Independentii sunt vioara numarul unu pe scena politica romaneasca. Ce tu aia ideologia lu' peste, ce tu doctrina ca doar nu esti idiot sau idioata, dupa caz, sa mai crezi in nimicuri de astea.
Asadar m-am decis "sa trec" la independenti. Nu as avea de unde pleca dar m-am gandit "sa trec". De ce? Pentru a fi in pas cu moda. Asta e ca si faza aia cu uzura morala, fie ea de gradul unu sau de gradul doi. Daca vrei sa fii in gura presei anunti ca esti cu "botul pe labe", ca ti se scurg ochii dupa noua formatiune, eventual chiar dupa Oprea si ai lui. Spui ca ai tai sunt naspa, oricare ar fi "ai tai", ca tu nu esti eventual tradator, ca iti joci cartea politica sau, ca sa asezonam lucrurile, spui ca aproapele tau (ce religios suna) e tradatorul de neam si de patrie. Important e sa dai tu bine la raportul general, eventual sa-ti iasa careul de asi pe o functie mai mica sau mai mare in prezent sau pe viitor caci in manualul de practica politica scrie negru pe alb ca scopul scuza mijloacele. Asa ca, de principiu, mai dai vreo doua-trei telefoane pe la acoliti, ii mai pupi in fund sa vezi care cum se mai pozitioneaza, mai o minciunica presarata cu miere si nuca pe deasupra ca poate mai rasare de pe undeva un tradator de neam sau un sustinator proaspat ras si intolit ca dupa o baie cu zoaie pe care doreste sa o lase in urma ca pe un vis urat care nici macar nu s-ar fi produs. Sau mai poti da asa o palma pe care ai da-o fizic daca vecinatatea ti-ar permite. Sau, de ce nu, mai creezi un scenariu al vaduvitului pentru a creea reactii in lant de dulce-amar. Unii ar spune minge ridicata la plasa.
In asteptarea finalului "asteptat" mai faci pe prostul sau pe prasta (dupa caz) ca nu intelegi ca Oprea iti face si el cu ochiul dar mai ca nu ai recunoaste ca uneori moda te lasa rece.
In consecinta, la finalului turneului de maraton, descoperi iar valorile unitatii, ale bunului samaritean si iti dai seama ca nici macar Oprea nu-ti facea cu ochiul. Ai aflat insa care cum te mai "belea" (in limbaj licentios bineinteles) pe la spate si dulcea placere de "a-i vedea apoi in ochi pe acestia" iti mijeste deja printre gene.
Asa ca Oprea nu mai este atractiv, "trecerea" nu mai e "trecere" subit si apele se linistesc ca si cum n-ar fi fost niciodata furtuna. Imi place pana si mie comparatia cu apa pe care am facut-o sau metafora. Mi-a adus aminte de o alta: greu sa vezi in apele tacute si extrem de adanci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu