Ciutacu a scris despre feminism pe blog. Ce e drept textul mi-a sarit in ochi din greseala. Aparand aceste randuri pe blogul meu, ar putea sa semene cu cine stie ce raspuns "inversunat" la o prima vedere. Nu e asa. Am mai spus-o si alte dati ca mi-am numit blogul asa la misto ca sa revin asupra ideii. Dincolo de asta, normal ca aspectele de gen ma intereseaza mai mult sau mai putin iar cand vine vorba despre elementele de statistica aplicata in domeniu, ma intereseaza mai mult. Acum, pornind de la ce a spus Ciutacu, vorbele sale sunt onorabile. Ceea ce mi se pare ca scapa in general societatea noastra e faptul ca nu face diferenta intre feminism, sexism si interpreteaza feminismul si chiar si sexismul intr-o maniera ce intra pe dimensiunea eroticului, ca sa ma exprim astfel. Feminismul inseamna doar a recunoaste drpturi egale femeilor cu ale barbatilor. Cred ca ar fi eronat sa se spuna ca nu poate sa fie vorba despre asa ceva. Sa ne gandim cand au obtinut femeile dreptul de vot si cand barbatii. Asta e doar un exemplu. Feminismul liberal militeaza pentru egalitatea de drepturi si de sanse, dar asta nu inseamna ca ai anumite privilegii. Din contra, sansa nu inseamna implinire. Apoi feminismul socialist venea intr-un context de igienizare a individului, a proletarului, in general. Oamenii traiu in conditii mizere, nu avea drepturi salariale, nu aveau drepturi legate de concedii, de numarul orelor de lucru pe zi. Nu aveau nimic. Era absolut necesar. Feminismul radical pare putin mai deplasat. A avea anumite drepturi doar in baza faptului ca esti femeie, e cu totul altceva. E discutabil totusi aici, spre exemplu, cand avem in vedere dreptul la concediu pentru sarcina. Pana la urma urmei asta e firea (in sensul biologic al termenului) lucrurilor. Oricum un asemenea concediu se poate oferi si barbatilor. Oricum, de aici si pana la a ajunge la matematizarea de 40-45% procentaj obligatoriu in structurile politice, cum spuneau comunistii, e foarte mult. Mult prea mult. Daca nu gasesti atatea procente si "nevoia" te face sa faci apel la femei "proaste" (cu tot respectul pentru gen). Oricum apelul constient facut la femei "proaste" (in sensul cel mai general al termenului) pentru imagine sau pentru altele nu tine de vreo viziune feminista. Poate de aici si denaturarea sensului si intelesului mesajului doctrinar. Oricum, pana una alta a vorbi despre un John Stuart Mill ca despre un feminist nu e impropriu si nu e respingator. Si spun asta pentru ca pentru unii, feminismul nu e altceva decat o "proasta eticheta" si nu cred ca o neputinta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu