N-am mai scris de ceva timp pe blog. N-am despre ce sa scriu. Nu ma mai intereseaza si nu ma mai anima nimic. Mi se rupe. Da, mi se rupe, fara exprimarea academica de rigoare, de PNL si de Congresul lor, PC si de Congresul lor, de PD-L si de guvernarea lor, de PSD si de noua lor conducere. Nu mi se pare ca mai gasesc vreo logica in ceva asa dupa cum nu mi se pare ca imi mai inteleg sensul, calea, rolul, importanta sau valoarea, daca vreodata a fost ceva in sensul asta. Ma simt de-a dreptul frustrata si nu vreau sa fiu viteaza care declara pe blog cat de roz e viata, cat de infloriti sunt copacii sau cat e de bine cand ploua si privesti tacut perdeaua de apa atat de uda si atat de rece.
Nu mai cred in valoarea umana, nu mai cred in principiile meritocratice despre care peroram pe blogul asta intr-o dulce amagire de sine, semiconstienta, dar placut de amagitoare. Asculti tacut discutii despre ceea ce merita si ce nu si te intrebi daca propriile judecati de valoare mai inseamna ceva. Daca ti se spune clar ca nu merita trebuie sa te amagesti tacut intr-o asemenea stare cum ca nu merita ca poate asa iti este "bine". Ei bine, nu vreau sa-mi fie bine decat daca e reala starea de rau. Cand lucrurile par a fi simulate in directia raului, atunci raul nu poate deveni decat mai mare.
A gandi apoi totul in termeni de rau si de bine, nu e decat o chestiune relativa. Pana si solutiile par a fi relative.
Dupa aceste randuri despre care nu stiu de ce scriu acum sau daca merita a fi impartasite cu blogul meu, am gasit un subiect pentru blog si care imi face placere: Doctor House. Un fel de Mircea Badea al nostru numai ca al nostru e mic copil. Da, imi place Doctor House. Ce imi place la personajul de film House?
Ei bine, e un complex de inteligenta debordanta, stapanire de sine, siguranta, profesionalism dus la extrem, ironie rece, glume cu gust fin, transant, fara scrupule, realist pana la dumnezeu si inapoi, putin misogin dar stiind sa si iubeasca, cu o aroganta asumata, un fel de Dumnezeu pe pamant, as la jocul de carti (si nu numai) prin capacitatea sa de a fi un fin cititor al oamenilor din jurul lui pe care stie sa-i si motiveze, sa si-i apropie, atunci cand e cazul, si sa-i indeparteze sau sa-i puna in competitie pentru simplul fapt ca asa vrea el.
Un manipulator inrait care iubeste sa manipuleze, care calca in picioare pe cei de langa el mai ales daca poate sa scoata din ei tot ce e mai bun.
Un fel de "neom" pentru mine, si asta nu in sensul valorizat, ci in sensul raritatii sale.
In definitiv, doar un film...Totusi un serial care merita a fi vazut.
