Reglementari de Ajun

Pana si in Ajunul Craciunului poti scrie ceva politic. Abia ce ma deconectasem putin de la acestea, ca a aparut un subiect "de interes national": reglementarea activitatii sexuale a detinutilor. Ce e drept la sfarsit de an agenda politica e extrem de incarcata. Daca in anii trecuti se faceau reglementari de genul: nu ai voie cu capacul de la baie pe partie, acum subiectul acesta. Fara indoiala ca trebuie sa ne punem in concordanta cu aquis-ul comunitar, dar mi se pare oarecum comic si discutabil, ca sa nu folosesc alti termeni. Te intrebi simplu: ce o fi calculat si cum Boc si ai sai si apoi europenii (daca asa spun normele comunitare) in ecuatia ca detinutii pot sa-si vada jumatatile o data pe luna in primele trei luni si apoi o data la trei luni. Te intrebi apoi daca toate puscariile au camere speciale de "cazare" a "intrevederii", daca or fi conditiile bune, cate ore, mai mult sau mai putin, pot sa stea, sa se vada, daca sunt supravegheati sau nu. Un adevarat chin "al gandirii". Si apoi de ce in primele trei luni doar o data lunar si apoi trimestrial? "Genul asta de matematizare" mi se pare comic. Pe de alta parte, mi se pare, spuneam, discutabil. Noi inca n-am reglementat multe aspecte care tin de viata noastra in general. Culmea ca altii au facut-o. Parca iar ne zbatem intr-un fel de "anticivilizatie". Dincolo de toate astea, stirea mi s-a parut "buna". Ce mai, de interes national!

Un fel de poveste a vorbei

Se spune ca experienta vine odata cu varsta. Uneori da, alteori,nu. Oricum, de multe ori imi place sa stau de vorba cu cei mai in varsta decat mine. Ce vremuri au mai trait unii oameni, ce experiente. Stai, le asculti si parca nu iti par a fi adevarate. Imi place sa stau de vorba cu bunicu', sa ascult din experientele sale traite in perioada celui De-al doilea razboi mondial. Ascultam azi, la o cafeluta, cum a gasit "un neamt" (dupa cum a zis el) pierdut prin paduri, ramas in urma batalionului sau, cum, in munti fiind, i-a dat de mancare si cum l-a coordonat pana la granita austro-ungara instituita in 1944 in Carpatii Orientali. Mi-a mai povestit cum mergea pe carari de munte minate, cu grija si cum, copilandru fiind, a gasit un proiectil si l-a detonat, luand o bataie zdravana de la tatal sau pentru pericolul in care s-a pus. Mi-a istorisit apoi despre prietenul lui italian, Robert, care lucra la domeniul coroanei si cu care facea cele mai mari nazdravanii la acea vreme. Cum au incercat sa gaseasca o pusca si cum au "umblat" prin paduri de bezmetici in cautarea uneia. L-am intrebat daca au gasit si mi-a spus ca nu. Doar ca au gasit la un moment dat, el si Robert, doar o caruta cu cutii cu armament german, "cu zvastica pe ele", dupa cum imi povesteste. Mi-a mai povestit cum a incercat altadata sa prinda un pasrav de doua-trei kg, tot cu un proiectil, in speranta ca ar fi putut darama stanca sub care pestele se ascunsese. Normal ca nu a reusit. Spuse de el, toate aceste peripetii imi par ca rupte de prin cine ce stie ce jurnal celebru parca de neinchipuit pentru vremurile noastre. Pagini de istorie, spune el, traite si nu "asa doar de prin carti". Ce timpuri, ce evenimente si cum le-a mai trait!

Iasul la Zece pentru Romania!

Am urmarit ca in fiecare an Zece pentru Romania. Ceea ce m-a facut sa incerc un sentiment de mandrie a fost prezenta Iasului pe podium prin nominalizarea Universitatatii Petre Andrei din Iasi si prin prezenta Rectorului Doru Tompea. FELICITARI!