Cateva remarci despre referendum

Am vazut zilele trecute prin targ un flyer scos de sustinatorii presedintelui in care, parafrazand, mesajul era cam asa: "Spune NU la referendum pentru ca sustii valorile democratice".

Mesajul m-a facut de la sine sa zambesc si asta nu pentru ca am o anumita atitudine partinitoare sau as putea avea, ci din cauza naivitatii sale. Pentru cei familiarizati macar nitel cu domeniul analizei politice, se stie ca, in momente de criza sau de vid ideatic (sa-i spun) pentru un politician, exista cateva "punti de salvare" care il pot detemina sa vorbeasca in truisme care sunt dificil de contestat, dificil de probat sau dificil de masurat.

Cand un politician nu are replica intr-un context sau "e prins cu mata in sac" pentru a distrage atentia sau pentru a spune ceva care sa nu nasca animozitati si care sa fie suficient de vag apeleaza la expresii de genul: "ceea ce am facut respecta valorile democratiei", "actiunile mele vizeaza interesul national", "pe viitor, pentru ca cetatenii sa fie cat mai multumiti, vom face cat mai multe campanii de informare", etc.

Este clar ca nimeni nu poate de abdice de la valorile democratice, dar nimeni nu poate sa stie care sunt ele sau care au fost activate intr-un anumit context si care nu sau daca unele au fost incalcate. 

Este clar ca nimeni nu poate sa conteste actiunea unui politician cand acesta vine si spune ca a actionat in baza interesului national. Dar care este interesul national? E un termen atat de vag, dar care naste atata legitimitate incat il determina pe elector, ascultator, cetatean sa-l ia ca atare fara a mai problematiza in vreun fel.

Apoi, daca sustii la nivel central sau local anumite programe, implementezi anumite politici care pot sa apara ca fiind controversate prin diferite dimensiuni ale sale si nasti asemenea controverse, cand iesi ca politician intr-o conferinta de presa sau cand esti tras de maneca pe strada de un cetatean, daca spui ca se vor face in viitor (viitor oricum nedatat) campanii de informare si de constientizare a unei anumite situatii, cu siguranta ca nici roata nu a fost reinventata si cu siguranta ca ai dat celui de langa tine cel putin intr-o prima faza ceea ce voia sa auda. E un fel de efect pervers al democratiei (i-as spune eu) conform caruia insisti pe o evidenta care oricum se va produce, dar prin simplul fapt ca insisti e suficient.

Acesta e contextul si in conformitate cu acest context am amintit de "faimosul" mesaj pe care l-am citit zilele acestea si caruia pot sa-i alipesc declaratia de ieri a presedintelui suspendat Traian Basescu care afirma ca "va actiona in urmatoarele zile (in sensul ca va boicota sau nu referendumul) in conformitate cu interesul national".

Ce inseamna valorile democratiei sau ce inseamna interesul national intr-un context actual cu pensii taiate, salarii micsorate, medici prost platiti, profesori prost platiti (precum si alte realitati de acest tip), nimeni nu stie si nu va sti.

Dar truismele de acest tip functioneaza sau pot functiona. Smechereste nu?

Traim ca in SUA!

Cel putin dintr-un motiv traim ca in Sua. Am egalat o performanta nu usor de atins astfel incat am ajuns sa ne putem compara cu cea mai mae putere a Mapamondului. Despre ce e vorba? Simplu: despre frecventa alegerilor. La ei, campania electorala dureaza cate trei luni. E de inteles deoarece e vorba de un stat federal care presupune o alegere dubla (sa-i spunem) a presedintelui: atat la nivel federal, cat si la nivelul fiecarui stat federat.

Miza alegerilor creste pentru un Parlament (Congres) federal, bicameral unde se pastreaza, legitim, acelasi principiu al reprezentarii intregului dar si a partilor. Mai mult cate o treime din totalul congresmanilor sunt realesi o data la doi ani intr-un interval al unei legislaturi pline de sase ani.

Mai adaugam apoi analizei rundele de alegeri pentru toate structurile locale, unde, interesant, ceea ce individualizeaza Sua de restul Lumii este acel sistem al "alegerilor primare" prin care, tot in mod direct (adica prin vot direct, universal, liber exprimat) se aleg listele de candidati care au acces in alegerile locale. Ar fi omologul procesului intern al unui partid la noi de a-si desemna candidatii la nivel de partid. Altfel spus, daca la noi acest proces este unul intern organizatiei, la ei, chiar si aceasta prima selectie este deschisa publicului, ceea ce, la modul real, face ca politicienii sa fie total responsabilizati in interiorul partidelor din care provin pentru a ajunge la "urechile si la ochii" publicului larg, electorilor.

Noroc, ca reprezentantii Curtii Federale Constitutionale sunt alesi pe viata ca agenda alegerilor ar ramane fara spatii de "respiro".

Dincolo de usoara ironie (desi sper ca nu sadica), americanii au foarte multe de alegeri, pentru foarte multe categorii, cu perioade de campanie electorala sustinute si prelungite, ajungand sa fie chemati la urme de mai multe ori in acelasi an, chiar daca Sua nu a dezvoltat mecanisme specifice democratiei direct-participative.

Plecand de la acest preludiu, si la noi, se pare ca meanismele electorale sunt extrem de activate in ultima perioada. Asadar, am avut alegeri locale, posibil sa intram imediat in campanie pentru referendum-ul presedintelui proaspat demis, apoi vom avea alegerile parlamentare, apoi cele europarlamentare.

Ceea ce diferentiaza situatia autohtona de cea americana e faptul ca aceste runde electorale sunt atat de tipul celor "firesti" (aflate in calendar), dar si anticipate (bine clar nu numai asta diferentiaza cele doua state). Nu stiu daca situatia trebuie sa ne ingrijoreze (asa cum s-a tot vehiculat prin presa in ultima vreme). Faptul ca unii ii inlocuiesc pe altii acum nu mi se pare altceva decat "reversul unei medalii" si nimic mai mult. Doar data din calendar e diferita.

Ce ar fi totusi de remarcat e faptul ca, la noi, dupa atatia ani de tranzitie democratica nu functioneaza decat coalitiile de tip polarizat si opozitiile docile (oricare ar fi culoarea lor politica). Si cu toate acestea, un paradox exista: ele nu mi se par ca trimit regimul actual in trecut, in negura timpurilor totalitare, dupa cum nici nu raliaza statul nostru in randul democratiilor consolidate.

Asemenea mecanisme care construiesc democratia in jurul unui centru de putere care trebuie sa fie destul de omogen mi se par ca sunt cauzate de insuficiente culturale: lipsa capitalului social amestecat, as zice eu, cu un "fel de orgoliu adapat din fantanile unui fel de realpolitik", un fel de EL (el - partidul, el - omul politic, el - Parlamentul, el - Primarul, etc) orgolios in dimensiunea sa total dura, a conducatorului, a detinatorului unic al puterii, a nevoii de posesiune directa a resurselor, a altora,  a imobilelor, a status-ului (cum s-ar juca cu termenii Bourdieu). 

In termeni proprii, neacademici, eu i-as spune "orgoliu tampit", irational, nelegitimat de ceva anume mereu, ci pur si simplu ca eticheta "extrem de colorata" care are un scop personal in raport cu vreo strategie generala, un scop de genul "am facut-o si eu ostantativ ca sa ma bag in seama".