Sistemele de partide se impart, in general, in sisteme monopartidiste, bipartidiste sau pluripartidiste. Este o clasificare a lui Maurice Duverger, care are la baza criteriul numarului. Pe de alta parte, un alt autor specific domeniului stiintelor politice, Sartori distinge intre sistemele de partide concurentiale si neconcurentiale. Cele din urma nu fac subiectul acestei minime analize deoarece nu sunt specifice democratiilor. Cele concurentiale au la baza criteriul importantei partidului in cadrul ciclului politic si se diferentiaza intre: sisteme cu un partid predominant, bipartidiste, multipartidiste echilibrate si multipartidiste neechilibrate. Ceea ce ar interesa la nivelul acestui demers analitic minim ar fi cum am putea incadra sistemul de partide romanesc. Cu siguranta, e unul multipartidist, daca e sa avem in vedere clasificarea lui Duverger. Pe de alta parte, se pune intrebarea ce fel de pluripartidism e in raport cu teoria lui Sartori. Actualul sistem de partide e unul multipartidist echilibrat. De ce acest lucru? Pentru ca sistemul multipartidist echilibrat se caracterizeaza prin crearea de coalitii de guvernare, care au un carcter polarizat si o structura ideologica asemanatoare sau de aceeasi orientare ideologica minima. Actuala guvernare e de orientare de centru-dreapta cuprinzand UDMR-ul (care se incadreaza pe linia de dreapta ideologica), PD-L-ul (ca partid de centru-dreapta) si UNPR-ul (ca partid care s-a nascut in maniera usor atipica, parlamentara si nu extraparlamentara, ceea ce ridica un inus de legitimitate ideologica). Linia de orientare minima ideologica e de dreapta (cu toate criticile care pot fi aduse aici atunci cand vine vorba de ideologie si incadrare in acest sens). Celalalt sistem – multipartidism neechilibrat- are la baza coalitii instabile si nepolarizate ca orientare ideologica. S-ar putea astfel spune ca un asemenea sistem de partide a fost la noi in perioada de guvernare PSD cu PD-L. Toate conditiile enuntate mai sus, mai bine zis contrariul lor, au fost indeplinite: linii ideologice opuse, instabilitate politica, imposibilitate de guvernare.
Ce va determina insa evolutia urmatoare a sistemelor de partide? La ce ne vom mai astepta? Pasquino, unul dintre politologii italieni, sustine ca linia de evolutie viitoara a sistemelor de partide este stangismul sau orientarea spre stanga a sistemelor de partide, in sensul de a crea partide mici de stanga, de a anihila opozitia de dreapta si de a prelua puterea prin unirea lor dar si printr-o disipare si izolare a celorlalte partide. La noi, lucrurile parca s-au desfasurat exact invers. Un fel de “dreptism” (termenul apartinandu-mi in totalitate, de aceea am apelat la ghilimele). PD-L-ul a preluat la ultimele alegeri politice puterea, a creat alti “sateliti de dreapta”-prin UNPR- apoi a atras tot ceea ce tine de dimensiunea proprie ideologica (prin UDMR) si a izolat din perspectiva accesului la Guvern si la majoritatea parlamentara –PSD-ul si PNL-ul. De aceea, ma intreb aici si acum ce va urma. In baza unui demers logic ar urma sa coaguleze intreaga dreapta politica, prin atragerea PNL-ului catre putere cel putin pentru urmatoarele alegeri. Ar fi singura posibilitate (pe care o vad in acest moment subiectiv) care sa lase pentru inca un mandat PSD-ul in opozitie. Oricum PNL-ul este acum “in pielea” “copilului tinut pe brate” de toata lumea. Pozitia sa este favorabila: la prezidentiale are un candidat clasat pe primul loc in sondaje (care mai de care mai credibile totusi), iar imaginea sa de partid nu e asimilata cu dreapta, in general. E “partidul-balama” de care toti au si vor avea nevoie si care se va bucura de cele mai “spumoase” negocieri pe viitor, in baza jocului politic al unui asemenea statut.
Asadar, e de vazut ce se va intampla: “dreptism” pana la capat sau ce altceva?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu