Marinimie pentru educatie

Am audiat o multitudine de discursuri legate de problema educatiei, de tot ceea ce inseamna reforma in acest sector. Am auzit si discursurile lui Basescu, ale lui Boc azi, ca principali exponenti ai evenimentelor care s-au jucat azi pe scena politica. Ca avem cel mai prost sistem educational din Europa, dupa spusele presedintelui, ca nu s-a facut nimic in ultimii 20 de ani, probabil ca asa este. Nu vreau sa ma gandesc la statisticile crescute artificial de dinainte de 89, cand pana si Elena era academician. Daca era mai bine sau nu.
Ceea ce ma face sa imi pun semne de intrebare este solutia sau solutiile care ar putea sa fie adoptata sau adoptate cand vine vorba de educatia romaneasca. Calitatea e tot mai proasta de la un an la altul, banii nu ajung, cadrele sunt prost pregatite, scolile sunt prost administrate, directorii sunt politizati, fondurile sunt asa cum sunt, rectorii isi pierd un anumit grad de autonomie.
Intr-un fel sau altul "gastile" despre care amintea astazi Basescu vor dainui indiferent de "reforma" care va fi adoptata sau nu, pastorita sau nu. Personal, nu vad nicio solutie pe termen mediu sau scurt pentru invatamantul romanesc. Poate ca problema nu este strict legata de curicula. Nici macar nu cred ca este asa. Pare o problema minima sau minora ca la literatura, in clasa a X-a sau a XI-a il inveti pe Stanescu sau nu, ca il inveti pe Blaga sau nu, sau pe Eminescu.
Facand o scurta paranteza, cred ca si cei mentionati anterior trebuie invatati, cunoscuti, savurati, de ce nu. Sunt valori nationale fata de care nu ar trebui sa manifestam niciun fel de reticenta sau sa adoptam "un anumit de atitudine emo". Negarea valorilor mai ales in randurile tinerei generatii, lipsa unei culturi in acest sens mi se pare o mare prostie, un fel de "timorare" prost inteleasa de multi mai tineri sau nu. Fara a adopta o linie de conservatorism (in sensul larg dat termenului) desi cu un grad de recunoastere a tendintei proprii, lipsa unor valori proprii si lipsa unei culturi in acest sens, imi pare ca ne duce la o lipsa de identitate. Si pentru a incheia paranteza, Conexiunile lui Vali Stan pe care le-am vazut in reluare la sfarsitul saptamanii mi s-au parut unul dintre putinele momente care merita a fi valorizate din grila televiziunilor. O lectie de valoare, o lectie care tine de omagiul adus valorilor nationale pornind de la Iuliu Maniu la Bratieni si nu numai.
Asadar, auzind azi de acelasi pact pentru educatie, de felul in care discutia a fost politizata desi s-a sustinut exact contrariul, m-au facut sa cred cu un anumit grad de amaraciune ca nimic nu e mai mult decat o guvernare la televizor. O intrunire pe probleme grave, fara solutii sau cu solutii pe care eu nu le vad, atragerea atentiei sau distragerea ei de la alte probleme existente: greve, afacerea cu avioanele americane si tot asa.
Fara a critica guvernarea, nu vad solutiile. Imi doresc sa le vad si sa ma insel.

De ce sunt de acord cu Base

Pentru prima oara sunt de acord cu Basescu. In ultima sa campanie a precizat la un moment dat ca blogurile sunt un adevarat pericol la adresa democratiei, a comunicarii viciate.
Fara doar si poate ca unul dintre principiile democratiei este libertatea de exprimare. As spune aici ca o exprimare reala, pe cai ortodoxe.
De ce spun asta? Pentru ca am vazut azi un episod in presa care mi-a atras atentia.

E vorba de articolul aparut in Ziarul de Iasi cu Primarul reclama
un blog la Politie, cu raspunsul asumat public de data aceasta de Bogdan Abalasi.
Ce nu mi se pare normal e tocmai lipsa unei reglementari clare a legislatiei pe net care tine pana la urma si de drepturile de autor, in termeni generali.
Ma refer la drepturile de autor pentru un text de semnat pe net caci oricand pot sa-mi public online un studiu si altcineva il poate prelua si il poate folosi ca si cand ar fi al sau, ma refer la lipsa unei posibilitati reale de control a user-urilor. Poate fi nefiresc sa vorbesc despre un plus de control la nivelul unei democratii despre care ne place sa vorbim.
E normal ca intr-o democratie normala sa avem si un stat de drept real. Atunci lucrurile ar sta altfel.
Acum, tracand la lucruri mai aplicate, am primit si eu un link spre acest blog pe blogul meu. Am spus-o intr-un comentariu la vremea potrivita: nu mi se pare a fi nimic credibil sau de substanta pe el. Un dosar de presa minimal, cu trei poze, cu articole "de mustrare" a unei prese care isi face jocul la Iasi. Nimic mai mult. In rest, autorul blogului pare sa ramana necunoscut deocamdata si de politie.
Asteptam poate, pe viitor, o mai buna reglementare a domeniului online asta fiind o mica parte a unui proces mult mai complex ce tine de soft-uri, de licente, de un anumit tip de regelmentare chiar a massmediei care se pare ca va functiona tot mai mult de acum incolo online.

Banc bun

Ieri am auzit un banc bun.

Un tip se duce la preot sa se spovedeasca:
-Parinte am venit sa ma spovedesc, sa va spun pacatele mele, sa imi descarc sufletul.
-Nu e nevoie, fiule. Ti-am citit blogul.

"Amintiri din epoca de aur"

Nu, nu e vorba despre film. E vorba despre o veche vorba despre care Ieseanul suparat, vechiul iesean suparat mi-a amintit:
"HAHALERE".
Despre hahalere am auzit prima oara acum cativa ani de la un baietas de cartier dupa cum ii place sa se autointituleze, destept foc, cu aere de Bug Mafia, pantaloni largi si cu tricouri si "hanoracuri" si mai largi dar "spilcuit" azi si trecut prin multe, de intamplare coleg de breasla, si fin observator al realitatilor umane.
Nici nu ma intereseaza pentru cine l-a atribuit Ieseanul Suparat: putea fi Boc, putea fi Joana, putea fi Mircea Badea. N-avea decat. Insa Ieseanul Suparat m-a facut azi sa zambesc din cauza HAHALERELOR.
Sincer nu stiu clar ce inseamna termenul sau cum l-am putea cauta prin DEX, DOOM sau "alte chestii spilcuite din astelea", e numai comica pentru mine faza hahalerelor.
Oricum se pare ca folosirea lui nu numai de catre vechiul prieten prinde si la Iasi intr-un fel de globalizare a gandirii.

Se pare ca m-a inselat simtul politic

Iata ca nu am prezis bine rezultatul alegerilor de la Consiliu National al PSD si ca Adrian Nastase a castigat fara emotii.
Parea ca lucrurile se orientau altfel la nivel national dar mentorul lui Ponta nu putea sa ramana far functie.
Am vazut azi unele comentarii ale unor anumite programe TV care spuneau ca Gheorghe Nichita a avut sanse si ca interventia "brandului" Iliescu precum si cea a lui Ponta au repus lucrurile pe fagasul dorit.
Ma intreb in aceste conditii daca vor fi influente reale ale evenimentelor de la nivel national la nivel local, in cadrul alegerilor programatea pentru sfarsitul lunii viitoare.
Presupun ca nu, caci memoriile se cicatrizeaza. Sper ca de data aceasta nu dau gres cu predictiile pe termen mediu sau scurt.

Pun pariu ca Gheorghe Nichita va ajunge presedinte al CN PSD

150% cred ca Gheorghe Nichita va ajunge presedinte al Consiliului National al PSD.
Ratiunile sunt multiple.
In primul rand, pentru ca votul consiliului mic e de 11-5 cel putin teoretic in acest moment.
Apoi exista in partid un anumit curent anti-Nastase si cel putin din dorinta de a arunca in fata un lider contra lui Nastase poate sa apara pe filiera Vanghelie si ai sai.
Apoi Ponta nu si-a manifestat clar o lipsa de colaborare cu noii vicepresedinti. Asta nu inseamna ca Nastase nu mai ramane mentorul sau si ca nu ii este amenintata pozitia.
Poate sa ma mai apara si acea notiune de "shadow cabinet" din care sa faca parte Nastase, Iliescu, Mitrea si aducerea in fata reflectoarelor a altor oameni politici din teritoriu si renuntarea la functii a celor mentionati.
Exista o sustinere reala a politicienilor din teritoriu mai ales in zona de Nord a Moldovei.
Apoi Gheorghe Nichita nu este politicianul care sa se arunce in fata cu ochii inchisi. Declaratia sa din EVZ o confirma.
Curentul de opinie si de presa creat la nivel local contra candidaturii sale e mai mult de simpla opozitie politica sau de inducere a unei imagini "fals eronate" pentru a da liniste "ex ante" opozantilor si pentru a maximiza ulterior rezultatele pozitive.
Si pentru a certifica cele spuse anterior, alegerile locale din PSD Iasi, ulterioare ca si data celor de joi, vor sublinia si vor stabiliza si mai mult pozitia lui Gheorghe Nichita la nivel local, regional si national asa dupa cum orice "urma" de "suparare" din partea lui Adascalitei sau a lui Catalin Ivan se va evapora.

Azi am uitat ca e 8 Martie. Nu stiu daca e de bine sau de rau. As putea incepe sa perorez si sa spun cu emfaza ca vezi doamne, ziua femeii, dragostea,dragostea asta cum mai pluteste ea in aer si cata dovada de insensibilitate am dat ca nu mi-am amintit. Pana la urma s-a produs si evenimentul cu pricina si lecitina luata m-a facut sa-mi aduc aminte de fericitul eveniment. In definitiv, era si ziua mea, ce dumnezeu! Evenimentul care mi-a adus aminte ca e in 8 azi, a fost un mesaj destul de matinal care sa-mi ureze toate alea, fericire, implinire, o primavara luminoasa, la multi ani, etc, etc.
Acum nu ca as vrea sa discreditez gestul dragut al celor care mi-au urat cele bune, dar cu maximul de "seriozitate" ceva ma pune pe ganduri.
Stitistic vorbind, am primit cateva zeci de mesaje care mai de care mai "finute". Nu aici e insa "esenta" lucrurilor. Cred ca 80% dintre ele mi-au fost trimise de persoane de gen feminin.
Logica "varsatoriala" ma face sa trag urmatoarele concluzii cu rol generalizator:
-ori femeile au devenit mai narcisiste, ori barbatii, ambele sunt valabile
-ori femeile au mai multa "grije" de ele, ori barbatii de ei
-ori femeile iau mai multa lecitina, ori barbatii
-ori femeile sunt prea rasfatate, ori barbatii sunt suparati ca nu au si ei o zi a lor
-ori femeile n-au declarat public ca azi e ziua lor, ori barbatii nu au stiut de acest lucru
-ori femeile au devenit exclusiviste, ori barbatii s-au simtit sxclusi
-ori barbatii au devenit exclusivisti, ori femeile s-au simtit excluse
- ori traditiile sunt in miscare, ori societatea s-a globalizat

In concluzie, o analiza sociologica orizontala mai de profunzime ar trebui elaborata sa vad daca pot aduce generalizari asupra "anomaliei de gen".

Multumesc lui Catalin Ivan

Am intrat pe noul blog "personal" (dupa cum spune autorul sau) al lui Catalin Ivan. Dincolo de forma draguta a blogului, mult mai personala si mai rupta de cele politice, vreau sa-i multumesc pe aceasta cale lui Catalin Ivan pentru increderea acordata de a ma trece cu blogul meu la doua categorii ale site-ului sau: la jurnalisti ieseni si la blogurile pe care le citeste cu interes.
Ce as avea insa de mentionat pe aceasta cale: eu nu ma incadrez pe categoria jurnalisti ieseni. Este cat se poate de real ca "am pastorit" pentru o perioada InformatIasi.ro, un proiect de presa in care am pus imaginatia mea, rabdarea mea, pasiunea pentru politica si comunicare politica, increderea umana dar care s-a impotmolit tocmai pentru lipsa de incredere umana acordata si de vointa.
Este adevarat ca am avut grija de site-ul personal al lui Gheorghe Nichita aproape vreo doi ani de zile, acolo unde am avut posibilitatea de a-l promova pe omul politic Gheorghe Nichita. Si acolo unde lucrurile ar fi putut sta mault mai bine. Aceasta optiune cred ca intra insa mai mult la partea de consiliere politica decat la cea de presa.
Daca cel putin aceste considerente ma incadreaza la categoria de oameni de presa ieseni si daca acestea au fost ratiunile tale, tot nu stiu daca pot sa le accept. Ca om de presa cred in mai mult.
Prefer sa raman strict la categoria de bloguri pe care le citesti cu interes.