Am avut o săptămână de coşmar. Începând cu oierii şi văcarii, care au venit să-şi ceară drepturile la Cotroceni, şi terminând cu poetul Dinescu, care a vrut să vorbească la microfon la Cetate.
Şefu’ a fost ca un cazan de ţuică sub presiune. Unde mai pui c-a fost respins în Parlament şi Guvernul propus de croitoraşul cel viteaz. Băse a zis că le arată el celor 322 care l-au suspendat din funcţia de preşedinte şi l-a propus prim-ministru pe Negoiţă, primarul sectorului 3, care în urma castingului s-a arătat cel mai talentat. A cântat un cântec legionar: „Cântă cucu-ntr-un brăduţ,/ De răsună-n Cernăuţi,/ Munţilor cu creasta rară,/ Nu lăsaţi Straja să piară,/ Dacă piere straja voastră,/ A pierit şi ţara noastră“, devansându-i clar pe ceilalţi contracandidaţi care s-au mărginit doar să recite nişte versuri care nici măcar nu le aparţineau.
Am avut un sentiment de déjà-vu când l-am văzut pe Negoiţă instalându-se în acelaşi birou care-i aparţinuse lui Croitoru cu câteva zile înainte. Când am realizat că nu se prezintă nimeni la negocierile pentru un nou guvern, am vrut chiar să scriu o nuvelă intitulată „Singurătatea unui premier desemnat“ şi să i-o dau lu’ şefu’ s-o citească. N-a mai fost nevoie, pentru că Băse mi-a zis, citindu-mi parcă gândurile: „Mardare, sună-i pe Videanu şi pe Blaga şi spune-le că le-am ordonat să-i ţină de urât lui Negoiţă“. Inimă mare şefu’. De-asta sunt în stare să m-arunc şi-n foc pentru dânsu’.
La Cetate, în judeţul Dolj, au apărut primele probleme. În spatele scenei, Băse a căzut în genunchi în faţa Elenei Udrea şi i-a cerut iertare, pentru că la ultimele mitinguri electorale a fost nevoit să se afişeze cu soţia. Ceea ce o enervase pe Elena fusese faptul că preşedintele i se adresase acesteia în limba engleză: „Maria, come on!“. Am încercat să-i spun că s-a murdărit pe pantaloni, dar n-am mai avut timp, pentru că de pe scenă s-a auzit vocea lui Boc: „Îl invit aici pe actualul şi pe viitorul preşedinte al României, dl Traian Băsescu“. Un primar PDL s-a repezit imediat să-i şteargă noroiul de pe pantaloni. Un gest firesc, de care au făcut însă atâta caz televiziunile mogulilor. Nişte nemernici. Au făcut caz şi de faptul că Elena Udrea a intrat în direct la emisiunea de radio a lui Turcescu, iar când acesta a întrebat-o dacă nu e doamna Elena Udrea, dânsa a spus că nu e, dar că o simpatizează pe această femeie şi este de acord cu ea.
La Timişoara m-a trimis şefu’ cu două zile înainte să am grijă ca totul să meargă strună. Am muncit ca un câine. Numai verificarea celor 400 de autobuze cu care au fost aduşi oamenii din patru judeţe mi-a luat vreo 20 de ore. Pe urmă am făcut repetiţii cu publicul, care fie vorba-ntre noi se vedea de la o poştă că n-are experienţa spectacolelor de la „23 August“. A trebuit să fac un pic de instrucţie cu ei: „Când apare pe scenă şeful statului, toată lumea scandează «Bă-ses-cu, Bă-ses-cu» şi ridică materialele sus. Aşa, mai cu patos în spate. Bun. Baloanele le agitaţi de la stânga la dreapta, apoi aplauze şi urale!“.
La Timişoara a fost şi un incident cu poetul Mircea Dinescu, cel care a scris: „O beţie cu Marx“. Băse a zis: „Să vină pe scenă un român care să spună că am consumat alcool în exces“, şi-atunci a urcat pe scenă Dinescu. Cunoscându-i poeziile despre beţivi, am fost foarte atent şi nu l-am lăsat sub nici un chip să se apropie de Băse. Mai ales că acest scârţa-scârţa pe hârtie declarase cu o seară înainte la Realitatea TV că l-ar angaja pe Băsescu căpitan pe şalupa lui de apă dulce. Aşa că nu l-am lăsat să se apropie de microfon. Băse a spus din nou discursul ăla lacrimogen cu tricolorul pe care şi-l punea sub cap înainte s-adoarmă, deşi, fie vorba-ntre noi, eu ştiu ce punea sub cap înainte s-adoarmă: revistele cu iepuraşi.
Sursa: Cotidianul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu