Mi-am propus sa vad in seara aceasta Discursul Regelui (King's Speech) mai ales datorita succesului rasunator pe care l-a avut la Oscar, la Premiile Bafta, dar si datorita faptului ca, in sine, dintotdeauna mi-a placut actorul Colin Firth. Cu doisprezece nominalizari la Oscar, Discursul Regelui e un film aparte care surprinde pagini de istorie, de la mijlocul sec. al XX-lea, cand Marea Britanie trebuie sa-si consolideze pozitia interna dupa abdicarea fratelui mai mare al lui Bertie, viitorul George al VI-lea, tatal actualei regine. Povestea surprinde dificultatile de vorbire pe care regele le intampina atunci cand trebuia sa vorbeasca in public si felul in care se va ajunge la succes cu ajutorul unui logoped "neortodox", Lionel Logue. Dincolo de un povestea simpla a filmului, a momentului istoric cunoscut, filmul inseamna mult mai mult.
In primul rand, este magnific felul in care este surprinsa societatea englezeasca de la mijlocul sec. al XX-lea, lumea extrem de ritualizata regala, fastul si eticheta de sange albastru, precum si gradul minim de deschidere(la acea vreme) a Casei Regale in raport cu societatea englezeasca "comuna". Tot pe acest fundal, lungmetrajul are o serie de cadre naturale care iti raman in minte. Un amestec de smog, blanuri regale, masini de epoca si gazon tuns impecabil pe domeniul coroanei.
Apoi, filmul surprinde prin felul in care "povestea e povestita". Inlantuirea replicilor e plina de fast, de inteligenta, cu putin umor englezesc extrem de rafinat si de placut auzului si vazului. Acest "cocktail" da o tenta aparte relatiei care se stabileste intre Bertie si Lionel. E surprinzatoare dimensiunea psihologica a povestii si a personajului Bertie, interpretat "mai mult decat impecabil" (sic) de Colin Firth. Clar ca actorii sunt de prima clasa, iar Oscarul primit de Firth pentru cel mai bun actor principal e meritat din plin.
Surprinde, de asemnea, fina si reusita intrepatrundere dintre imagine, joc de rol si muzica. Parti din Mozart, Bethoveen redau atat de bine spiritul regal si spiritul epocii.
E un film care te faci sa fii atent la detaliu si la intreg, in acelasi timp, care te tine conectat pana la finalul sau prin interpretarea de exceptie a actorilor, prin transpunerea extrem de reusita a momentului istoric, prin forta si pregnanta detaliului! Verdictul e clar: merita a fi vazut!
