Mai deunazi, m-a calcat o “puicuta” pe picior. Pana la urma, urmei, pana si calcatul pe picior e o arta. Stai sa te gandesti strategic. Sa o faci premeditat, sa nu o faci. Sa spui ca totul a fost “din forta hazardului”. Gravitatia.
Sa ai tocuri si sa-l rasucesti in carnea celui vatamat ca sa-l doara pana in adancul sufletului si inapoi. Sa te lasi cu toata “greutatea” ca poate-poate lasa o urma de floare vinetie, de sange adunat si risipit in acelasi timp.
Sa treci apoi pasiv de parca ceea ce ai facut nu ti s-a imtamplat tie si incidentul cu calcatul in picioare a fost doar un episod evaziv, poate de memorie selectiva.
Pana la urma urmei, nici macar cerutul scuzelor am inteles ca nu era important. Nu aveam nevoie de el . Sa o “lipesc” pe “puicuta” cu blugi stransi si “toace de cinspre centimetri” de un geam. Asta mi-a fost primul gand care mi-a venit in minte dupa o zi cand durerea a mai trecut, cand m-am dezmeticit, cand am avut certitudinea ca n-am ceva tarsiene sau metatarsiene rupte sau fisurate.
Apoi mi-am zis ca “nu e de bun simt”. Asta, in termenii CNA-ului versus Mircea Badea, s-ar chema “instigare la violenta”. Pana la urma urmei, fata nu a vrut. S-a dezechilibrat din cauza distantei fata de sol.
Cum insa nici scuzele nu imi mai erau de folos si cum persoana in cauza nici macar nu s-a sinchisit sa le acorde, m-am simtit cel putin usurata de evitarea situatiei “de dorinta refulata de rupt captul”.
Am inteles insa ca, pana la urma urmei, gandirea strategica trebuie sa primeze, sa-mi vad de rani, in calitate de parte vatamata, si, mai important decat toate la un loc, sa merg mai mult pe jos.
Pe o vreme frumoasa, o plimbare peripatetica, face bine la minte si la suflet.
Pana la urma urmei, “calcatul pe picior” e o arta, se face in momente de maxima tensiune, sau de maxim “extaz metafizic” si trebuie sa te gandesti intr-o maniera total reflexiva la momentul in care te gandesti “sa-i bagi sula in coaste” celui pe care vrei sa-l stirbesti de “suveranitatea proprie”, cu sau fara reminescente fizice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu