In seara aceasta am audiat la TVR Iasi emisiunea pe tema politica a lui Trofin. Invitati au fost Varujan Vosganian de la PNL si Marius Spinu, de la PDL. Trecand peste micul "incident" de orgolii ce a constat in refuzul liberalului de a participa "la un duel politic incrucisat" cu omologul sau (din punct de vedere al statutului sau politic, de aceea imi permit termenul), discutia dintre moderator si liberalul iesean mi-a placut.
Dincolo de pozitia doctrinara clara, vizibila, altceva mi-a atras atentia. E vorba de simpla comparatie cu ceea ce in termenii de specialitate ne place sa numim "democratii consolidate".
Situatia politica de la noi nu ar fi neaparat una atipica. Atipice sunt insa reactiile, mecanismele institutionale. La ce ma refer mai exact: este vorba despre parghiile institutionale pe care Germania le are in momente de criza, atunci cand se retrage increderea guvernului, in special de catre Parlament, dar nu in mod neaparat. Varujan Vosganian a explicat mecanismul in cadrul emisiunii: atunci cand apare aceasta situatie de neincredere asupra guvernului si, implicit asupra Cancelarului, acesta este demis. Procedura nu are loc decat in momentul in care exista un inlocuitor clar al sau care sa primeasca validarea si legitimitatea Parlamentului. Ceea ce liberalul iesean nu a spus este aspectul privind titulatura acestui mecanism: in literatura de specialitate poarta numele de "vot de neincredere constructiva". Pare un pleonasm fara a fi insa in practica germana. In alta ordine de idei, pentru a nu fragmenta guvernamantul, un cancelar (alias premier, la noi) poate fi schimbat sau i se retrage sustinerea in momentul in care inlocuitorul sau e clar cunoscut si validat din punct de vedere politic, atunci cand gradul de acceptabilitate a sa este neindoielnic. Liberalul iesean avea sa motiveze in cadrul emisiunii cu pricina proiectul PNL cu "acel guvern din umbra", ca o alternativa de guvernare. In paranteza fie spus, acest termen de "shadow cabinet" despre care am mai pomenit candva pe acest blog e o inventie si o practica britanica, dar aici e deja alta "mancare de peste". In orice caz, dincolo de tenta politica si politizata a emisiunii, practicile occidentale ne demonstreaza inca o data ca democratia traieste bine doar la ea acasa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu