Peste asta am dat mai devreme fara sa vreau:
BARFA DE IASI
Ma intreb cine se ocupa de acest "ziar" sa-i zicem...
Dar ceea ce urmeaza sa redau mai jos, mi-a placut. Voila. Din adancurile "spiritului raionalitatii pure".....:):):):) Nah ca v-am facut si reclama :) Sper ca platiti bine :):)
Gică şi nemurirea
Gică avea un frate; fratele avea o amantă; amanta avea un câine; câinele nu avea nimic împotrivă. Ăsta era Gică…unii îl cunoscuseră sub numele de „Gică de la Sculărie”, alţii drept „Gică care cară şpan”. Cei mai mulţi îl cunoscuseră în autobuzul 41. În troleul 46 n-aveau cum să-l cunoască, pentru că stătea cu chirie la soacră-sa.
Lucrase bietul Gică pe una din marile platforme industriale, plin de avânt muncitoresc şi silicoză în fază incipientă. Platforma a fost privatizată de vreo cinci şase ori, prin tot atâtea metode specifice tranziţiei mioritice. Ultima oară a cumpărat-o, pe un leu, un afro-thailandez de origine sud-americană, despre care se spune că ar fi avut nişte sifonării în Groenlanda.
Gică vândut cu platformă cu tot, a rămas şomer. Soacră-sa l-a trimis la mă-sa… la ţară. Aşa s-a întors Gică la sat. Avea o bucăţică de pământ, două curci, trei găini „Gât golaş de Transilvania”, o raţă şi o datorie de 3,5 milioane de lei vechi la birtul lui Moş Costache.
Acolo, la ţară, o cunoscuse cu ani în urmă pe Maricica-Suelăn Amarghioalei, frumoasa şi iubita satului, căreia Gică i-a scris o poezie. Poezia a zăcut în podul şurii, pitită după o grindă, Maricica-Suelăn a zăcut pe laiţa brigadierului-şef, poetul a zăcut până-n zilele noastre, când s-a hotărât să cucerească lumea culturală a Ieşilor.
Gică a bătut la porţile nemuririi la figurat, ciocănind la propriu la uşa unui redactor şef, (care lansase concursul „Integrarea poetului ţăran în lirica modernă”) înmânând manuscrisul cu poezia „Mândrei mele”:
„Ti aştept, mândro, pi vali, undi buciumu răsunî,
Sî şădem pi fânu moali, sî privim tăcuţ la lunî…
Jitili coboarî drumu şî mujesc mergând spri casî,
Sî aşterni parcî fumu pi cosîţî mătăsoasî.
Pin tălănji, doineşti-un fluier…sâmt miros di arăturî…
Când în poartî am sî-ţ’ şuier, tu sî ieş’ pi la fântânî.
Om fuji, n-om sta la horî şî ne-om pierdi lângî râu,
Mi ti-oi duci mami norî…ti aştept, mândro, tîrzâu”.
Redactorul l-a privit peste ochelari şi i-a spus:
- E bună, bade! Numai că vezi matale, e limitată de maniera clasică…încearcă versul liber şi mai caută-mă…
O zi şi o noapte s-a chinuit bietul Gică să refacă poezia „pe liber”, în vers alb aşa cum îl sfătuise redactorul.
„Mîndrei mele
Te aştept…
Pe vale, buciumul răsună
Drumul mugind
Spre case.
În fumul cosiţelor
Tălăngi doinesc
Miros de arătură.
Când şuier…
La fântână,
O horă…
Ne-om pierde.
Noră mamei…
Târziu…”
- E bună” – îi spuse redactorul. Se cunoaşte o oarecare evoluţie în lirismul dumneavoastră. Dar…încearcă să foloseşti cuvinte mai adânci, mai pline de sensuri. Citeşte şi dumneata cărţile unor poeţi mari ca: Vasiliu…Popa…Marcu…Spiridon…şi, mai caută-mă!
Gică a citit opurile distinşilor poeţi enumeraţi mai sus, spre a vedea cum şade treaba cu poezia. La concurs a luat Premiul cel Mare. Însuşi redactorul şef l-a prezentat: „…un geniu al satului ce păstrează nealterat spiritul patriarhal, limbajul pur- ţărănesc în spaţiul mioritic…
„Mândrei mele”
Ridicol, te aştept în crepusculul adiacent.
Buciumul reverberează fânul.
În constelaţii, cohortele lunii,
Cornutele intersectează
Mediana mugetului abscons.
Incert: humus sau cernoziom?
Prin claxoane penetrează flautul ancestral…
Himera-hiperbolă a sinapselor,
Abrogînd prohibiţia relativităţii,
Un alter-ego infestat de cotidian
Şi metempsihoză,
Va înlocui o onomatopee!
Hora pierde râul Căii Lactee
Oglindită visceral şi matern…
Fericirea conjugală – incită cromatismul interdependent
Te aştept, himeră, a tendenţiosului drum
Spre incomensurabilitate”.
Cu premiul cel mare în mână, cu pieptul bombat şi ochii strălucitori, Gică se şi vedea, pe marea panoplie a marilor Gică ai neamului românesc.
PS: SUPERB, SUPERB
miercuri, 21 decembrie 2011
duminică, 18 decembrie 2011
Preluare de la Sondajul lui Florin Ghetau
Mi-a placut ideea lui Florin Ghetau de a lansa o discutie pe blogul lui despre sondajul dat nu demult publicitatii. Cine poate, poate, domle! Ce sa mai zic. Si ca sa continuu in acelasi stil pamfletar, am preluat de pe Blogul lui Florin Ghetau ultimul comentariu la articolul sau. Interesant si amuzant in acelasi timp. Superb.
Vlad Tzepesh says:
17 December 2011 at 23:11
M-am mirat ca acest comunicat de presa n-a fost urmat de alt comunicat-corector, in stilul lu’ Gg. Cu siguranta, nici acum n-a priceput ce castane fierbinti i s-au pus in mana. Au facut-o, in schimb, internautii. Concluziile sunt clare:
- cine a fost rugat sa-l mai fatzuiasca un pic pe disperatul premare, printr-o sondare, mai tare l-a bagat in groapa;
- in judet si municipiu, USL-ul este cvasi-inexistent. Asta este concluzia multor sondaje “pe bune”, dar si a sondajului de fata. Disperati, au plusat, prin dubla masluire, exact acolo unde sunt atat de vulnerabili. Au insumat procentele celor doua partide si apoi le-au umflat;
- in municipiu, s-au ingrozit si mai tare, vazand ca pe locul I sunt tot portolacii, cu procente bune in fata roscatilor si cu mult mai multe in fata galbejitilor. Prin insumarea rezultatelor ultimelor doua partide, au constatat ca asa-zisul USL este mult sub 50%, ca si pe tzara. De asta, pe municipiu, n-au prezentat rezultatele nici pe partide separate, nici pe USL. L-au umflat doar pe “inainte coboratorul de premare”, cu mai mult de 10 puncte procentuale;
- masurandu-i rasfirati pe cei din coalitie, i-a ridicat in slavi, intrucat procentele astora insumate sunt cat cele umflate ale lu Gg. Asta l-a varat in groapa pana la gat;
- s-a vrut o corectie pe la liberali, venita prin FN, dar nu le-a iesit. Au tzipat liberalii adevarati. In primul rand, prin nerecunoasterea verosimilitatii sondajului. In al doilea rand, prin neingenuncherea in fatza cuplului FN – Gg.
Si multe altele vom mai avea de spus.
Tzepe’n-Curand
Vlad Tzepesh says:
17 December 2011 at 23:11
M-am mirat ca acest comunicat de presa n-a fost urmat de alt comunicat-corector, in stilul lu’ Gg. Cu siguranta, nici acum n-a priceput ce castane fierbinti i s-au pus in mana. Au facut-o, in schimb, internautii. Concluziile sunt clare:
- cine a fost rugat sa-l mai fatzuiasca un pic pe disperatul premare, printr-o sondare, mai tare l-a bagat in groapa;
- in judet si municipiu, USL-ul este cvasi-inexistent. Asta este concluzia multor sondaje “pe bune”, dar si a sondajului de fata. Disperati, au plusat, prin dubla masluire, exact acolo unde sunt atat de vulnerabili. Au insumat procentele celor doua partide si apoi le-au umflat;
- in municipiu, s-au ingrozit si mai tare, vazand ca pe locul I sunt tot portolacii, cu procente bune in fata roscatilor si cu mult mai multe in fata galbejitilor. Prin insumarea rezultatelor ultimelor doua partide, au constatat ca asa-zisul USL este mult sub 50%, ca si pe tzara. De asta, pe municipiu, n-au prezentat rezultatele nici pe partide separate, nici pe USL. L-au umflat doar pe “inainte coboratorul de premare”, cu mai mult de 10 puncte procentuale;
- masurandu-i rasfirati pe cei din coalitie, i-a ridicat in slavi, intrucat procentele astora insumate sunt cat cele umflate ale lu Gg. Asta l-a varat in groapa pana la gat;
- s-a vrut o corectie pe la liberali, venita prin FN, dar nu le-a iesit. Au tzipat liberalii adevarati. In primul rand, prin nerecunoasterea verosimilitatii sondajului. In al doilea rand, prin neingenuncherea in fatza cuplului FN – Gg.
Si multe altele vom mai avea de spus.
Tzepe’n-Curand
sâmbătă, 3 decembrie 2011
vineri, 18 noiembrie 2011
luni, 14 noiembrie 2011
De unde? De pe "onorabilul" facebook
Intru rar pe facebook. Inainte intram si mai rar dar acum cand n-am altceva mai bun de facut intru ca sa mai vad "intelighentia" lumii. Si chiar daca am altceva mai bun de facut, pentru amuzamentul propriu trebuie sa vad ce mai fac oamenii, ce considera ca ii reprezinta si trebuie sa-si etaleze si tot asa.
Uitandu-ma la toate "posibilitatile lumii" dau fara sa vreau peste randurile de fata, scrise de o persoana pe care nu o cunosc si nici nu ma intereseaza cine e, dar asta era prea "dumnezeiasca". Nu pot sa nu remarc "profunzimea Lumii, a gandirii, a fiziologicului, a sentimentului, a trairii" si mai stiu eu a ce.
Deci citat de la lume adunate:
"Barbatului romantic nu trebuie sa i se spuna cum sa fie romantic. Nu cred in lectii si nici macar in teorii despre romantism.E bine ca el sa isi ,,adapteze" romantismul la vremurile in care traim si la situatiile din fiecare zi. De ce sa inceapa sa recite poezii cand am putea sa bem o cafea sau un ceai impreuna dupa o zi grea? De ce sa stam zgribuliti pe langa un parc insingurat cand sunt atatea restaurante faine? De ce sa se chinuie cu biletele ascunse prin flori cand ar putea sa ma ajute cu bagajele pe scari? ...parerea mea".
SUPERB, SUPERB....:):):):)::):):):):):):)
sâmbătă, 12 noiembrie 2011
marți, 1 noiembrie 2011
Felicitari lui Catalin Ivan
Am citit stirea de ieri pe blogul sau, azi o revad in Ziarul de Iasi.
Chiar daca e doar la capitolul de propunere, merita felicitari. Sa fii nominalizat pentru asa ceva dintre toti europarlamentarii romani, nu e de ici de colo. Felicitari inca o data, fie ca vei castiga sau nu aceasta onoare. Faptul ca, pe deasupra, este si iesean, pe mine, ma incanta si mai mult.
Asadar, FELICITARI!
MULT SUCCES IN CONTINUARE!
joi, 27 octombrie 2011
Discursul Regelui...un moment grandios
Initial, pot sa declar ca nu am urmarit extrem de fidel interventia regelui Mihai in Parlament. Mi s-a parut un eveniment onorific si atat. Ulterior, am inteles ca a fost un moment de istorie traita. Faptul ca la cei 90 de ani ai sai, regele Mihai a vorbit celei mai importante institutii a statului (asa cum se spune pe linia dreptului constitutional despre o republica parlamentara si pe o linie a traditiei parlamentare), ca a facut asta dupa zeci de ani, da, asta e curata istorie. Apoi intalnirea de la Opera, iar a fost un moment grandios. Cel putin eu, ca cetatean al acestui stat, care nu are vreo afinitate spre monarhie, sau spre monarhia constitutionala, am trait momentul intr-un mod grandios.
Apoi, am inteles iar cat de putin avem de a face cu uzantele diplomatice, de traditie, de protocol. Faptul ca un parlamentar (n-are importana cine), l-a apucat de brat pe rege (chiar daca poate avea nevoie de ajutor) este lipsit de tact. Felul in care i s-a oferit acea distinctie, i s-a smuls din mana, la fel.
Jignirile unui presedinte, nici nu mai vorbesc. Regele Mihai si Casa Regala ar putea sa fie vectori de succes penntru diplomatia romaneasca daca s-ar lua in calcul asa ceva. Dar doar daca...
Cat despre discursul regelui Mihai, parca a fost rupt din alta dimensiune a realitatilor de zi cu zi. Si spun asta nu din lipsa unei perspective realiste, sau dintr-o anumita nevoie de ideologizare sau de idealizare. Chiar nu. Dar a fost pur si simplu altfel... Simplu, un moment inaltator...
marți, 18 octombrie 2011
Iarasi, iarasi, iarasi, iarasi Huidu
Toate bune si frumoase, dau pe un canal de profil si, mai mult inconstient decat atent, informatiile ajungeau la mintea mea pe fundal. Desi imi dorisem sa vad un buletin real de stiri sau o emisiune ceva mai fundamentata pe politic, social, cultural etc., spiritu-mi mi-a fost repejor ucis de aceeasi stire: HUIDU SI ACCIDENTUL.
Am ascultat o multitudine de ineptii care mai de care mai mult sau mai putin fundamentate, venite din arii care mai de care mai diverse. Mugur Ciuvica a tot repetat ca Huidu e bou, Mircea Badea nu mai zic (cred ca e una dintre primele emisiuni ale sale care m-a scarbit total desi nu il mai urmaresc cu aceeasi fidelitate), Ciocan si-a dat cu parerea de politist daca institutia de resort a anuntat sau nu ca impricinatul mai avea voie sau nu sa conduca sau nu. Am cunoscut si un doctor, un anume Florin Tudose (parca) care si-a exprimat punctul de vedere medical daca starul avea voie sau nu sa conduca dupa accidentul-monden de la schi. Iar cireass de pe tort: un astrolog, o "domnita" care are o emisiune despre zodii pe b1tv si care facea...culmea...analize astrologice.
Ma intreb de ce trebuie sa ma intereseze pe mine ca Huidu a omorat doi sau trei oameni? Ca a mai ranit inca vreo doi? Sau de ce trebuie sa se insiste atat de mult pe acest fapt? Cine este Seban Huidu? Un realizator tv si atat? Ce a facut sa merite atentia unui popor intreg? Ce vrea sa se transmita cu asta? Trei oameni mai putin pe lumea asta si inca doi vai de capul lor. Huidu trebuie sa devina dorinta de razbunare a poporului? Dar fata de ce sau de cine? Sau ce trebuie sa devina el?
Sincer nici macar nu ma intereseaza daca va pati ceva, daca va fi inchis sau nu (desi nu cred), dar nu vad de ce s-au gasit deontologii sa comenteze cati ani va lua, daca va lua sau daca nu.
Pana la urma urmei ce trebuie sa inteleaga individul de rand care tot vede din trei in trei secunde subiectul? Ca mai bine isi lasa duhul in Elvetia sau unde a fost la schi? Sa fim seriosi: fie ca mass-media doreste sa-l transforme intr-un "erou pozitiv" sau "negativ", nu merita atata atentie.
vineri, 14 octombrie 2011
Sa mai si zambim!
Aseara am auzit un banc bun.
Un betiv se duce la o agentie de plasare pe piata muncii si cere ceva de lucru. Persoana de acolo ii spune:
- Avem un loc de munca bine platit dar necesita si foarte multa munca.
Sta individul, se gandeste si ii spune:
- Nu am nevoie de asa ceva. Daca e bine platit, am prea multi bani, deci am din ce bea mai mult decat acum si nu e bine.
- Avem atunci si ceva prost platit, cu putina munca, spune persoana.
- Nici de asa ceva nu am nevoie, spune betivul. Daca e putina munca atunci ma apuc de afaceri pe cont propriu, fac bani, si iar am din ce bea mai mult.
Am nevoie de ceva prost platit, dar cu munca foarte multa.
- Avem si asa ceva, spune persoana, dar acelea sunt ocupate toate de intelectuali.
SUPERB, SUPERB...:)
duminică, 9 octombrie 2011
marți, 20 septembrie 2011
Sa mai si zambim
Sms de la mama: accepta-mi cererea de prietenie pe facebook!
copilul: tu esti pe fb? WTF
Mama: ce inseamna WTF?
Copilul: Welcome to Facebook! :))
Ai dat de naiba daca nu esti in rand cu lumea...
duminică, 18 septembrie 2011
joi, 15 septembrie 2011
Varianta total neinspirata si total proasta: Au innebunit salcamii
Nu stiu cine sunt indivizii dar au stricat o piesa total superba. Asta in conditiile in care ascult aproape orice fel de muzica. Aproape...
Acum cred ca "au innebunit"de-a dreptul salcamii. Vai de capul lor...
sâmbătă, 3 septembrie 2011
"Pe onoarea mea de familist"!
Randurile pe care vreau sa "le povestesc lumii" tin de ideea de onoare. Voi incepe cu deznodamantul: in Romanica nu exista onoare. De fapt despre ce e vorba? Ce m-a putut scoate din sarite? In limbaj de lemn, povestea incepea acum un an, cand in urma vacantei mi-am spart camera foto. De fapt mi-am crapat lcd-ul. Toate bune si frumoase, asa ca am revenit in Iasi sa caut o reprezentanta Panasonic unde sa-l inlocuiesc. O camera Panasonic la care tineam intr-un anume fel pentru ca o primisem la una dintre zilele mele de nastere, cu obiectiv Leica, in fine, nu foarte performanta dar nici de lasat. Oricum eram oarecum multumita de ea, era "bunul meu personal". Dupa ce am cautat o bucata buna prin Iasi ca nu gaseam "dau peste pont" si ajung la sediul firmei care repara obiectele in cauza. Cum iesise din garantie, la reprezentanta nu aveam cum sa o mai duc, era mai complicat, trebuia eventual sa fac si sa faca nu stiu ce comanda la Bucurestu, sa astept cine stie cat si tot asa, chiar nu se putea acolo. Asadar, ajung la sediul firmei cu pricina, las camera, plecand multumita ca se poate face si ca nu costa atat de mult, caci preferam sa-mi iau una noua decat sa dau cine stie cat pe reparat. In conditii de o reparatie scumpa, clar nu se merita. Asadar ma inteleg cu individul amabil ca ma suna cand e gata, ca trebuie sa dea comanda tot asa pe la Bucuresti nu stiu pe unde sa-mi aduca alt lcd, sa-l puna si totul e ok. Bun, imi zic deci pana vine, pana se face manopera, hai sa zic ca dureaza maxim o luna. Totul parea multumitor.
Toate bune si frumoase pana in acest moment, numai ca trecura vreo trei luni, eu ma luai cu treburile, nu am primit nici macar un telefon de la firma prestatoare si nimic nu se intampla in directia reparatiei camerei. Mai trecura inca vreo doua si, amintindu-mi de ea precum si de faptul ca n-am primit nici macar "un semn de viata" de la individ, intr-o zi mi-am luat inima in dinti si am purces la sediul firmei. Am ajuns, acelasi "meserias" m-a salutat, i-am zis despre ce e vorba si de aici lucrurile au inceput sa se "complice". Cu o nonsalanta de inimaginat, mi-a zis ca a mai avut si altele modelul meu,aduse dupa a mea, ca le-a reparat, ca nah, pe asta nu. Inca relativ linistita, am intrebat in ce ordine le rapara (trebuie sa recunosc usor ironic, dar ironia mea a trecut pe sub "mustatile musteriului" fara a fi gustata sau inteleasa), cat ma mai tine asa. Mi-a spus ca in maxim doua saptamani e gata toata treaba, sa revin cu un telefon. Ei dupa doua saptamani am revenit, dar "mesterul meu" uitase. Ma gandeam parca prostita ce e cu "baietii astia" de acolo, daca cumva ne cunoastem de undeva de prin alta viata, daca ne-am luat la misto pe undeva si acum se razbuna sau ce se intampla de am parte de un asemenea tratament. Usor enervata, i-am zis "mesterului" ca s-a cam scurs vremea si ca ar cam trebui totusi sa-mi ofere ceva, o solutie. Asadar, mi-a zis sa revin cu un telefon in maxim doua saptamani. Deja mi se parea ca seriozitate omului e total indoielnica si ca ma duce de nas. Aveam acelasi sentiment de proasta gluma ca atunci cand cineva isi bate joc de tine pe fata si sta serios si cuminte de parca nu el e faptasul. In fine, dupa alt interval m-am dus iar la firma. (Mentionez ca intervalele temporale nu mai stiu exact cum au fost, dar ideea e ca au tot fost amanari). Am zis ca n-are rost cu telefonul ca "mesterul meu" parca e mereu pe fuga si ma expediaza cu un raspuns in doi peri prin telefon. Asadar descind la firma "si ma vad in ochi cu mesterul". Imi spune ca a uitat, apoi ca nu se poate, ca e alba, ca e neagra. Baliverne. Ma uitam la el si parca traiam un episod prost care nu stii daca e aievea sau nu. L-am lasat sa vorbeasca desi prin minte imi treceau toate "vorbele de dulce ale suporterilor de fotbal" (si declar ca nu sunt omul care sa injur sau sa vorbesc urat indiferent cati nervi acumulez). Asadar, i-am spus ca e neserios, cu calm, ca trebuia sa-mi zica din start ca nu se poate, ca ma duceam eventual in alta parte si gata nu sa ma tina asa jumatate de an. Mi-a spus ca de fapt se poate dupa ce ne-am invartit pe campii, dar cu alt pret mult mai mare, lucru care simteam ca-mi infierbanta creierii. Nu din cauza banilor ci penttru ca se tot invartea asa in jurul cozii neserios. Normal ca noul pret nu-mi convenea pentru ca in banii respectivi imi luam o camera foto noua, deci ce rost avea sa o mai repar. Dar ce rost avea sa-mi spuna acum de noile standarde financiare? Trebuia sa-mi zica din start ca nu se poate la pretul ce mi-l zisese si gata! I-am spus-o si lui. Desi prin minte imi trecuse sa-i zic ca "ii fac o cinste" numai sa termine odata (poate chiar asta astepta...), nici de-al naibii nu mai voiam acum sa aud asa ceva si apoi era un serviciu pe care eu il plateam deja si nu inteleg de ce trebuie sa tot mergi cu atitudini de felul asta prin toata Romanica asta. Trecuse mai bine de jumatate de an de cand ma tot invartea aiurea si chiar imi venea sa ma urc pe pereti de nervi si de dr....i (aici chiar cenzurez) ..:):). M-a amanat inca o data spunandu-mi ca am suna el de data aceasta. Timpul a trecut, nu m-a mai sunat (normal...) si am ajuns iar pe la firma. Imi venise si gandul sa renunt la ea, asa ca la ultima mea intrevedere cu "mesterul meu", cand acesta mi-a spus "ca o repara pe CUVANTUL LUI" si imi ofera si garantie, n-am mai putut decat spune ironic ca "abia astept sa vad cat de mare este onoarea-i". Iromia a ajuns iar la "mesterul meu", dar, constat ca pentru unii oameni ironia fina e un fel de mangaiere de floare de mar in adierea vantului de primavara si nimic mai mult. Nu are rost sa mai spun cat m-am tot invartit (era sa zic frecat dar suna urat si neacademic...:) pana mi-am luat in draci (tot urat suna dar nu pot exprima altfel cu cenzura ce am simtit de-a lungul intrevederilor mele cu "mesterul meu") o alta camera (in fine mai performanta si tot asa).
Toate bune si frumoase, renuntasem la ea. Mi-am zis ca nu mai are rost sa-mi bat capul cu o asemenea catastrofa de om care nu e atins de bun simt, de vreun fel de responsabilitate, de nimic. Asa ca "povestea mea" se putea incheia astfel pana cand, povestind totul unei prietene, mi-a zis sa ma duc la Protectia Consumatorului. Eu, sincer, ma gandisem sa merg, dar intrasem intr-un fel de butoi de renuntare amestecata cu dezgust total. Mi-am zis pana la urma: "hai s-o fac si pe asta, ca ce mai conteaza". Aveam prea multi nervi adunati vis-a-vis de individ de imi venea sa-i sparg fata (cu scuzele de rigoare pentru limbajul violent desi urasc total formele de orice fel de violenta). Asadar, am facut plangerea iar de la Oficiu mi-au spus ca imi trimit raspunsul prin mail. Nu aveam nici cea mai mica asteptare in sensul asta caci pentru mine evenimentul era deja un episod incheiat. Mai mult, tot cei de acolo mi-au spus ca in maxim doua-trei zile voi primi rezolvarea cazului si cum se scursesera, certitudinea mea in privinta nerezolvarii lucrurilor trecea de 100%. Turnura veni in momentul in care, in vacanta fiind, primesc un mesaj pe telefon prin care eram anuntata ca obiectul meu a fost reparat si ca trebuie sa merg sa-l ridic in 48 de ore de la sediul firmei prestatoare. Mai mult, primesc instiintarea si prin mail de la "mesterul meu". Parca suna a amenintare termenul temporal din mesaj, ceea ce mi-am amintit de toata patania si o droaie de nervi ma napadira iar. Fiind la mijlocul vacantei, am raspuns si eu ca sunt in vacanta si ca voi reveni sa-mi ridic camera in doua saptamani, gandindu-ma ca ce o fi o fi, ori o mai gasesc ori nu, chiar nu imi mai pasa (idee alimentata si de faptul ca nu mi s-a mai raspuns la mesajul meu). Intre timp primii si pe mail raspunsul celor de la Protectia Consumatorilor cum ca sesizarea a fost rezolvata. Asadar, azi am fost si mi-am ridicat "obiectul risipitor" si, culmea, colac peste pupaza, dupa ce ca toti erau draguti si atenti, pretul reparatiei a fost cu mult mai mic decat primul pret pe care "mesterul meu" mi l-a fluturat in dezgust pe sub nas prima data.
Asadar, mi-a luat un an sa repar o amarata de camera foto, "PE ONOAREA MEA!"
PS: Nu stiu ce sa zic? Oare chiar mai functioneaza unele dintre institutiile Romanicii? Poate. Oricum e a doua institutie judeteana ieseana la care am apelat in ultima vreme si care a avut un tratament ireprosabil fata de mine cetateanul obisnuit.
luni, 29 august 2011
Delta Dunarii (partea 5)
Marea si apoi la Constanta (partea 4)
PS: Urmeaza Delta...
miercuri, 17 august 2011
Apusul, amurgul si tacerea noptii (partea 3)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)