Se spune ca experienta vine odata cu varsta. Uneori da, alteori,nu. Oricum, de multe ori imi place sa stau de vorba cu cei mai in varsta decat mine. Ce vremuri au mai trait unii oameni, ce experiente. Stai, le asculti si parca nu iti par a fi adevarate. Imi place sa stau de vorba cu bunicu', sa ascult din experientele sale traite in perioada celui De-al doilea razboi mondial. Ascultam azi, la o cafeluta, cum a gasit "un neamt" (dupa cum a zis el) pierdut prin paduri, ramas in urma batalionului sau, cum, in munti fiind, i-a dat de mancare si cum l-a coordonat pana la granita austro-ungara instituita in 1944 in Carpatii Orientali. Mi-a mai povestit cum mergea pe carari de munte minate, cu grija si cum, copilandru fiind, a gasit un proiectil si l-a detonat, luand o bataie zdravana de la tatal sau pentru pericolul in care s-a pus. Mi-a istorisit apoi despre prietenul lui italian, Robert, care lucra la domeniul coroanei si cu care facea cele mai mari nazdravanii la acea vreme. Cum au incercat sa gaseasca o pusca si cum au "umblat" prin paduri de bezmetici in cautarea uneia. L-am intrebat daca au gasit si mi-a spus ca nu. Doar ca au gasit la un moment dat, el si Robert, doar o caruta cu cutii cu armament german, "cu zvastica pe ele", dupa cum imi povesteste. Mi-a mai povestit cum a incercat altadata sa prinda un pasrav de doua-trei kg, tot cu un proiectil, in speranta ca ar fi putut darama stanca sub care pestele se ascunsese. Normal ca nu a reusit. Spuse de el, toate aceste peripetii imi par ca rupte de prin cine ce stie ce jurnal celebru parca de neinchipuit pentru vremurile noastre. Pagini de istorie, spune el, traite si nu "asa doar de prin carti". Ce timpuri, ce evenimente si cum le-a mai trait!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu