Va iesi PSD de la guvernare?

Pariul Nica a fost cu probleme de la inceputul coalitiei. Sefu' de la Interne este o miza pentru PSD dar mai ales pentru PD-L. Blaga, doritul PD-L-ului pe post dupa exit-ul lui Nica declara aseara la Realitatea ca ministrul nu a fost eficient. Ca siguranta publica e pusa in pericol pentru romani. Mi-a venit sa zambesc cand am auzit motivatia. De ce? Pentru ca in literatura politologica de specialitate exista cateva teme pe care politicienii se “sprijina” cand vor "sa o scoata pe maneca". Asa e cu “siguranta cetateanului”, “suveranitatea nationala”, “apararea nationala” sau “problema politica(oricare ar fi ea) de interes national”. Sunt tabu-uri care sunt folosite atunci cand joci “rolul bolnavului inchipuit”, daca e tot e sa amintim estetic de Moliere.
Interesant e faptul ca indicii ultimilor luni arata ca procentajul privind infractionalitatea si siguranta nationala au scazut de la 17% la 13%.
Intr-un cuvant argumentul politicianului Blaga, vizibil pe sticla rar dar cu scop précis, cade.
Apoi a mai spus Blaga inca un lucru care m-a facut a doua oara sa zambesc. Parca motivat de un fel de dorinta a copilului care nu a primit niciodata prajitura din vitrina, acesta a “dat porumbelul pe gura” cand a afirmat ca PD-L nu a organizat niciodata de unul singur ca partid vreun tip de alegeri.
In alta ordine de idei, desi mai multi membri ai PD-L au afirmat ca nu este vorba de vreun “smen” electoral din partea lor, vorbele cu iz de neimplinire ale domnului Blaga le-a cam dat peste cap “insufletirea argumentativa”.
In rest, demersul presedintelui (clar premeditat) ma ingrijoreaza. Ca mecanisme de drept constitutional, totul pare sa sara in aer.
In primul rand, primul-ministru isi permite sa ceara demiterea unui ministru si sa dea o solutie ultima inaintea semnaturii prezidentiale.
Apoi, se muta atentia de pe Comisia Udrea care e scoasa de pe ordinea de zi parlamentara pe sub masa din dorinta subiectiva a doamnei Anastase.
Apoi, este decredibilizata total tehnica referendumului. Preluata dupa model francez, la noi, totul s-a pervertit in dorinta ultima si singulara a presedintelui la picioarele caruia sade primul-ministru.
Si, cel mai grav, dorinta presedintelui poate deveni, legitimate popular, forma de dominare a Parlamentului pe viitor. Ca sa nu mai spun ca a ajunge la un numar de 300 de persoane nu inseamna nimic, dar absolut nimic. Argumentatia cu reducerea cheltuielilor publice e cat se poate de proasta pentru ca volumul de munca e acelasi, va creste numarul de functionari centrali si consilieri ai celor 300 si se poate ajunge la o lipsa si mai mare de eficienta, mai ales ca si asa si acum acestia nu-si citesc nici macar ordinea de zi parlamentara de la cap la coada.
In fine, alt tabu: “reforma institutionala” e la fel de lipsit de credibilitate. Basescu putea sa faca reforma institutionala in tot mandatul anterior dar, fara doar si poate ca momentul ales este unul strategic.
Nu stiu daca va iesi PSD de la guvernare, dar cred ca ar fi mai bine asa.

Mircea Geoana la Sinteza Zilei

In seara aceasta a fost invitat la Sinteza Zilei presedintele PSD, Mircea Geoana, unul dintre prezidentiabilii cu sanse reale din aceasta toamna.
N-am vazut toata emisiunea dar atat cat am vazut m-a impresionat si m-a facut sa scriu aceste randuri.
Am mai scris pe blog ca va fi interesant de vazut care va fi campul tematic al fiecarui candidat care sa-i ofere individualitate, un anumit grad de spectaculozitate dar si de responsabilitate castigatoare.
Trebuie sa recunosc ca m-a impresionat discursul lui Mircea Geoana mai ales ca nu stiam care ar putea sa fie gradul sau de individualizare in raport cu ceilalti candidati.
De fapt care au fost elementele care m-au impresionat si care consider ca i se potrivesc ca o manusa.
Mircea Geoana a pozat in postura candidatului cu experienta politica, cu plusuri mai ales ca rezultate si rezultante ale experientei diplomatice si, bineinteles, politice.
Discursul sau a indicat tipul de prezidentiabil care ar putea sa fie dezirabil pentru romani pentru aceasta perioada de criza: un prezidentiabil care sa se intoarca spre valorile politice reale promovate cel putin la noi in perioada interbelica, perioda care a fost considerata de diferiti istorici si analisti ca fiind caracterizata printr-un grad de autenticitate reala.
E nevoie de un prezidentiabil care sa respecte Romania asa cum este ea, sa o duca pe drumul propriu, cu gradul de nationalism promovat in limitele bunului simt, care sa revigoreze clasa politica si sa o dimensioneze la adevarata valoare.
Un prezidentiabil care sa poata sa pronunte apropriat sintagma “elita politica”. Mi s-a parut apoi genial momentul in care candidatul a vorbit despre personalitati politice marcante ale politicii autohtone: Ratiu, Campeanu, despre ideologii politice interiorizate, despre filosofia politica atat de hulita de unii dar care a pus bazele ideologiilor si praxiologiilor politice moderne.
Un viitor presedinte care sa promoveze dialogul dincolo de un realpolitik supradimansionat sau prost dimensionat ca printr-o lentila intoarsa.
De fapt, din punctual meu de vedere, Geoana a aratat in seara asta ca poate fi genial si el, la fel de genial (sic!) precum Crin Antonescu in momentul in care si-a laudat contracandidatii.
De ce spun acest lucru? Din cauza faptului ca pus in situatia de a da un raspuns lui Antonescu pentru replicile la adresa sa, Mircea Geoana a stiut sa fie la fel de elegant precum cel dintai. Am vazut cel putin pana acum la cei doi contracandidati o eleganta de stil, de stil politic sa-i spun, pe care Basescu nu il va avea niciodata si nu stiu daca il va putea interiorize vreodata la nivel discursiv ca sa nu mai spun la nivel practic. Astept insa sa il vad si pe Baesecu la aceasta emisiune, precum si pe Oprescu, asa cum astept si emisiuni-dezbatere cu toti candidatii.
Pana atunci insa, domnule Mircea Geoana m-ati surprins cel putin in aceasta seara. Vorba unui amic: “Se pare ca aveti potential!” Vom avea o campanie interesanta fara doar si poate.

Ce cautam?

In aceste momente imi declar lehamitea fata de tot. Ma declar azi, acum, ca fiind plina de frustrarea nelinistilor. Da, sunt frustrata de toate prostiile si tampeniile pe care le aud zi de zi in jurul meu, de lipsa de sinceritate umana, de lipsa de altruism. Mi-e sila de atata sentimentalism mascat, de atata calcul al mintii in incercarea incrancenata de a mai muta un pion, de a da sah la rege, de a scoate caii inainte in eventualitatea unui mat definitiv si irevocabil.
Mi-e sila de toate, mi-e sila de manifeste frustrate, la fel de frustrate ca mine si ca multi altii care inca mai spera ca prostii cu ochii perduti in lumina lina a soarelui de septembrie, a soarelui de toamna lalait de tot felul de alti tantalai care mai cred si care mai spera pe "Neogen", "Feisbuc", "Haifaiv".
Mi-e sila de mine si de gradul propriu de naivitate de care ma izbesc din moment in moment.
Incepe sa mi se faca greata pana si de maniera asta tampita de a scrie pe acest blog la cat de frustrante sunt unele momente cand iti vine sa te dai ca ultimul prost cu capul de toti peretii incercand sa vezi prin caramizi mate acel "dincolo".
Ha, ha, ha, ar rade un prea multumit de sine spunand: "Da' ce, cucoane, ai neamuri la fabrica de sticla?!"
Incep sa cred ca e mai bine sa mori repede, sa nu ai curiozitati sau sa scuipi seminte in stanga si-n dreapta satisfacut de gustul lor sarat acrisor.
Declar aceste randuri ca defulare si cui nu-i convine sa nu le citeasca, sa nu se uite la ele si sa se prefaca tacut ca nu le intelege.
Ce cautam? Cautam "tot ceea ce lumea ne poate oferi dar ne ferim de ceea ce lumea ne ofera."
Ne mituim prosteste, ne ascundem dupa cuvinte si uitam esentialul: ce cautam. Nu stim ce avem si ne punem orbeste ochelari de cal. Ridicam ziduri si ne trezim deodata interesanti in fata oglinzii, privindu-ne multumiti de sine ca raspunsul dat in raspar interlocutorului prin telefon a fost o razbunare personala "prea buna".
Uitam insa de cele mai multe ori un singur lucru: ce cautam.

PS1: In aceste momente, nu-mi doresc decat sa stiu ceea ce am gasit, sa am inca forta si capacitatea proprie de a aprecia ceea ce am cautat si am gasit si de-a vedea greutatea reala a lucrurilor, a faptelor, a evenimentelor si a persoanelor.
In definitiv, nu caut un singur lucru: NORMALITATEA, orice ar insemna ea...

PS2: Am creat o noua rubrica: "nelinisti "filozofice" basesciene", cu toata doza de autoironie, meditatie, parodie, prostie, frustrare pe care m-am decis din acest moment sa le mai postez din cand in cand pe blog; mentionez ca titlul rubricii e cumva poate masochist fara vreo implicatie directa politica, mai mult meditatii personale si de ordin social (m-am saturat de blogurile de "limbai" pentru care totul e roz fara a fi)