In aceste momente imi declar lehamitea fata de tot. Ma declar azi, acum, ca fiind plina de frustrarea nelinistilor. Da, sunt frustrata de toate prostiile si tampeniile pe care le aud zi de zi in jurul meu, de lipsa de sinceritate umana, de lipsa de altruism. Mi-e sila de atata sentimentalism mascat, de atata calcul al mintii in incercarea incrancenata de a mai muta un pion, de a da sah la rege, de a scoate caii inainte in eventualitatea unui mat definitiv si irevocabil.
Mi-e sila de toate, mi-e sila de manifeste frustrate, la fel de frustrate ca mine si ca multi altii care inca mai spera ca prostii cu ochii perduti in lumina lina a soarelui de septembrie, a soarelui de toamna lalait de tot felul de alti tantalai care mai cred si care mai spera pe "Neogen", "Feisbuc", "Haifaiv".
Mi-e sila de mine si de gradul propriu de naivitate de care ma izbesc din moment in moment.
Incepe sa mi se faca greata pana si de maniera asta tampita de a scrie pe acest blog la cat de frustrante sunt unele momente cand iti vine sa te dai ca ultimul prost cu capul de toti peretii incercand sa vezi prin caramizi mate acel "dincolo".
Ha, ha, ha, ar rade un prea multumit de sine spunand: "Da' ce, cucoane, ai neamuri la fabrica de sticla?!"
Incep sa cred ca e mai bine sa mori repede, sa nu ai curiozitati sau sa scuipi seminte in stanga si-n dreapta satisfacut de gustul lor sarat acrisor.
Declar aceste randuri ca defulare si cui nu-i convine sa nu le citeasca, sa nu se uite la ele si sa se prefaca tacut ca nu le intelege.
Ce cautam? Cautam "tot ceea ce lumea ne poate oferi dar ne ferim de ceea ce lumea ne ofera."
Ne mituim prosteste, ne ascundem dupa cuvinte si uitam esentialul: ce cautam. Nu stim ce avem si ne punem orbeste ochelari de cal. Ridicam ziduri si ne trezim deodata interesanti in fata oglinzii, privindu-ne multumiti de sine ca raspunsul dat in raspar interlocutorului prin telefon a fost o razbunare personala "prea buna".
Uitam insa de cele mai multe ori un singur lucru: ce cautam.
PS1: In aceste momente, nu-mi doresc decat sa stiu ceea ce am gasit, sa am inca forta si capacitatea proprie de a aprecia ceea ce am cautat si am gasit si de-a vedea greutatea reala a lucrurilor, a faptelor, a evenimentelor si a persoanelor.
In definitiv, nu caut un singur lucru: NORMALITATEA, orice ar insemna ea...
PS2: Am creat o noua rubrica: "nelinisti "filozofice" basesciene", cu toata doza de autoironie, meditatie, parodie, prostie, frustrare pe care m-am decis din acest moment sa le mai postez din cand in cand pe blog; mentionez ca titlul rubricii e cumva poate masochist fara vreo implicatie directa politica, mai mult meditatii personale si de ordin social (m-am saturat de blogurile de "limbai" pentru care totul e roz fara a fi)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu