MINISONDAJ DE OPINIE: Care dintre urmatorii oameni politici locali considerati ca va reprezinta?

Am incheiat un nou minisondaj de opinie. In termeni generali, asa ar arata rezultatele. Daca cu adevarat cei care sunt desemnatii nostri ne reprezinta sau nu, e o optiune mai mult personala, probabil. Exercitiu de gandire pentru fiecare dintre noi.

Interviul lui Gheorghe Nichita

Am citit si recitit interviul cu Gheorghe Nichita. Ma gandeam sa nu am niciun fel de reactie, mai ales ca am vazut ca Iulian Micu si-a facut cativa prieteni pe aceasta tema. Sper sa nu-mi bage nimeni gheara in gat dupa.
Recunosc: m-a interesat intotdeauna ce fel de OM este Gheorghe Nichita, mai ales ca am avut sansa sa-l cunosc in cateva ocazii. L-am vazut intotdeauna ca pe un om extrem de puternic si nu mi-am schimbat parerea. De altfel, imi schimb destul de greu parerea despre oameni si prima impresie e ca un feeling care nu ma face sa ma insel aproape niciodata. Spunand unei persoane ca e “alunecoasa” spre exemplu, de obicei, asta o simt din prima si nu ma face sa ma schimb. Sau daca spun ca e desteapta, atunci asa este.
Dar revenind la Gheorghe Nichita, am citit interviul din simpla curiozitate de a vedea de ce este animat, de ce e suparat, de ce e incantat, de ce e miscat acest om. Povestea vietii sale este una ca in Forbes: exemplu de succes. De fapt, m-a impresionat profund (fara dram de ironie in ceea ce spun) pentru ca am simtit un gen de empatie fata de ceea ce Gheorghe Nichita a povestit. De ce empatie? Din motivul simplu ca am trait si eu marea majoritate din trairile sale. Am avut si eu domnul meu Trandafir, am avut si eu momente grele in care a trebuit sa lupt pentru supravietuire. Pare de-a dreptul lacrimogen dar drame personale sunt la nivel individual. Ludic acum, pot sa spun ca si eu ador vinul alb, imi place sa ma imbrac cu ceea ce simt ca ma face sa ma simt bine si nu imi place “varza”. Imi place marea si mai putin muntele, dar nu refuz un week-end de liniste la umbra. De asta, m-am simtit intr-un fel de magulire proprie. Am aflat ca dincolo de a fi in Forbes, am aceleasi placeri si tabieturi ca ale omului Gheorghe Nichita, cu mica diferenta ca mie, personal, nu imi e frica de momentul mortii precum si cu faptul ca eu nu sunt persoana publica. Asta ar fi ca in legile logicii: cu gen proxim si diferenta specifica.
Daca omul Gheorghe Nichita are calitati si defecte? Probabil ca are, dar cu totii le avem. Atat calitatile, atat defectele. Ca este un om extrem de ambitios, perfectionist, ca isi respecta cuvantul dat, proababil ca asa este. Nu pot sa stiu asta, dar stiu ca fiecare dintre noi ne cunoastem cel mai bine propria persoana si ca daca declaram asta inseamna ca asa trebuie sa fie.

PS: Nu am inteles de ce a fost scos acum acest interviu cu Gheorghe Nichita, fara a fi campanie electorala, dar, probabil ca cei de la Flacara Iasului vor da o explicatie in timp.

873-546

Se pare ca exista un castigator: Crin Antonescu va fi noul presedinte al PNL-ului. Am urmarit acum cateva momente declaratiile lui Crin Antonescu la Antena 3, in direct. M-am mai intrebat pe acest blog ce i-ar trebui PNL-ului pentru “a vedea altceva”. De obicei, cand esti impresionat de ceva, reactia chimica, organica atunci cand vezi “altceva” e “de a ti se face pielea de gaina”. Nu am afinitati politice, dar nu am putut sa raman intr-o stare de impasibilitate atunci cand am vazut aliura, prezenta lui Crin Antonescu. Incercand sa-mi pastrez maximul de raceala, nu am putut totusi sa nu simt nimic atunci cand l-am auzit spunand: “am avut azi emotii, politica inseamna sa ai emotii, sa fii sincer”. De ce e altceva? Pentru simplul fapt ca, in ultima vreme, nu am vazut decat pozitii politice rigide, oameni in costum politic scortos de atata realpolitik. Am auzit tot felul de discursuri in care se vorbea despre omenia unui om, despre ideea de a sti sa fii loial, sa fii om in politica, in viata, in societate. Am vazut lacrimi in ochii Noricai Nicolai care a spus ca stie sa ierte. De fapt, asemenea pozitii degajate am mai vazut in cazul lui Cristi Diaconescu, atunci cand a candidat la Primaria Capitalei. Cu toate acestea nu stiu care va fi pozitia lui Crin Antonescu in campania pentru prezidentiale. S-ar putea sa aiba sanse, s-ar putea sa nu. S-ar putea ca bucuria celor din PNL sa fie de acum “una concentrica” fata de Crin. Pana una, alta, insa, ma bucur ca am vazut un asemenea moment politic si la noi. Vom vedea de acum, care va fi pachetul de marketing “Crin Antonescu” (asta fara a acorda vorbelor nici macar o minima tenta peiorativa) si care va fi “sansa sa istorica”.

Ma intreb oare de ce o fi avand atata par alb Diaconescu?

Am auzit o stire(cred ca pot sa-i spun asa) cum ca Dan Diaconescu, OTV-istul Romaniei, si-a cumparat un yaht de peste 2 milioane de euro (sau dolari nici nu mai stiu ce erau) din Marea Britanie, “masinuta” pe care a cazat-o intr-un port frantuzesc pe o suma de peste 10 000 de euro pe an (parca).
Ca Dan Diaconescu are foarte multi bani, nici nu ma indoiesc, dimpotriva sa-i traiasca si la mai mare. Ma amuza insa cum ca pe criza asta romanul nu se dezminte si isi satisface placerile de lux. Bai, ce sa zic? Bravo lui. Bine ca poate. Probabil ca am sa mor de invidie. Cand am inceput sa scriu aceste randuri, am avut asa un fel de strangere de inima la gandul cum banii aia sunt facuti si stransi piesa cu piesa in colt de batista. In minte imi revin acum niste imagini pe care le-am surprins schimband canalele de mai multe ori pe la postul sau. Initial, nici macar nu ma opream la asemenea “ciudati si ciudate”. Apoi mi-am zis ca trebuie sa vad si eu cum reactioneaza toate Magdele, toti donii, toti samuraii, toate surorile mamelor fiicelor vitrige disparute, inmormantate si reaparute. Am ascultat chiar discursuri ale unor asemenea personaje. Am vazut ca si asemenea laturi sunt ale noastre dar parca nu am putut sa le interiorizez. Dar vorba vine: banii nu au nici miros , nici culoare. Prost sa fii ca intr-o “preumblare” prin Mediterana, de-a lungul coastelor grecesti sa te gandesti ca yahtul pe care te prajesti lasciv la soare e facut “pe spinarea” “ochiosilor” care s-au imbolnavit de conjunctivita de atata “holbat” la Otv.
Si atunci ma intreb: de ce are atata par alb Dan Diaconescu?

Despre cavaleri, regate si domnite

Cand astazi am auzit si eu pentru prima oara declaratiile facute aseara de Basescu, am crezut ca e de gluma. Imi zgarie de-a dreptul urechile vorbele “tatalui”: “e mai desteapta decat credeti.” Adica ce vrea sa zica Basescu? Ceva de genul: “Eu stiu ca voi (presa, deontologii, etc) o considerati pe “fie-mea” proasta, dar va asigur eu, presedintele, ca nu e “proasta”. “E desteapta, dom’le, e desteapta!” Parca ne-am plasa intr-o logica de tipul: crede si nu cerceta. Cum de se poate intampla ca toti o vad proasta si ea nu e. Daca presedintele insusi zice ca nu e, trebuie sa-l credem pe cuvant, mai ales ca ne-a spus-o raspicat ca “el a crescut-o”.
Am ascultat si discursul “fetei” in care anunta ca ea, Elena, ca o superwomen se “duce singura si independenta” la Parlamentul European. M-am crucit. Elena vorbea in neologisme. Nici macar nu le-am inteles. Poate ca erau traduceri “mot a mot”. Mi-a ramas in minte doar partea cu “inhamarea” de una singura la asemenea treaba europeana. Am cautat in Dictionarul de neologisme termenul. Probabil ca dictionarul meu e demodat si i-a cam trecut timpul. Ce sa-i faci. Domnisoara ar trebui sa stie totusi ca aceasta demnitate publica, legitimata de vointa populara nu ar trebui sa fie o corvoada. Boii de la jug sunt animale nobile. Cu ochi tacuti si cuminti sfintesc locul. Oare juna Basescu stie cine o fi Madison? Mai bine evit un posibil raspuns dat de buzele ei frumos conturate.
Nu stiu daca pana la urma va mai candida. Dar fata tatei e ca in basmul ala cu sarea in bucate cand fetele spuneau numai lucruri “dulci” pe placul tatalui. Ar vrea probabil Basescu sa aiba o fata inteleapta ca mezina din poveste. Cum insa toate basmele au un happy end, probabil ca Basescu a intervenit repede pe langa fata sa o mai “linisteasca”, sa consume momentul pana la “ligile europene” si, mai ales, pana la prezidentiale caci “vorba ceea” dar nu ar da bine “faza cu nepotismul” si cu lipsa sa de credibilitate prin promovarea unor asemenea antitalente.

Tudor Gheorghe

Roman, creatie proprie, destin, uitare, temere, indemn, Credinta, “cale de mijloc”, greseala, fatalitate, ortodoxie, “erou al neamului”, decembrie 1989, familie, drumetie, “grea mostenire”, cultura, individualism mioritic, lacrima, conflict al generatiilor, OTV, saracie, demnitate, votant anonim, violenta, patriotism, paine, sare, Charon, pribegie, dor, bani, Traiani, tombola, sex, femeie, masca, nebunie, munca, putere, modestie, petala, tren, viata……Romania

Un fel de Nobel autohton

Am auzit ieri o vorba care mi-a ramas in minte:

"Trebuie sa omori prea multi oameni pentru a primi premiul Nobel".

Imi permit sa o pun intre ghilimele fiind "a unui clasic in viata". "Farmecul ei" rezida din contextul acordarii disctinctiei cu titlul: "pentru pace" lui Kissinger dupa razboiul din Vietnam. Probabil un fel de ipocrizie a istoriei.

Meciul Romania – Franta

Avem o Constitutie dupa model francez. Ne place sa spunem ca sistemul de drept autohton are la baza modelul romano-german. “Liberte, egalite, fraternite!” ,pare sa strige politicianul roman cu pieptul dezgolit in ultima vreme. Probabil ca motto-ul revolutionar e un fel de echivalent al “principiului paritatii” din "Sfanta Alianta". Asta e si crezul lui Basescu. Semi-prezidentialism.
Franta are un sistem semiprezidential. Cu un presedinte ales prin vot direct o data la cinci ani. Initial, in timpul celei de-a Patra Republici mandatul era de sapte. Presedintele poate dizolva Parlamentul francez. S-au folosit de aceasta prerogativa si Chirac, si Mitterrand. Sarkosy nu inca. El are probleme de imagine. De fapt, nu asta e regula jocului democratic francez. Parlamnetul poate fi dizolvat (nu in primul an al mandatului si nu de doua ori intr-un an) de presedinte mai ales atunci cand acesta nu are majoritatea dorita in Adunarea Nationala, camera inferioara a legislativului. Mitterrand nu s-a dezmintit in 1981 si nici Chirac in 1997. Acum Sarkosy nu se cramponeaza de acest lucru. De fapt, mai “dureros” pentru el e faptul ca “doamna nu e bagata in seama” in lumea muzicii. De asta Bodo a fost cel putin linistit. Elena e si ea mai “linistita”. Chiar si Gigi Becali a spus-o “in naivitatea sa”: “e fiica presedintelui. Nu ai cum altfel. Mai mult nu pot sa comentez.”
Dar aceasta fata morgana a semi-prezidentialismului ii impaienjeneste inca ochii lui Basescu si ii abureste ochelarii atunci cand ii poarta. In semi-prezidentialism e mult mai bine. Poti sa dizolvi Parlamentul “dupa capul tau”, numesti singur primul-ministru si imparti cu el prerogativele executive, numesti indirect guvernul (Cabinetul in Franta). Daca ii trece prin cap presedintelui sa-si mareasca mandatul la sapte ani? Dar nu asta ar fi urmatoarea problema a agendei o data ce semiprezidentialismul s-ar institui. Care? Sistemul electoral, mai exact alegerile pentru legislativ. In Franta, la momentul actual avem un sistem majoritat cu doua tururi cu liste deschise cu un prag electoral de 12,5%. Logica ar putea fi copiata: pragul electoral ar elimina “pe cei mici”. Ar ramane problema aliantelor ulterioare intre cele doua tururi, eventual. De aceea, am mai spus-o: e de vazut care va fi viitoarea structura a uninominalului. Situatiile de coabitare ar putea sa reapara. In orice eventualitate, insa, alegerile parlamentare” ar putea fi provocate”.
Semi-prezidentialismul francez insa e considerat unul “exemplar” cu grad de functionalitate ridicat chiar si pe perioadele de coabitare. Asta nu a exclus eliminarea extremistilor lui Le Pen, din contra. Ma tem ca la noi totul e “pervertibil”. Cum va fi inteles semi-prezidentialismul? Cum va vrea “cel puternic”. De asta sau macar cel putin de asta Geoana ar trebui “sa-si piarda virginitatea”.Asta daca nu e prea tarziu.

“Ei cu ei: Lucrurile importante au nevoie de timp!”

De cand s-au ales reprezentantii nostri in Parlament, ii tot urmaresc sa vad cu ce isi incununeaza mandatul. Zic ei ca spital regional probabil ca nu o sa mai avem. Nici macar nu ma mai intereseaza cine a inceput acest proiect. Ma intereseaza daca o sa mai avem sau nu. Aeroport? Nici asta nu stim sigur. Spunea doamna Mihaela Popa la ultima emisiune “Extemporal pentru democratie” ca trebuie sa avem rabdare ca ei, dragii de ei, sunt la inceput de mandate. Mai au timp. Avem nevoie de o resemnare mioritica. Ne caracterizeaza, in definitiv. Nu aud mare lucru despre activitatea uninominalilor ieseni. Dar de ce sa ma intereseze de cei care nu au candidat pe Iasi. Nici macar nu ma reprezinta. Oare o sa vad un astfel de discurs in viitor? Poate ca nu, ca, vezi doamne, sunt alesii neamului. Nu se poate.
Dar iata-l pe Oajdea. Are un proiect. Zice e pentru “infrumusetarea satului romanesc”. Sa apara firme care sa proiecteze case, sa intre in contact cu autoritatile locale satesti si sa le ofere “amaratilor” expertiza. Asa se vor pune bazele unor “PUZ-uri” satesti, vom avea clar evidenta strazilor, a numerelor caselor, vom rezolva problema titlurilor de proprietate. Bietul Ion e nevoit sa devina Moromete. Cu acte, doomnule, cu acte! Nu se mai poate ca la 1907. Dar cum de a ajuns Oajdea la proiecte legislative pentru “Poiana lui Iocan”? Vrea sa candideze la alegerile urmatoare in vreun colegiu la tara sau a primit ordin de exilare? Iasul “s-a rezolvat”. Populist sau nu chiar era simpatic atunci cand rupea asfalturile de prin Iasi.
Spinu “isi face si el treaba”. Face liste cu semnaturi ca sa nu se faca sediul nou. “Nu e pe lista prioritatilor”. Nu e. Are insa vreo relevanta activitatea sa? Probabil ca da. Lobby pentru Serban. “A dracu si cu Simirad. Nu-l vrea, domnle, nu-l vrea!”
Movila inca mai are treaba cu SMURD-ul. Sa se schimbe legea ca nu pot trece ambulantele pe rosu. Sa se faca! Oare atat?
La PNL, Relu e ocupat. Cristina “nu e pe felie”, Traian (nu Basescu) e in barca nurorii. Crin zice ca nu a cerut sprijinul lui Relu. Relu “e benevol”. Daca ai sprijinul a 29 de filiale din tara inseamna ca esti castigator? Dar “lista filialelor fidele” se poate “cerne”. De Adomnitei nici nu am mai auzit. Restul liberalilor ieseni?
La PSD, Tudor e printre “instrumente” si apoi la Bucuresti. L-am vazut la TV, intr-o seara plimbandu-se printre bancile parlamentare. Mi-a placut. “E de-al nostru” imi venea sa strig. Stanciu e putin vizibil. Oare de ce? Mai sunt si altii? Au avut acum catva timp o conferinta de presa la sediu pentru a-si prezenta proiectele. Nu am retinut nimic. Parca era ceva legat de revigorarea temelor de campanie: aeroport, CET, izolare termica, sosea de centura. Probabil ca se vor face. In zece ani a spus Mihaela Popa. Atunci se va schimba ceva. Nu stiu daca si proiectele “pentru Iasi”. Sa o credem asadar pe cuvant. De asta. De asta nu am vrut sa fiu parlamentar. Cum sa-mi asum atata responsabilitate? Dar avem timp. E bine sa asteptam. De fapt, privind lucrurile din alt punct de vedere, incep sa-mi placa aceste simbioze: “Ei cu ei, noi cu voi” si “Lucrurile importante au nevoie de timp”. Rezultanta? “Ei cu ei: Lucrurile importante au nevoie de timp!”

O dedicatie de 8 Martie

Un altfel de "rai al gainilor"

De cateva zile nu am inspiratie. Despre ce sa mai scriu cand totul e atat de banal, de “obisnuit”. Campania pentru prezidentiale s-a demarat neoficial. Cea pentru europarlamentare, la fel. Boc mai da si el “cate un tun” desfiintand cancelaria, dar permutand competentele si responsabilitatile la SGG, fara a spune daca vor fi si cresteri salariale pentru noile “fise de post” sau pana cand nu se vor face aici angajari. Geoana ii preseaza pe unii “sa-l incalte” pe Nastase. Mitrea se plimba pe la DNA. Ce mai? Eroii patati ai poporului. Iliescu il ironiza aseara pe Geoana la “Stirea Zilei”, “Maestrul” a devenit si el plictisit. Pe Mircea Badea il vad pentru prima oara trist intr-o emisiune. Mai construim un teren de fotbal, mai o aluna, mai o maslina. Despre ce sa scriu atunci?
Am ajuns azi in Piata Unirii. Plimbandu-mi ochii aiurea “pe pereti” am dat de galeriile de arta. Erau inchise ca altfel as fi intrat. Ce mi-a atras insa atentia? Titulul expozitiei suna cam asa: “Despre gaini, barbati si alte vietati”. Ma apropii de geamul aburit de un praf gros si intrezaresc picturile prin sticla fumurie. Nu imi spuneau nimic. Observ un tablou cu un porc “luat din pozitie frontala” de un maro sangeriu pe un fundal de verde aprins si cu un cer (probabil) alb. Ce o fi vrand sa spuna acel rat intors spre mine? Nu inteleg nimic din acest “post-postmodernism”(indraznesc sa-i spun) din arta. Nu as spune ca prefer “un cult al formelor”. Cubismul, spre exemplu il ignora sau, mai bine zis, ii dadea alte dimensiuni. Dar de ce indraznesc sa fac asemenea comparatii? Ce are a face Picasso cu ceea ce am vazut?
Zambesc insa la vederea titlului expozitiei. Ii spun interlocutorului meu despre ceea ce vad, despre faptul ca nu stiu ce sens ar putea fi dat unui asemenea titlu. Intreb ironic: “Dar locul femeii unde o fi? La alte vietati?” La care interlocutorul meu imi spune: “La gaini”. Mi s-a parut “prea buna” replica. Am ras copilareste si am pornit mai departe.

euroMANEAUA

A venit primavara iar pe agenda politica au imbobocit temele “de asa zis interes electoral”. Europarlamentarele. Discutia nu a luat avantul prezidentialelor, dar pare sa se mai anime. Oricum miza acum e mult mai mica. A fi europarlamentar mi se pare ca e mai mult o titulatura si o functie onorifica. Politic vorbind, influenta europarlamentarilor romani pare mai mult de “eticheta” la Bruxelles. O eticheta insa extrem de importanta atunci cand vine vorba de “brandul de tara.” Ce fel de eticheta pui produsului cand pe ea e Elena Basescu? “Succesuri si iar succesuri editate”. Dar ce mai conteaza daca la noi e mai important e sa te numesti Elena (cu derivatele de rigoare) sau Mihaela Boc.
In targ, discutiile se tot poarta in jurul unor posibile candidaturi. La PSD, Catalin Ivan, un tanar de mare perspectiva politica, la PD-L, Carlan vorbeste despre Alina Mungiu. Nu se stie sigur. Competitia pe Moldova la nivelul partidelor e dura si e de vazut ce va poate scoate in fata Iasul si de la ce partide. Ma intreb cum se va desfasura campania intre PD-L si PSD? Daca Alina Mungiu va candida ma pot astepta la tot felul de “evanghelisti” mai mult sau mai putin furiosi. Sau poate ca, repet, miza e prea mica. Sau poate ca alianta strategica nu va duce la atacuri reciproce ci doar la intelegeri pe sub masa. As tinde sa cred ca nu. Aproape toate formatiunile partizane si-au amanat alegerile interne pana eventual “dupa prezidentiale.” Rezultatele alegerilor si “gradele de sustinere” vor fi intr-o “continua tensiune” pana apele se vor mai limpezi. Oricum, ma astept sa vad pe listele partidelor tot felul de manelisti in spatele unor nume grele care le vor deschide. In baza legilor sistemului proportional pe liste, aceasta ar fi fost, probabil, si logica candidaturii lui Oprea. Cu un bun capital de imagine cel putin la nivel de Iasi, ar fi fost iar unul dintre “motoarele corabiei”. Lumea s-a scandalizat insa rapid iar adversarii politici si mai rapid. Cum circul prinde, maneaua la putere. De ce nu?

"Sa se revizuiasca, primesc, dar sa nu se shimbe nimic"

Problema candidatului la presedintie a “atatat” iar spiritele. Ma face sa ma repet pe blog cu subiectele despre care scriu. Crin Antonescu prezent in seara asta la Gabi Vranceanu-Firea exprimandu-si “talentele” de om necorupt, care nu s-a compromis cu aliante “nemorale”. La Sinteza Zilei, Oprescu. Intrebarea moderatorului: va dori Oprescu in structura sa intima sa fie prezidentiabil? Oprescu spune ca nu. Discutia s-a axat pe ceea ce inseamna administratia locala bucuresteana, despre piedicile puse “in treburile sale”. O mutare de sah (nu stiu daca si mat, e de vazut) pentru raportarea politicului asupra administratiei. Zice Oprescu “ca-l va sustine pe cel mai bun contracandidat al lui Basescu”.
Ziarele “s-au umflat” cu Nastase in cap (am mai spus o data despre asta. Si, bineinteles, Basescu. Intr-o logica democrat-liberala, in fata lui Basescu, toti ceilalti nu au nicio sansa. De ce? Din motive de “siguranta nationala”: subminarea principiilor democratice.
Daca Antonescu ar castiga, ne-am pricopsi iar cu o situatie de coabitare: presedinte liberal, Parlament cu liberali in minoritate, Guvern de alta culoare politica.
Daca Oprescu sau Nastase ar castiga, tot coabitare politica s-ar numi. Oare initiativa “stangii” din jurul lui Iliescu, acel “Club de la Bucuresti” despre care am auzit ca s-ar fi “brodat” ce rol va avea in raport cu viitoarea nominalizare din partea PSD-ului? Geoana nu spune nimic. Oricum faptul ca alegerile interne la nivelul PSD-ului s-au amanat, ridica ceva semne de intrebare. Adica “sa se revizuiasca, primesc, dar sa nu se shimbe nimic.”

PS: M-am saturat de subiectul “candidatului la prezidentiale”.

“Povestiri” la gura desktop-ului

In general, imi plac povestile cu caracter psihologic, testele de personalitate, toate nebuniile de genu’asta. Citesc pe news cum ca s-a realizat un studiu care releva faptul ca desktopul unui om evidentiaza personalitatea sa. Sa vedem atunci.














Ce ar spune desktopul meu daca ar avea gura?
Psihologul Donna Dawson spune ca daca ai prea multe foldere atunci esti dezorganizat. Acu nu am prea multe, cred. Dar abia am reinstalat toata nebunia de programe si nu am avut timp sa pun toate “save-urile” in fata ochilor. Deci, zice doamna psiholog ca as fi o persoana “dezorganizata si nesigura”. Hmmm, mai sa fie. E nevoie de o introspectie solida.
Se mai zice ca cei ce afiseaza fotografii cu succesele anterioare sunt egocentrici. Hmmm, am avut si asemenea “pozitii” de desktop. Acu, nu. Probabil ca, in baza sondajului, mi-am mai “moderat ego-ul”. Am trecut de latura asta a “tratamentului psihologic”.
Se mai zice ca daca folderele sunt imprastiate, esti o persoana dezordonata. Ce-i drept dezordonate nu le-am lasat niciodata, dar asta pentru faptul ca dioptriile cresc de la an la an si m-am gandit “sa-mi fac un pustiu de bine” macar din aceasta privinta.
Daca ai asezate “icoanele”(suna prea bine) de o parte si de alta, esti o persoana organizata. Clar nu intru la aceasta categorie. Ale mele dintotdeauna au stat in partea stanga. Acu, ca sa aduc in discutie alte asemenea teste, cica ar fi mai activata partea stanga a creierului decat cea dreapta. Adica un fel de “a gandi cu jumatate de cap”. Abundenta de foldere am de obicei dupa o luna de munca, asadar, sa inteleg ca “vreau sa am tot la indemana, ador sa detin controlul, sa-mi carmuiesc viata”. Hmmm, o fi de bine sau de rau?
Mai zice studiul ca daca folosesti fotografii ca si background, asta spune ceva despre tine. Am avut de cele mai multe ori peisaje. Asta inseamna ca sunt o persoana “ahtiata dupa calatorii.” Nu ma bucur de popularitate, clar, caci nu am avut niciodata puse fotografii cu mine si cu cei din jurul meu. Ia uite cum mai aflu cate ceva despre mine.
Daca am desktop in nuante albastre atunci doresc “sa-mi tin la secret” viata privata. Hmmmm, destopul meu e cam albastru. Asta o fi. Dar albastru e una dintre culorile mele preferate. Mai grav.
In fine, mai zice studiul ca daca pui pe desktop animale, vedete sau persoane de sex opus foarte atragatoare, inseamna ca esti “trofeist” si “ai un ego pana la cer”. Sa ma gandesc. Robert de Niro e unul dintre actorii mei preferati. Intra la categoria “vedete”? Intra. Sa-l pun negresit pe desktop. Trebuie sa fiu si eu “trofeist” si cu un “ego pana la cer” macar o data in viata.