M-au exasperat discutiile de la tv in perioada lansarii dezbaterilor de campanie de la Bucuresti dupa plecarea lui Bogdan Olteanu la Banca Nationala. O gramada de politicieni, de speta portocalie, au spus ca PSD-ul e “naspa”, ca a renuntat la candidat la Bucuresti in favoarea PNL-ului, ca se organizeaza tot mai prost.
S-au transferat o serie de insuficiente la nivelul acestei decizii de parca ar fi fost o cauzalitate reala si indiscutabila intre aceste decizii.
Apoi alti membri marcanti ai partidului au iesit si au vociferat extrem de rapid ca liderii sunt prosti, slabi, ca unii controleaza si controleaza prost.
Mai mult, intr-o seara, l-am vazut pe Realitatea Tv, pe prezentatorul ala care i-a luat interviul lui Basescu cu copilul lovit si pe care nu mai retin cum il cheama facand o adevarata teorie a chibritului despre decizia de semnare a acelui “gentlemen agreement” intre PSD si PNL, de parca se intalnise cu OZN-uri cu fundita roz.
Cum de a renuntat PSD-ul la la o functie parlamentara in favoarea lui Radu Stroe? De ce s-ar fi negociat neparticiparea la aceste alegeri din partea PSD-ului in schimbul sustinerii din partea PNL-ului la alegerile prezidentiale? Cat de morala este o asemenea decizie? Ce s-a pierdut?
De ce spun ca m-au exasperat discutiile. Pentru faptul ca s-a facut tam-tam pentru un fapt care este cat se poate de normal la altii, care tine de logica stricta a tipului de sistem electoral existent.
Mai clar, asemenea practici de “intelegere” (fara tenta peiorativa) intre partide sunt normale in Marea Britanie unde sistemul electoral este unul majoritat, cu circumscriptii uninominale pentru desemnarea parlamentarilor in Camera Inferioara a Parlamentului londonez.
In alta ordine de idei, partidele britanice fac un calcul clar al posibilitatii de castigare a alegerilor intr-o circumcsriptie, iar acolo uinde recunosc ca nu au sanse, lasa pe candidatul cu sanse, in baza unui acord, sa castige locul in Parlament. Asemenea “trocuri” (iar fara tenta peiorativa) se intampla si sunt normale.
Ratiunile sunt simple: nedivizarea voturilor intre candidati, oferirea de sanse reale unui candidat, configurarea unor majoritati parlamentare post electorale. E normal in baza principiului “invingatorul ia totul”.
La noi, in asemenea situatii speciale, plecarea unui candidat, principiile electorale sunt identice. In perioada normala de alegere a parlamentarilor, lucrurile cu uninominalul sunt usor diferite in sensul redistribuirii, si Bogdan Olteanu era un exemplu valid.
Acum, insa, Prigoana JR. sau Radu Stroe merg pe aceeasi lege a majoritarismului fara barter: primul clasat, unicul castigator din prima, in alta ordine de idei.
Ori acest “gentlemen agreement”, dupa cum i-au spus politicienii, poarta numele in literatura de specialitate de DESISTARE.
Cel putin plecand de la principiul votului nerisipit, practica e una care nu tine de aspecte de morala, sau de putere sau de lipsa a ei, sau de organizare sau de lipsa a ei.
E o logica politico-electorala prcticabila la cei cu ceva mai multa traditie democratica si cu mecanisme institutional-electorale stabilite clar.
Dincolo insa de teoria politica, vom vedea cine va castiga si ce va valida o astfel de practica si o astfel de candidatura precum a lui Radu Stroe dar si precum cea a ineditului Prigoana JR.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu