afirmate anterior:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu