Sa mai si zambim!

Fara vreo preferinta politica:

Scrisoare catre Dumnezeu:

"Draga Dumnezeu. Mi l-ai luat pe dansatorul meu preferat Michael Jackson, actorul preferat Patrick Swayze si actrita mea preferata Farah Fawcett. Iti reamintesc ca politicianul meu favorit este Traian Basescu. Toate cele bune!" Asta am primit pe messenger :)

Din nou Tom si Jerry

 TOM si JERRY in varianta "adaptata"... La pachet. Usor maidanezi, usor de "rasa", ceea ce se vede este o confruntare intre cei doi... Fiorosi...

 Jerry, cel negru, mai sprintar din fire, cauta de dupa firele de iarba pe "inamicul" Tom strengareste....

 Tom e ceva mai lenes, mai mancacios si, logic, mai rotofei... Mai mamos si mai alintat din fire, raspunde de fiecare data cu "prezent" cand e strigat la "o tura" de alintaturi sau la "masa"...Jucaus si el, dar doar cand vrea "muschii lui"... In rest, istet foc incepe sa-si recunoasca numele si vocile stapanilor, printre picioarele carora "se mai implica" cu riscul major de a trece pe rosu si de a fi calcat by mistake...

Cateva remarci despre referendum

Am vazut zilele trecute prin targ un flyer scos de sustinatorii presedintelui in care, parafrazand, mesajul era cam asa: "Spune NU la referendum pentru ca sustii valorile democratice".

Mesajul m-a facut de la sine sa zambesc si asta nu pentru ca am o anumita atitudine partinitoare sau as putea avea, ci din cauza naivitatii sale. Pentru cei familiarizati macar nitel cu domeniul analizei politice, se stie ca, in momente de criza sau de vid ideatic (sa-i spun) pentru un politician, exista cateva "punti de salvare" care il pot detemina sa vorbeasca in truisme care sunt dificil de contestat, dificil de probat sau dificil de masurat.

Cand un politician nu are replica intr-un context sau "e prins cu mata in sac" pentru a distrage atentia sau pentru a spune ceva care sa nu nasca animozitati si care sa fie suficient de vag apeleaza la expresii de genul: "ceea ce am facut respecta valorile democratiei", "actiunile mele vizeaza interesul national", "pe viitor, pentru ca cetatenii sa fie cat mai multumiti, vom face cat mai multe campanii de informare", etc.

Este clar ca nimeni nu poate de abdice de la valorile democratice, dar nimeni nu poate sa stie care sunt ele sau care au fost activate intr-un anumit context si care nu sau daca unele au fost incalcate. 

Este clar ca nimeni nu poate sa conteste actiunea unui politician cand acesta vine si spune ca a actionat in baza interesului national. Dar care este interesul national? E un termen atat de vag, dar care naste atata legitimitate incat il determina pe elector, ascultator, cetatean sa-l ia ca atare fara a mai problematiza in vreun fel.

Apoi, daca sustii la nivel central sau local anumite programe, implementezi anumite politici care pot sa apara ca fiind controversate prin diferite dimensiuni ale sale si nasti asemenea controverse, cand iesi ca politician intr-o conferinta de presa sau cand esti tras de maneca pe strada de un cetatean, daca spui ca se vor face in viitor (viitor oricum nedatat) campanii de informare si de constientizare a unei anumite situatii, cu siguranta ca nici roata nu a fost reinventata si cu siguranta ca ai dat celui de langa tine cel putin intr-o prima faza ceea ce voia sa auda. E un fel de efect pervers al democratiei (i-as spune eu) conform caruia insisti pe o evidenta care oricum se va produce, dar prin simplul fapt ca insisti e suficient.

Acesta e contextul si in conformitate cu acest context am amintit de "faimosul" mesaj pe care l-am citit zilele acestea si caruia pot sa-i alipesc declaratia de ieri a presedintelui suspendat Traian Basescu care afirma ca "va actiona in urmatoarele zile (in sensul ca va boicota sau nu referendumul) in conformitate cu interesul national".

Ce inseamna valorile democratiei sau ce inseamna interesul national intr-un context actual cu pensii taiate, salarii micsorate, medici prost platiti, profesori prost platiti (precum si alte realitati de acest tip), nimeni nu stie si nu va sti.

Dar truismele de acest tip functioneaza sau pot functiona. Smechereste nu?

Traim ca in SUA!

Cel putin dintr-un motiv traim ca in Sua. Am egalat o performanta nu usor de atins astfel incat am ajuns sa ne putem compara cu cea mai mae putere a Mapamondului. Despre ce e vorba? Simplu: despre frecventa alegerilor. La ei, campania electorala dureaza cate trei luni. E de inteles deoarece e vorba de un stat federal care presupune o alegere dubla (sa-i spunem) a presedintelui: atat la nivel federal, cat si la nivelul fiecarui stat federat.

Miza alegerilor creste pentru un Parlament (Congres) federal, bicameral unde se pastreaza, legitim, acelasi principiu al reprezentarii intregului dar si a partilor. Mai mult cate o treime din totalul congresmanilor sunt realesi o data la doi ani intr-un interval al unei legislaturi pline de sase ani.

Mai adaugam apoi analizei rundele de alegeri pentru toate structurile locale, unde, interesant, ceea ce individualizeaza Sua de restul Lumii este acel sistem al "alegerilor primare" prin care, tot in mod direct (adica prin vot direct, universal, liber exprimat) se aleg listele de candidati care au acces in alegerile locale. Ar fi omologul procesului intern al unui partid la noi de a-si desemna candidatii la nivel de partid. Altfel spus, daca la noi acest proces este unul intern organizatiei, la ei, chiar si aceasta prima selectie este deschisa publicului, ceea ce, la modul real, face ca politicienii sa fie total responsabilizati in interiorul partidelor din care provin pentru a ajunge la "urechile si la ochii" publicului larg, electorilor.

Noroc, ca reprezentantii Curtii Federale Constitutionale sunt alesi pe viata ca agenda alegerilor ar ramane fara spatii de "respiro".

Dincolo de usoara ironie (desi sper ca nu sadica), americanii au foarte multe de alegeri, pentru foarte multe categorii, cu perioade de campanie electorala sustinute si prelungite, ajungand sa fie chemati la urme de mai multe ori in acelasi an, chiar daca Sua nu a dezvoltat mecanisme specifice democratiei direct-participative.

Plecand de la acest preludiu, si la noi, se pare ca meanismele electorale sunt extrem de activate in ultima perioada. Asadar, am avut alegeri locale, posibil sa intram imediat in campanie pentru referendum-ul presedintelui proaspat demis, apoi vom avea alegerile parlamentare, apoi cele europarlamentare.

Ceea ce diferentiaza situatia autohtona de cea americana e faptul ca aceste runde electorale sunt atat de tipul celor "firesti" (aflate in calendar), dar si anticipate (bine clar nu numai asta diferentiaza cele doua state). Nu stiu daca situatia trebuie sa ne ingrijoreze (asa cum s-a tot vehiculat prin presa in ultima vreme). Faptul ca unii ii inlocuiesc pe altii acum nu mi se pare altceva decat "reversul unei medalii" si nimic mai mult. Doar data din calendar e diferita.

Ce ar fi totusi de remarcat e faptul ca, la noi, dupa atatia ani de tranzitie democratica nu functioneaza decat coalitiile de tip polarizat si opozitiile docile (oricare ar fi culoarea lor politica). Si cu toate acestea, un paradox exista: ele nu mi se par ca trimit regimul actual in trecut, in negura timpurilor totalitare, dupa cum nici nu raliaza statul nostru in randul democratiilor consolidate.

Asemenea mecanisme care construiesc democratia in jurul unui centru de putere care trebuie sa fie destul de omogen mi se par ca sunt cauzate de insuficiente culturale: lipsa capitalului social amestecat, as zice eu, cu un "fel de orgoliu adapat din fantanile unui fel de realpolitik", un fel de EL (el - partidul, el - omul politic, el - Parlamentul, el - Primarul, etc) orgolios in dimensiunea sa total dura, a conducatorului, a detinatorului unic al puterii, a nevoii de posesiune directa a resurselor, a altora,  a imobilelor, a status-ului (cum s-ar juca cu termenii Bourdieu). 

In termeni proprii, neacademici, eu i-as spune "orgoliu tampit", irational, nelegitimat de ceva anume mereu, ci pur si simplu ca eticheta "extrem de colorata" care are un scop personal in raport cu vreo strategie generala, un scop de genul "am facut-o si eu ostantativ ca sa ma bag in seama".

Alte runde de teste nationale. "Ceea ce ma jeneaza..."

A venit un nou sfarsit de an, au venit alte runde de teste nationale. Desi am iesit demult din acest sistem, ca "intr-un fel de defect prfesional", urmaresc in fiecare an subiectele la limba romana (mai ales) de la testele date la finalul clasei a VIII - a si la Bacalaureat. 

 In paranteza fie spus (dar cu relevanta de rigoare), mi-a placut foarte mult romana, gramatica (morfologie, sintaxa), dar si literatura si "am mancat pe paine" teste si texte la prima vedere, mai ales in gandurile mele patimase din tinerete cand ma decisesem sa dau la Facultatea de Drept, unde era un test scris la admitere  la gramatica la vremea respectiva.

Oricum, de atunci am aflat distinctiile dintre gramatica "traditionala", a Academiei si "gramaticile" din centrele universitare, dintre parerile diferite de la Cluj care puteau "sa se bata cap in cap" cu cele de la Bucuresti sau de la Iasi si care erau extrem de importante de stiut pentru ca puteai "sa cazi un asemenea examen de admitere cu brio" daca tu nu stiai nuantele si sablonul de corectare avea marca Bucuresti, de exemplu, pe cand tu, neinitatul de tine, citisei doar "Ceaslovul" Mioarei Avram, de exemplu.

Lucrurile erau fascinante ca si problemele de matematica (pentru pasionatii de pe linia reala), iar a realiza analiza sintactica dintr-un text de Caragiale sau dintr-o piesa care apartinea genului dramatic putea deveni o adevarata provocare a mintii. Oricum "simpaticele teste" de la admitere de la Drept nu se sinchiseau sa nu faca uz din plin de ele.

Trecand peste aceasta lunga introducere, ajungem la chestiunea aflata pe tapet la zi. Si anul acesta, ca si in alti ani, si aceste teste nationale la limba romana aduc cu sine ambiguitati si duble interpretari. 

Exemplul:

"Ceea ce ma jeneaza este dificultatea rasfoirii."

Cu variantele de raspuns:

a. atributiva

b. subiectiva

c. predicativa

 Normal, spiritele s-au incins si in acest an intre doua variante discutabile "b" sau "c". Varianta Ministerului vine cu sustinerea subiectivei, dar si ultima poate sa apare in ecuatie.


Analiza e dupa cum urmeaza:


Ceea ce ma jeneaza/ este dificultatea rasfoirii./


Ceea ce ma jeneaza - este propozitia subordonata
este dificultatea rasfoirii - este propozitia prinicipala


Prin constrangerea subordonatei, de principiu pot sa apara doua posibilitati:

JENA este dificultatea rasfoirii. SI ATUNCI propozitia este SUBIECTIVA
Dificultatea rasfoirii este JENA / JENANTA. SI ATUNCI propozitia este PREDICATIVA.


Problema devine una de topica pana la urma urmei. La nivelul simtului comun si chiar si gramatical, iti pui intrebarea de ce sa schimbi topica in fraza? O lasi asa si atunci mergi pe subiectiva. 


Oricum, ideea este ca 60 de sutimi conteaza. Chiar coteaza si nu vad de ce trebuie sa ti le puna cineva sub semnul intrebarii in baza unei duble interpretari.

Oricum, dincolo de aceste considerente, cateva remarci generale se impun:

- Cred ca Ministerul ar trebui sa fie mai atent la subiectele de acest tip care au interpretari duble.
- Mi se par total stupide declaratiile elevilor care ies "si spun ca au facut tot" si se asteapta la note peste 9 (sau mai stiu eu cat), asta din cauza faptului ca astazi elevii nu mai stiu sa se autoevalueze.
- In sine, intregul subiect nu mi se pare dificil, dar nici total simplu (a fost provocator din punctul meu de vedere), oricum n-as putea spune inuman (depinde foarte mult de criteriile de evaluare mai ales la acele subiecte de creatie).
- Mi se par iar stupide declaratiile de tipul: "ma asteptam sa-mi cada fabula, basmul", sau mai stiu eu ce subiecte "de astea" care mi se par total "batucite" si care, la modul realist, sunt simple. "Ti-a cazut un roman?" Foarte bine. Pui mana pe carte si-l citesti. Dar intram aici, se pare, in acelasi deficit "al foilor multe" si neatractive.

In fine, una peste alta, pentru un elev total pasionat de un asemenea domeniu, subiectul a fost frumos, provocator, iti punea un pic mintea la contributie si putea fi rezolvat cu succes. Aceleasi reactii la cald cu aceiasi dezorientati din fiecare an ma cam "scarbesc", iar, la aflarea notelor, acelasi val  de contestatari majoritar fara fundament mai ca-mi face greata.

Tot respectul pentru cei care stiu. Problema e ca marea lor majoritate sunt in celalalt colt al ringului!

Intr-o zi...

Cateva consideratii despre Adrian Nastase

Ceea ce s-a intamplat cu Adrian Nastase, recunosc, m-a pus pe ganduri. E dificil sa te pozitionezi obiectiv, sa zicem, in raport cu condamnarea sa si cu actul sau suicidal.

Strict in raport cu omul politic Adrian Nastase, personal, nu pot decat sa declar ca poate a fost cel mai bun prim-ministru al Romaniei din 89 incoace. Ca treneaza asupra sa acte de coruptie in dosarele pe care n-am avut la modul real si aplecat rabdarea sa stau sa le urmaresc si sa le citesc, e posibil sa fie asa. Ceea ce-mi creeaza o dificultate de perceptie este amestecul dintre multitudinea informatiilor din dosarele sale, puternica mediatizare, procesele continue, tracasarea continua pusa pe fondul ideii de coruptie la nivelul Romaniei intregi si, in acelasi timp, sentintele ambigue, scaparile care au tot aparut in procesul de justitie. 

In raport cu omul Adrian Nastase, il consider un profesor universitar de drept excelent, un intelectual ale carui competente nu pot fi puse sub semnul intrebarii, un diplomat si un om cu statura diplomatica. Toate acestea sunt admirabile.

Ori, in acest context, actul sau ma si surprinde, ma si uimeste, ma si dezamageste, in acelasi timp.

Ce ma surprinde? Ma surprinde pentru ca vedeam in postura omului Adrian Nastase un barbat puternic, calm, echilibrat care nu te-ar face sa te gandesti ca el insusi se gandeste la astfel de finaluri. Dar si un om demn (asa dupa cum se intelege demnitatea lui, nu discut aici daca onesta total sau nu), deci demn, cu o demnitate orgolioasa, putina pe linia sangelui albastru, care, da, m-ar face sa-i pot intelege gestul.

Ce ma uimeste? Ma uimeste faptul ca, daca gestul sau este o consecinta a presiunilor acumultate de acesta, lucrurile acestea totusi nu s-au vazut. E iarasi aceeasi distinctie dintre ceea ce este public si ceea ce este privat in viata unui om, in general, distinctie care, de cele mai multe ori, ascunde "monstri", ascunde temeri, ascunde frustrari, ascunde dureri, ascunde pasiuni, ascunde lipsuri sau surplusuri nejustificabile.

Ce ma dezamageste? Ma dezamageste cumva solutia aleasa de Nastase la acest moment. Faptul ca a incercat sa se sinucida nu il vad ca pe un act de renuntare, ci ca pe un act de posibila ipocrizie. Incearca sa-ti duci crucea si cand este bine, si cand este rau, in alte cuvinte. Sau poate nu neaparat un act de ipocirzie, cat mai ales un act de egoism. 

Asta doar asa pe o linie strict de interpretare "psihologica". In rest, ca fapt politic, cred ca aceasta condamnare a sa va avea o relevanta reala atunci cand TOTI, dar absolut TOTI "furaciosii", coruptii tarii vor fi condamnati. Sa fim seriosi, vorbim "istorii".

Sunt alte exemple de "personaje" cu mult sub nivelul lui Nastase care merita a fi condamnati. Nu se intampla nimic si nu se va intampla nimic. De aceea, cred ca "episodul Nastase" (cam dur spus in raport cu trairile umane pana la urma urmei ale unui om) nu va fi decat un "fals punct culminant dintr-un film cu acelasi deznodamant". 

Oare cum va arata viitoarea scena politica din perspectiva partidelor?

Mereu a existat o legatura de cauzalitate intre sistemul electoral si sistemul de partide sau invers. Un sistem proportional garanteaza pluripartidismul, in timp ce un sistem majoritat pur - de principiu, bipartidismul sau doua "doua partide si jumatate".

Schimbarea sistemului electoral modifica clar si esichierul politic. Ce modificari pot sa apara in viitor? La nivel local, sistemul electoral majoritar si-a produs efectele astfel incat (acum dupa campanie) s-a vazut clar ca partidele mari, cu personalitati sunt avantajate. 

Acesta nu e un lucru rau. Marea Britanie, statul ce are privilegiul de a fi considerat de iure si de facto o democratie consolidata, statul care are cel mai vechi Parlament din Lume, functioneaza in cadrele democratice si o face cu brio. La noi, in baza sistemului electoral, s-ar putea la fel.

Plus ca un asemenea sistem majoritar creeaza majoritati clare si, deci, stabilitate politica. Din acest punct de vedere, lucrurile par a fi destule de consolidate pe linia USL-ului. In ceea ce priveste PD-L-ul incercarea de stabilizare se desfasoara acum. 

E discutabil daca va reusi sau nu PD-L-ul sa mai devina forta capabila sa faca opozitie, in sensul de opozitie duala, asa dupa cum sistemul majoritar o consfinteste. Locul e deocamdata liber in acest camp. Care e cauza sau care ar putea fi una dintre cauzele acestui deficit? Consider ca acesta e nascut tot dintr-o consecinta a principiilor pe care sistemul electoral majoritar o produce. Este vorba despre axarea pe persoane si nu neaparat pe liste sau pe partide. Ori, cred ca, tocmai lipsa unui lider real, credibil in ochii electoratului sau a i cetatenilor, in general, genereaza aceasta imposibilitate de coalizare a liniilor si a cadrelor PD-L-iste. 

Asa e si in tara, asa poate fi pusa problema si la Iasi. Lideri exista, dar nu exista un lider. E o previziune pe care am mai facut si anterior (pe fundalul alegerilor si realegerilor la PD-L Iasi) si pe care o mentin.

Pana cand corul nu va canta la unison, pana cand nu se vor gasi oamenii care sa invete sa cante onest, cred ca nu va exista nicio alternativa nici politica, nici ideologica, cel putin asta din perspectiva incetatenirii si consolidarii practicilor politice vazute ca si consecinte ale mecanismelor electorale si ale sistemelor electorale.

Am primit vreo doua spam-uri "murdare" de campanie. partea a 3 - a

Dupa cum spuneam am primit vreo doua spam-uri murdare de campanie. Pentru a-mi pastra impartialitatea nu voi spune asupra cui sunt indreptate. Ce voi spune este faptul ca respectivul primar nu este din Iasi, este foarte cunoscut la nivel de tara, este primar in functie si face parte din USL si mai are sanse sa ia un mandat (spun asta fara vreun parti - pris ci doar pentru a descrie contextul) .

Ceva ar fi de spus prin raportare la faptul ca le-am primit. Mail-ul pe care le-am primit este public. Cine vrea sa-l gaseasca, il gaseste printr-un simplu search. Eu l-am facut public din considerente proprii, dar ceea ce vreau sa remarc este ceva legat de "bucataria" de campanie. Se pare ca unii au inceput sa foloseasca programe de extractie a mail-urilor de oriunde din spatiul virtual si sa trimita spam-uri colective. E simplu de facut si apoi, asta imi certifica si mai mult convingerea pentru simplul fapt ca nu ma pot, sa zicem, convinge cu ceva din cauza faptului ca nu am nicio tangenta cu candidatul respectiv.

Acum, faptul ca am primit aceste mesaje care in mod direct nu ma pot privi pentru ca, repet, nu sunt adresate unui candidat din Iasi, ma fac sa trag urmatoarele concluzii cu privire la actuala campanie:

- respectivele mesaje sunt trimise de opozantii USL (atentie zic opozantii si nu opozitia)

- campania incepe sa se "animeze" si mai mult, mai ales ca intram in a doua parte a ei

- incep mesajele de campanie murdara si e posibil sa se ajunga la o campanie de asemenea natura
- fie ca unii pierd sau nu, se pare ca mizele de campanie sunt uriase

- daca opozantii USL se arunca la asemenea lucruri, din punctul meu de vedere, se discrediteaza si mai mult
- ne putem astepta la orice de acum pana la final. 

Pana una - alta, atasez "un exemplar" ca mostra:

Cine-i acest maimuţoi, Ce-a dat buzna peste noi?
De ce se mai vrea primar, Acest derbedeu hoinar! Cu faţa lui de ţipar?
E şef peste mafioţi! Un drogat,ştiut de toţi!
E un vorbete banal, Un vierme intestinal!
Ce s-a-ntins ca un buboi... Votaţi-l pe maimuţoi!
Vrea să transforme hoteluri În elegante bordeluri!
Şi să numească patroană Pe mama lui,dolofană,
Iar el, faţă de strigoi, Să adune bani,purcoi. Votaţi-l pe maimuţoi!
Nu te lăsa umilit De un drogat necioplit,
Care ,ca un vechi borfaş, Îşi bate joc de oraş!
Cinstea ta,mă rog frumos, Stă-ntr-un pui piele şi os?
Dacă ,totuşi,vreţi să fiţi La fel de batjocoriţi Şi să trăiţi în noroi, Votaţi-l pe maimuţoi!
Altfel gaşca lui de hoţi O să ne fure pe toţi,
Oraşul , ca să-l salvăm, Cu tot neamul să votăm,
Pe oricine doriţi voi, Însă nu pe maimuţoi! 

Urat, domnilor! Urat! Deci ne putem astepta de acum, ca electori, la orice!

Campania locala la Iasi. 2012. Tudor Ciuhodaru. partea a 2 - a

Partea a doua a impresiilor e dedicata lui Tudor Ciuhodaru.

PRO:

- Afisul e simplu, nu are foarte mult text pe el, iar mesajele principale sunt vizibile. Candidatul insista pe numele sau (de aceea acesta e cel mai vizibil din partea de text) si mai putin pe partea mesajului "un medic primar", ceea ce nu e un minus deoarece garderoba sa sustine vizibil  ceea ce se doreste sa se transmita.

- culorile pe afis sunt asortate

- sunt prezente elementele de identificare

- intr-un mod placut, afisul face trimitere si la campania online a candidatului (o campanie destul de bine pusa la punct ca proiect de marketing electoral)

CONTRA:

- afisul foloseste destul de multe culori deschise care nu au vizibilitate foarte buna (de fapt, am vazut ca mai toate partidele au avut tendinta de a-si plasa candidatii pe un fundal alb, ceea ce nu e neaparat un atu pe linia vizibilitatii daca nu este un contrast puternic)

- imaginea candidatului e destul de cosmetizata (in programe de profil, ceea ce parca il rupe de realitate pe acesta desi mereu el a militat pentru ea)

- fotografia aleasa nu e extrem de atractiva. Stetoscopul in urechi e interesant ca mesaj, dar parca deranjeaza cu ceva ca imagine. Nu spun ca trebuie sa avem candidati "frumosi", normal, alegerea nu in functie de asta se face, dar trebuie sa avem imagini placute ochiului. Ori aceasta nu este asa de "lipicioasa"

- plasarea personajului dincolo de "burtiera" (sa-i zicem) alba pe care e scris mesajul, creeaza parca o distanta intre candidat si cel ce sta sa se uite la afis. Poate ar fi fost mai interesant, mai vizibil candidatul daca era plasat peste aceasta, lasand loc si mesajului in geografia afisului

- Mesajul cu SOS este un produs de marketing bun, dar plasarea candidatului doar in sfera medicala (in sensul de a-i creea o identitate buna si concordanta cu realitatea) parca il indeparteaza prea mult de linia administrativa

Simbolurile partidului sunt minime, ceea ce inseamna inca o data in plus ca doar persoana-candidat conteaza, insa  evidentiaza minusul echipei, al sustinerei reale partizane.

Per total est un produs electoral acceptabil, dar parca prea cosmetizat (parca chinuit sa fie cosmetizat, fortat sa fie marchetizat).

Campania locala de la Iasi a inceput! Impresii. Partea 1

Am vazut azi in trecere afisul lui Florentin Ciubotaru. Mai ca nu imi era cunoscut personajul cand am facut corelatia ca este un fost PD-L-ist (cred.habar n-am daca mai e sau nu in partid si nici nu cred in sine ca ar conta prea mult pentru votant) si fost consilier local.

Ce e culmea e fapul ca, daca stiu bine, personajul politic local se ocupa in Consiliul Local cu tot felul de interventii pe linia educatiei preuniversitare. De fapt, ceea ce e culmea e faptul ca afisul sau contine greseli gramaticale: "vreau sa continui", corect fiind "vreau sa continuu" (persoana intai singular).

Jenant sa te declari intelectual, mai mult, expert (sau asa zis expert care vizezi acest domeniu al educatiei) si tot Iasul sa fie impanzit de afise cu greseli gramaticale!

In rest, nici macar nu mai merita sa discut alte puncte tari si slabe ale afisului din punctul de vedere al marketing-ului electoral. Eticheta conteaza!

Jenant, inca o data, jenant!

Se indreapta Europa spre stanga politica?

E o intrebare pe care o formulez in contextul a ceea ce se intampla in Franta, in Grecia si cu posibile previziuni pentru Romania.

In Franta, la alegerile prezidentiale proaspat incheiate, pornind de la o participare la vot de aproape 82%, Francois Hollande, liderul de stanga, a castigat prezidentialele cu aproape 52%. Sarkoszy a inceiat un mandat nu cu foarte multe puncte forte, cu o Franta care totusi resimte nevoia unor programe care sa depaseasca criza europeana. Franta socialista reia presedintia pe care nu a mai avut-o din 1998, in timp ce majoritatea parlamentara socialistaq nu a mai fost intretinuta din 2002.

In Grecia, la alegerile parlamentare la care grecii au fost chemati tot acum, PASOK (Partidul Socialist grecesc) si Noua Dreapta vor crea noua majoritate alaturi, probabil, tot de o formatiune socialista radicala, Syriza, ce a obtinut intre 15% - 18% din voturi.

Ministrii de stanga mai sunt in Belgia, Olanda, Austria, Cehia.

De fapt, se pare ca se reconfirma o teorie vehiculata in literatura de specialitate: in perioadele de criza, de instabilitate sociala, economica, orientarea politica a electoratului tinde sa confirme guverne si guvernaminte de stanga, care sa aplice masuri de stanga in sensul de a crea noi locuri de munca, de a relansa economia generala prin prisma unor masuri care sa nu genereze exclusi pe linia maselor, pe linia saracirii populatiei (un capitalism "cu fata umana").

Ce va fi pentru Romania? Posibil o reorientare, pe linie europeana si pe linie nationala, spre Uniunea Social-Liberala, o reorientare care sa garanteze la nivelul statului nostru un nou program cu tenta sociala, cu masuri de acest tip, masuri care sa-i  multumeasca pe toti romanii.

Liviu Marian Pop, ministrul delegat pentru dialog social, imi urmareste blogul

Ministrul delegat pentru dialog social, Liviu Marian Pop imi urmareste blogul. Asta s-a intamplat acum vreo doi ani cand persoana in cauza era in campul sindical. E o onoare, ce sa zic, dar, la modul real, cred ca e un simplu spam. Poate vreun cont fals de google sau gmail sau cine stie.

Oricum, pana una - alta, "onoarea e de partea mea"...:)

"Faza asta" cu Mihai Razvan Ungureanu la Primaria Iasi

Citeam in presa ca Mihai Razvan Ungureanu ar putea candida la Primaria Iasi. Prima oara mi s-a parut o gluma buna. Ulterior am vazut ca Gabriel Grigore si nu numai a sustinut posibilitatea candidaturii. De ce cred eu ca nu s-ar potrivi o asemenea candidatura: 

1. Ar fi total atipic ca un demnitar de la centru, si nu oricare, un prim-ministru (fie el doar pentru cateva momente) sa candideze pentru o functie inferioara ierarhic. Nu spun prin asta ca functia de primar al Municipiului Iasi nu este o demnitate publica, ci spun ca e greu de facut "un asemenea pas inapoi". 

2. Mersul lucrurilor, cel putin in politica romaneasca, este invers. Intai devii eventual primar (sau primar al Bucurestiului ...) si apoi ministru, presedinte, etc. Mihai Razvan Ungureanu nu are inca in portofoliu vreo demnitate publica de acest tip, administrativ strict (nu pe linia Serviciilor).

 3. Persoana Mihai Razvan Ungureanu este prin definitie un diplomat care, sincer, nu cred ca are ce cauta in politica "autohtona bahluiana", uneori atat de murdara, care nu are a face cu  eticheta scrobita si cu mansatele in stil frantuzesc vizibile si uzitate pe la serate diplomatice. Ma intreb cum ar putea sa converseze Daniel Oajdea (fara suparare, nu incerc aici sa-i minimizez pozitia, ci doar sa spun ca are un alt fel de profil politic) cu Mihai Ungureanu intr-o confruntare politica?

 4. Mihai Ungureanu pare a fi un "vis de alinare", poate placut pentru unii, dar irealizabil in practica. Exceptional daca ne raportam doar la teorii politice, dar rupt din context in realitate. 

5. Iar la final, o opinie proprie strict subiectiva. Pentru mine Mihai Razvan Ungureanu "parca s-a murdarit" atunci cand a acceptat sa devina premier. E o persoana pe care o stimez (asa ca intre sefi de promotie..:)), pe care o voi stima, care in mintea mea s-a "setat" printr-o imagine total intelectualista, real fundamentata, putin boema, caracterizata de o inteligenta placuta de care "personajul" este constient (si pana la urma urmei de ce nu, pe buna dreptate) si careia "ii sade" sau "ii sedea" bine acolo in functia sa mai discreta a Serviciilor". 

Acum e de vazut ce s-ar putea intampla. Daca totusi va candida, probabil ca va fi delicios din perspectiva unui simplu observator...

De undeva de prin Iasi

Din aceeasi categorie, Iasul in ochii mei:

Atunci cand te afli in fata unei trairi totale

Oare ce poti sa simti cand, in postura solistului, in fata ta un stadion intreg canta la unison de iti acopera vocea? Reactiile Larei Fabian spun totul...Oare ce poti sa simti ca public intr-un asemenea moment? Ti se face pielea de gaina...cel putin cand vezi clip-ul, urmarit in varianta de pe YOUTUBE de peste 2 milioane de persoane...Ca sa nu mai vorbim de vocea superba a solistei, ca sa nu mai vorbim de piesa inegalabila, versuri superbe...SUPERB! SUPERB!!! TOTUL SUPERB!!

De ce sunt contra votului obligatoriu

De principiu, as fi putut spune in alte contexte ca sustin votul obligatoriu, discursul meu fiind legitimat de idei precum faptul ca o prezenta mica la vot nu legitimeaza un guvernamant, ca apoi vocea populara nu este de-a dreptul legitima din moment ce electorii au lasat pe altii sa decida pentru ei.
Pana intr-un punct, ceea ce am spus anterior nu neg. Insa, ceea ce imi pare indoielnic sunt cateva aspecte de fond:

La noi, votul obligatoriu cred ca ar fi un fel de forma fara fond, in sensul ca nu poti sa obligi cetatenii sa voteze mai ales daca nu stiu nimic sau aproape nimic despre politica sau despre candidati si nici macar nu-i intereseaza.

Apoi, obligativitatea unui drept apare ca fiind un non-sens in raport cu ideea de democratie si de libertate de actiune si de exprimare. E ca si cum "ai fi obligat sa fii democrat" (un nonsens in sine atat timp cat democratia nu merge pe ideea de obligativitate).

Mai mult, nu-mi pot inchipui cum s-ar putea perverti o asemenea practica la noi in sensul de a incerca de "a manipula" rezultatul alegerilor. Poate prezenta obligatorie poate sa insemne posibilitatea "de a avea in vitro liste pline si voturi exprimate intr-un fel sau altul".

Iar la final, cred ca obligativitatea votului trebuie sa fie foarte bine corelata cu cultura politica individuala. O asemenea strategie pare sa apropie actul votului de forma referendara de exprimare a opiniei politice a "demosului", ceea ce apropie democratia reprezentativa de cea directa. Cu toate acestea, nimic nu garanteaza ca votul va fi mai corect dat, mai legitimat sau nu va fi irosit sau "alb".

Atunci cand pianul poate sa sune dumnezeieste...

Holograf: Ochii tai

Desi declar deschis ca nu-mi place Holograf in mod deosebit, piesa in cauza merge:

De ce si-ar da presedintele Traian Basescu demisia??!!

Presedintele Traian Basescu este un presedinte jucator fara doar si poate, iar aceasta joaca pe textul Constitutiei in sensul cel mai lax se vede si in episodul demisiei. Asadar de ce si-ar da preseintele demisia? Cateva posile presupozitii se impun:

1. Acest gest ar putea sa arate ca nu este legat de putere si e in stare sa renunte la mandat sau, mai bine zis la ce a mai ramas din el pentru a-si consolida imaginea si reputatia atat cat mai este ea in acest moment. Acest pas inapoi l-au facut deocamdata cativa grei imporanti ai PD-L- ului, lasand in fata alte nume mai noi.

2. Pasul inapoi ar putea sa insemne consolidarea unui "alt" PD-L inainte de alegeri. Pare un termen destul de apropiat de alegeri ca sa faci asemenea schimbari majore pe linia cadrelor pe care le scoti in fata. In practica de marketing electoral, consolidarea imaginii candidatului sau a partidului sunt extrem de importante pentru a garanta victoria. Nu ar fi termenul alegerilor prea apropiat astfel incat sa impiedice aceasta consolidare?

3. Ar putea dori Basescu sa provoace un vid de putere, sa produca alegeri noi pentru Guvern si sa adopte formula unei "uniuni nationale" (desi termenul este scos din context aici; unde ar mai fi ideea de uniune?)in sensul de a arunca vina asupra tuturor pentru guvernare sau in sensul de a produce un haos total generat de impartirea functiilor intre ministeriabili si de a-i discredita in fata electoratului sau, cel putin a unei parti a lui.

4. Apoi ar mai fi o posibilitate care vine pe linia practicilor constitutionale. In acest moment in Romania mandatul presedintelui difera cu un an de cel parlamentar. Acest fapt genereaza situatii de coabitare politica (in sensul de a avea o anumita coloratura politica in Parlament si o alta in Guvern). Ori daca Parlamentul va obtine o majoritate formata din USL, atunci presedintele ar putea fi supus unui esec usturator politic in 2013 cu finalitate negativa pe cativa ani buni pentru PD-L. Pe de alta parte, o noua majoritate parlamentara ar putea sa-l demita prin declansarea unui referendum pe presedinte, ceea ce iar l-ar putea plasa pe Traian Basescu in pozitia de " a mai trage o palma PD-L-ului". A avea alegeri parlamentare si prezidentiale in acelasi timp ar fi o sansa in plus pentru cei din urma si, poate, aceasta sansa ar veni pe linia Razvan-Ungureanu. In paranteya fie spus, unul dintre testele de democratizare ale unui stat este posibilitatea de a guverna in vremuri de coabitare politica. De ce s-ar face acum un pas inapoi?

5. Coreland cele spuse anterior, poate pasul in spate momentan al PD-L-ului (sau a unei parti) nu e altceva decat pregatirea un noi linii politice care sa poata castiga "cat mai mult" pentru a putea sa incurce formarea majoritatilor. Ori in aceasta ecuatie, Traian Basescu, cred ca trebuie sa incerce totul, de la modificarea Constitutiei pana la renuntarea de sine mai devreme sau mai tarziu, intr-un fel sau altul.

S-a politizat Mihai Razvan Ungureanu

Am mai spus-o intr-o postare anterioara ca il stimez pe Mihai Razvan Ungureanu. Cu toate acestea, premierul-tehnocrat a devenit om politic. In momentul in care i-a transmis lui Ponta sa mearga la scoala, atacul a fost pur politic. S pare ca premierul se contrazice.

Dincolo de aceste aspecte, totusi cateva intrebari se pun:

1. De ce este atat de vehement canalizat Razvan Ungureanu pe Victor Ponta? Aici, ori Ponta este un candidat-lider al opozitiei redutbil, ori este mai usor de atacat, ori se doreste prihanirea lui pentru a "face cu ochiul" liberalilor.

2. De ce Razvan-Ungureanu nu il ataca la fel pe Antonescu? Interesul de a face posibile aliante dintre PD-L si PNL pare a sta inca in picioare, desi nimeni nu cred ca isi doreste sa revina la Alianta D.A.

3. Care este rolul real al lui Ungureanu in viitor pe scena politica? Ar putea fi alternativa relativ viabila (si singura) pentru presedintie a PD-L-ului? E posibil. Ori asa, atacurile politice trebuie facute la acelasi nivel politic.

4. De ce adopta Ungureanu pozitia unui lider de tipul "hard" daca pana acum a mers mai mult pe pozitia intelectualului tehnocrat? Se doreste sa fie el un fel de om politic care frizeaza intre intelectualul credibil si tehnocratul redutabil, dar care se simte sifonat de pozitia sa care nu-l plaseaza in galeria oamenilor politici cu experienta.

Toate sunt posibile. E de vazut ce va fi Ungureanu in raport cu politica interna si cu evolutia sa in raport cu PD-L-ului.

Faimoasa emisiune de aseara a lui Gadea si M.R.U

Am vazut emisiunea de aseara de la Antena 3 in care a fost invitat Premierul Mihai Razvan Ungureanu la Mihai Gadea. A fost o confruntare intre doi oameni destepti care merita a fi urmarita cel putin din punctul acesta de vedere. Cu toate acestea, desi il stimez pe Razvan Ungureanu in calitatea sa umana si profesionala, desi ideile sale erau de un real bun simt, insa nu stiu cu cat grad de aplicabilitate reala, ceva ar fi totusi de comentat pe linia mecanismelor de drept constitutional.
A spus la un moment dat premierul ca functia primului-ministru este una strict executiva si nu politica atunci cand ne aflam intr-o situatie de tipul celei actuale in care avem in Parlament o anumita coalitie de partide. Ca, prin panelul atributiilor sale, premierul este doar seful executivului, executiv care trebuie sa verifice doar aplicabilitatea deciziilor politice ale coalitiei si sa gestioneze implementarea lor.
Pana intr-un punct, ceea ce spunea Razvan Ungureanu este corect. Primul ministru este seful Executivului si functiile sale sunt de asemenea natura. Cu toate acestea, spre surprinderea mea, premierul vede trunchiat rolul premierului intr-un stat parlamentar asa dupa cum este cazul Romaniei.
Intr-un stat semiprezidential sau prezidential, functiile executive nu se pot suprarpune peste cele legislative sau invers. La noi, nu este cazul. Deci nu putem izola complet executivul si pe capul sau de linia legislativa si, implicit, politica.
Apoi, pe linie constitutionala stricta, premierul este optiunea politica a presedintelui si este, de cele mai multe ori, presedintele partidului (ca om politic) care a castigat alegerile sau liderul coalitiei care formeaza majoritatea. Apoi, prin simpla optiune a presedintelui de numire, o asemenea decizie este politica. Chiar si in structura sa respectabila si relativ independenta politic pe care Razvan Ungureanu o are si pe care o recunosc, totusi latura politica a mandatului exista. Ea provine tocmai din aceasta numire in functie anterior realizata, realizata in baza practicilor constitutionale. Deci, mi se pare ca, a izola functiile executive de cele legislative si politice total nu este decat un simplu artificiu de calcul pus eventual sub umbrela tehnocratiei, dar a unei tehnocratii pe care nu o contest deloc aici, ci doar o aliniez practicilor politice. Alfel spus, daca mergi la practicile constitutionale nu poti sa realizezi o asemenea distinctie totala mai ales intr-un stat parlamentar. Normal, poti sa-ti legitimezi actiunea sau mandatul astfel, dar si un asemenea demers nu mai este altfel decat o actiune si o optiune politica. Premierul insusi a fost incatusat, in discursul sau de aseara, intr-o "dilema a prizonierului".

PS: Prin aceasta nu spun ca Razvan Ungureanu nu isi are meritele sale. Le are si ca specialist are toata consideratia mea. Ceea ce m-a surprins a fost "eroarea sa"(sa-i spunem)tocmai pe linia legislatiei constitutionale si a practicilor dezvoltate in acest sens mai ales ca el se legitimeaza ca un specialist si doreste sa fie perceput asa. Dincolo de acestea, insa, emisiunea a fost superba pentru orice observator.

PPS: Inca o remarca as mai avea total rupta din context. Titlul cu acronimul MRU este ironic. Ma dor urechile cand aud cat de des este folosit in presa asa. Personal il gasesc total depersonalizat si ma trimite la un singur lucru: acronimul de la "managementul resurselor umane". Iar Premierul Mihai Razvan Ungureanu cred ca totusi isi merita numele macar total sau partial rostit si scris. Pentru EBA mergea ca oricum suna artificial, comercial si doar atat. Pentru Mihai Razvan Ungureanu nu cred ca merge. Dar probabil asa e cand treci de la nume mic (BOC) la unul mai mare...:)

"Dansul pe sarma": UDMR sau PP-DD?

In evolutia oricarui stat, sistemul partinic presupune la randul sau o evolutie in sensul consolidarii democratice sau a practicilor democratice. Legat strans de evolutia sistemelor electorale, de-a lungul timpului cursul firesc al derularii faptelor, certificat istoric, a presupus trecerea de la orice tip de majoritarism (vazut ca regula de desfasurare a mecanismelor decizionale) la pluralism.
In Romania, dincolo de partidele mari, "cei mici" au jucat diferite roluri in crearea majoritatilor parlamentare, negociindu-si statutul cum au putut mai bine.
UDMR a fost in aceasta situatie in ultimele runde de alegeri, fiind "partidul-tampon" care le-a girat cand unora, cand altora linistea in Parlament. Cum electoratul partidului are la baza criteriul etnic, linistea partidului a fost garantata si ea de-a lungul timpului, cele aproximativ 10% trecand cu succes pragul electoral.
Cu toate acestea, UDMR "danseaza" in ultima vreme "pe sarma". Existanta mult mai fracturata a partidului in interior poate genera miscari de tipul putere-opozitie in contextul in care un asemenea partid nu poate sa supravietuiasca (in sensul de a fi parlamentar) decat unit. Fara doar si poate asta duce la o diviziune a opiniilor, a sustinerii si a voturilor.
Apoi, chiar daca ei nu prea isi pun problema credibilitatii cantarita din perspectiva electoratului (caci sustinerea exista, in raport cu celelalte grupuri partizane poate sa apara o problema. Statutul lor e astazi garantat de negocieri dure, impuse PDL-ului prin cerinte care mai de care mai fistichii. Asa dupa cum este cea cu UMF Targu Mures. Ma intreb oare in care alt stat al UE ar mai putea maghiarii sa invete in limba lor materna? Sau de ce nu cer invatamant intr-o limba de circulatie internationala? Sau apoi cum vor mai fi inserati pe piata muncii doctorii care nu vor sti sa-ti spuna tie, ca pacient roman, ca ai probleme cu inima si tu sa intelegi ca e vorba de "de probleme cu capu'"?
Cerinte de acest par sa fie tot des formulate de acest partid pe fondul chiar al slabirii sustinerii din partea electorilor (desi am spus anterior ca sunt destul de constanti) sau pe fondul a ceea ce scena politica pare sa ne ofere ca pe un foarte bun show politic cu iz tragic-comic. Este vorba despre alternativa politica majora (majora in sensul ca este de luat in seama in calculele politice) a UDMR-ului si anume PP-DD. Evolutia politica actuala si viitoare s-ar putea sa arunce in aer rolul de "balama" a UDMR-ului sau sa tinda sa genereze comportamente cu adevarat pluraliste ale partidelor in Parlament. Cum insa "dansul pe sarma" al UDMR-ului poate fi executat numai de "arlechini politici", pare a fi mai previzibila o evolutie politica a unui "pluralism autohton".

Atentionare meteo pentru 9 martie

Pe 9 e bine sa va luati la voi haine calduroase, umbrelele de ploaie, dar si ochelarii de soare. De dimineata se anunta un ger taios acompaniat de un soare stralucitor dar care ingheata picurii de apa in aer si amorteste frunzele in devenire. Pe la vreo unsprezece se anunta posibila ninsoare cu viscol, pe la 12 se mai incalzeste atmosfera si ninsoarea se transforma in ploaie racorosa, dar nu rece, iar pe la 2 soarele isi face din nou aparitia. De la gradele cu minus se ajunge la temperaturi cu plus, cerul se insenineaza, caciulile si sumanele trebuie aruncate, dar nu abandonate caci dupa masa vremea devine iar mohorata. Calduta, placuta pentru o plimbare, dar mohorata. Seara, se lasa o ceata groasa si innecacioasa, iar noaptea totul devine iar amortit.
Asa se anunta vremea. Nu de alta, dar e Baba mea...:)

Un colt de meditatie al Iasului

E un loc unde mai merita sa te retragi din cand in cand la un ceai sau la o cafea. Unde merita sa contemplezi macar un moment la boltile arcuite si reci, la candelabrele luminoase si discrete in acelasi timp ce lasa pe lemnul masiv urme lucioase.

Sunt o COMUNISTA!

Cam rar o declara deschis o persoana ce traieste intr-o democratie si pretinde asta. Azi m-am decis sa ma autonumesc "de buna voie si nesilita de nimeni" asa, mai ales ca mi s-a mai spus. Acu, nu ca n-as mai putea dormi din cauza asta si oricum nu stiu exact ce avea in minte cel care mi-a facut o "asemenea declaratie", dar astazi sau, mai bine acum cateva momente, mi-am pus reale semne de intrebare daca n-o fi chiar real "complementul". Ei bine asta s-a intamplat cand mi-am citit horoscopul. De fapt ochii mi-au sarit mai inainte pe un titlu de genul "Cum te descurci in politica in functie de zodie" si nu am putut sa-mi refuz o asemenea placere. Deci voila ce zicea zodiacul meu:

"Esti gata oricand sa imbratisezi idei utopice, ai apucaturi dictatoriale. Caracteristicile acestea se regasesc din plin la doi mari exponenti ai zodiei, Nicolae Ceausescu si Ana Pauker...."

N-am ce zice. Clar sunt o CUMUNISTA....Cred ca n-am sa mai pot dormi in noaptea asta de atata grija ....:) SUPERB!!

Inedit pentru mine: Michel Teló - Ai Se Eu Te Pego

De principiu nu ma omor dupa muzica spaniola sau portugheza ca parca suna telenovelistic. Piesa are ceva inedit ce-mi place. Ceva, nu stiu ce...

Lumina lina

Pentru 2012

N-am scris nimic pentru 2012. N-am avut "interes", vorba unui vecin de-al meu din tinerete. N-am facut bilantul lui 2011. De fapt, le-am facut, dar le-am facut pentru sufletul meu. Mi-am dat seama, la final, ca am mai trecut un an, ca a trecut asa cum a trecut si oricum e trecut, deci ce mai conteaza. Iar au fost sarbatori, iar a fost Craciun, iar a fost Revelion. Daca din punct de vedere culinar am chibzuit cumva lucrurile de Craciun, de "Rev" (cum zic astia tineri intr-un stil fancy), am uitat. Am avut creatii proprii, ca in fiecare an, dar anul asta doar "design-ul" lucrurilor a fost mai mult, ca in rest bucatarul a lipsit.

Apoi:

M-a chinuit "talentul", apoi mi-a trecut. Iar au fost "exceptii de-o noapte", iar "beuturi".
Ca in fiecare mi-am pus o dorinta. Oricum nu mai cred in ele. Ce mi-am dorit anul trecut nu s-a realizat. A mai cazut o reduta, probabil. Deci, ce-as putea sa-mi doresc pentru 2012? Cred ca cel mai bine e sa nu-mi mai doresc nimic. Decat sa-ti doresti lucrurile pe care sa nu le poti avea, mai bine nimic.
Deci urare de "dupa sarbatori": THOSE WERE THE DAYS" intr-o interpretare de exceptie. Asta ar putea sa exprime cel mai bine o asemenea urare proprie-mi: