Citesc blogul Ieseanului suparat dintr-o reala placere. Intrigata de postul datat pe 8 Martie, i-am lasat un comentariu. Tin sa-i raspund, asa cum si el a facut-o.
Asadar, nu am dezaprobat postul sau, ba chiar ne invartim cam pe aceleasi idei. M-a intrigat insa asocierea facuta de mine mental intre profilul textului si identitatea psihologica a autorului blogului dincolo de anonimat.
Textul mi s-a parut simpatic, asa "ca o rabufnire" care pe mine m-a "facut sa zambesc pe sub mustati".
Acum, am inteles, pe de o parte, raspunsul tau ca pe un fel de justificare, cred, ceea ce nu era necesar, iar, pe de alta parte, ca un pe un fel de largire a bazei tale de credinte si valori in raport cu ceea ce eu am spus, ceea ce iar nu era necesar in raport cu mine pentru ca am inteles perfect ceea ce ai vrut sa transmiti.
Nici mie nu-mi place ceea ce au devenit "zilele fatidice" din februarie si din martie, "ma dor ochii" in zilele astea cand trec pe strada si vad o droaie de tarabe pline cu "maimutoaie cu pene si puf roz, bleu sau galben nebun". Iar legat de flori, traiasca pietarii in zilele respective ca e o afacere pe cinste. Si spun asta in conditiile in care imi plac florile dar prefer sa mi le iau singura decat sa le primesc "din obligatie".
Asadar, suntem "cam pe aceeasi lungime de unda".
PS: Cred ca "nu e legiferat" nicaieri ca trebuie luate flori de 8 Martie. :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu